Printul i-a varat`o sub crinolina. Generatia suprarealista.

Povestile cu printi si printese sunt demodate. Doar melancolicii mai cred in ele. Melancolicii si cei care insista sa creada ca viata nu e intotdeauna atat de sumbra pe cat o creioneaza ei. Acum, printii isi scot podoabele la vedere, pe care le vara in imediata vecinatate, adica sub crinolinele domnisoarelor, intr-o partida de sex naprasnic. Modernismul si postmodernismul i-au facut pe feti frumosi niste curvari, iar pe ele, niste profitoare care nu urmaresc decat sa isi mai puna 100 de cai putere la caleasca si sa isi ridice inca un turn la castel.Rolurile exista inca, depravate si decojite de misticism sau poate taman de conceptul de dragoste pe care Islamul l-a inoculat pe undeva prin Ev Mediu. Orice print stie ca dragostea nu exista sau daca exista trece prin stomac. Al ei, de jos in sus, in timp ce se elibereaza de spasmul de placere care ii strabate corpul. Toti pangaresc, toti sunt orientati catre sine, intorcand spatele comunitatii din care se trag. Teaim intr-un Babel al sentimentelor, pe care nu suntem in stare sa le nuantam si pe care nu le intelegem. La fel ca si povestile, sunt demodate. Sentimentele. Traim pur carnal. Si ne convine asa.