Dupa un an in care intrebarea de atac a fost "Cand te mariti?"..cu alternativa "Si..te mariti?"(venite de la absolut..oricine, de parca problema generala a universului era maritisul meu), caile masinii lui K ma duc ieri spre satul..ia sa vedem daca ghiciti....! Da, MIREASA!! Am inceput sa urlu ieri pe ceas de seara, in lumina artificiala a lunii, intrebandu`l pe K daca isi bate joc de mine. Surpriza, nu! Pentru ca habar nu avea unde ajunsese. Calm, ii repet intrebarea obsesiva a anului si fac legatura intre semnificatiile care m-au lovit 365 de zile in moalele capului, finalizand:"Acum intelegi de ce urlu?". K incepe sa rada si ma asigura ca nu e complot.Nici macar coincidenta. Cu toate astea, rade in continuare si nu mai pot sa il opresc.
Satul Mireasa e interesant..cu toate cele...2 strazi pe care le are:una e Strada Scurta(aluzie probabil la trainicia caasatoriei) si cealalta Strada Dobrogei, lunga cat o zi de post. La intersectia lor, strajeste o biserica ponosita si umflata de timp, usor lugubra in lumina artificiala a lunii de decembrie.
E liniste. Mult prea liniste. Singurii sateni care si-au itit trupurile de pe te miri unde sunt o adunatura de pustani in blugi cu strasuri si fesuri indesate pe ochi. Ieseau de la birt si stateau la sfat langa strada.
Noi mergem inainte insa, catre iesirea din sat. E sens unic, din cauza nametilor adunati pe marginea drumului. Baraj natural. Chiar daca ai vrea sa te intorci, nu ai unde. Angoasa insa lipseste, a fost epuizata probabil in urma consumarii unui vis. Tot premonitoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.