Omul de sine suficient.

Incep sa cred din ce in ce mai mult in conceptul de "oameni de sine suficienti". Este un concept definitivat recent, slefuit pe la colturi si inmuiat in melancolie. Oamenii de sine suficienti sunt produsul social al unei hiperindustrializari si tehnologizari. Sunt cei care se focuseaza atat de mult pe dezvoltarea personala si pe atingerea unor obiective precise, incat nu mai au nevoie de nimic altceva in viata lor, care sa ii completeze. Prietenii sunt suficienti, in cazul lor, pentru a-i mentine intr-un echilibru. fragil sau nu. Oamenii de sine suficienti sunt definiti de superlative si extreme: sunt foarte puternici, orgoliosi, demni, valorosi, verticali, increzatori, optimisti/pesimisti, hipersaturati, la randul lor, de viciile abjecte ale unei societati pe care o reneaga partial. Un om de sine suficient va vrea intotdeauna mai mult, se va refugia in arta, visare sau isi va consolida relatiile sociale, pe care le va dezvolta asemenea unei panze de paianjen. Omul de sine suficient poate sa pastreze cu greu pe cineva langa el. Sau mai bine zis, acel cineva nu reuseste sa se lipeasca de un om de sine suficient, care are libertatea lui, metehnele lui, crezurile lui. Cand intri in lumea unui om de sine suficient, nu o face cu picioarele, caci altfel vei iesi azvarlit pe usa din dos din viata lui.
Pacatul numit vanitate ii defineste. DAr sunt oameni care iti castiga inima de la prima privire. E foarte greu sa ii scoti din suflet si e foarte usor, in acelasi timp, sa ii urasti. Sunt usor de reperat intr-o multime omogena. Ei par a le avea pe toate, par a se descurca foarte bine singuri si arareori cer ajutorul cuiva pentru a-i scoate din incurcaturi sau probleme.
chiar si asa, sunt altruisti si dezvolta simpatii pentru persoanele care le pica cu tronc. Cum au avantajul "superioritatii" existentiale(sau cel putin, asa cred), daruiesc din experienta lor persoanelor care le castiga increderea. Imediat.Orbeste. Din naivitatea specifica.
Pentru a incheia, sunt un om de sine suficient.Prietenii mei sunt oameni de sine suficienti. Cunoscutii, la fel. Cred ca acest concept de "om de sine suficient" se poate aplica oricui, in diferite momente. Unii raman cu eticheta asta, ca mine. Nu ma deranjeaza, doar eu am brevetat-o. Important e ca sine suficienta imi lasa loc pentru a fi umana. Pentru cei care ma cunosc, pentru cei apropiati.