Tu poti sa scrii despre ciresi?

Nu prea mai stiu sa scriu frumos: sa scriu despre ciresi, despre iubire, despre flori si nisipul fin, despre soarele care imi mangaie fata in diminetile de vara. Posibil sa fi pierdut ceva pe drum, posibil ca acel ceva sa fi fost inlocuit de altele, posibil doar sa fie inerenta schimbare a unui anima. Si tind sa cred ca este ultima. Este evolutia fireasca a rationamentului si a cochiliei in care se ascund (sau se plamadesc) reactiile, stimulii, trairile. Cand realitatile pe care le ingurgitezi te indeamna la ratiune, atunci iti anihilezi(sau iti pui pe locul 2) trairile nobile. Este mecanism de autoaparare, poate. Posibil si de conservare a acelui suflet inchistat in limitele fizice. A fi uman devine o provocare intr-o realitate cu multe cusururi. Cei care isi pastreaza umanitatea si sentimentele nobile sunt demni de apreciat. Poate doar ei sa mai scrie despre ciresi, despre iubire, despre flori si nisipul fin, despre soarele care imi mangaie fata in diminetile de vara.