Zambesc pentru ca...

Am multe amintiri frumoase. Legate de persoane diferite. Pentru ca interactionezi zilnic si pentru ca zilnic te intersectezi cu cineva care ar putea sa iti schimbe cursul firesc al vietii printr-o simpla conversatie. Si acum zambes cand ma gandesc la diminetile de la IPJ, la o cafea cu Sarmi si baietii de la Criminalistica, la numele de "Ghiocel"-dat de Dumi si la glumele scurte pe care le ziceam, infulecand la Eteks. Ma mai gandesc si la dupa amiezile de vara, pierdute prin Mamaia, in plimbari fara scop, dar si la photoshootingurile care se petreceau ad hoc. La serile de vara de la Tan Tan, printre paiuri de Green Apple, langa un Vlad usor isteric, dar mereu amuzant. La diminetile savurate pe plaja, cand se crapa de ziua. Si stii ce ma mai face sa zambesc?Amintirile pe care prietenii mi le-au lasat si continua sa mi le lase, amintiri care starnesc noduri in gat uneori. Poate si lacrimi care se chinuie sa razbata prin membrana oculara. La o zi de nastere perfecta, unde am adunat o gasca mare de prieteni, la serile in care am plans unul pe umarul altuia la Maronne, la dupa-amiezile din Ma Caffe, iar acum la noptile petrecute in cautarea doamnelor in alb. Sunt amintiri frumoase, sunt prieteni frumosi, care m-au inghesuit in sufletul lor si nu ma mai lasa sa plec de acolo. Iar eu, in ruptul capului nu vreau sa plec, pentru ca imi sunt dragi si ii ador:asa dementi cum sunt, asa seriosi, asa sufletisti, asa pragmatici. Sunt in toate felurile. Sunt ai mei. La fel ca si amintirile. Si orice ar fi, stiu ca intotdeauna simplul fapt ca ma voi gandi la ei, ma va face sa zambesc.