Te uiti in oglinda in fiecare dimineata. Pe fuga, inainte de a-ti lua cheile de la masina si a te duce grabit la munca.La fel cum faci in fiecare dimineata. Niciodata nu te uiti insa suficient de atent la tine si la tristetea ochilor tai din oglinda.Nu mai au stralucirea de odinioara si au ajuns ofiliti.
Daca ai fi sincer cu tine, ti-ai da seama ca nu e de la fumul de tigara pe care il expiri zilnic, atunci cand esti nervos. Nici de la noptile nedormite,pe care le-ai petrecut amagindu-te ca "asta nu ti se poate intampla tie!tocmai tie!". De fapt, inevitabilul a dat un ocol si prin viata ta, impregnandu`te de aroma puternica a Ei. A celei care te-a rupt de teluricul in care te ascundeai zi de zi, orbit de robotizare. Pulsul ti s-a accelerat, inima a inceput sa se dezghete, pentru cateva ore de absolut delir, te-ai lasat dus de val si te-ai complacut in extazul fizic si ideatic in care Ea te-a adus. Apoi ti-ai pus singur nodul in gat, infranandu-ti orice urma de reactie. Ai devenit intangibilul pe care il stie toata lumea, izolat in lumea abstracta a ideilor si a absolutului. Cel care nu este altfel decat imbatabil, vertical si oficial.
Asta a fost momentul in care ai inceput sa te minti singur, ignorand ochii din oglinda. Cu toate astea, iti place sa te ascunzi in tine.E singura metoda sigura de a te pastra tu pe tine in siguranta. Sper ca ti-ai ascuns inima intr-un loc si mai sigur.
PS: Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.Situatii ca cea de mai sus au fost, sunt si vor mai fi. Din ce in ce mai multe. Iar El si Ea vor fi mereu in mijlocul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.