Sa...

Macar pentru o clipa, mi`as dori sa fii in pielea mea. Sa vezi cum e cand te trezesti dimineata si iti cauti, ravasit, ego`ul pierdut printre cearceafuri.Sa te intrebi daca nu cumva, in noaptea ce doar a trecut, s-a pierdut odata cu fericirea ce te apasa. Apoi sa te trezesti, bajbaind... si sa intinzi mana dupa singurul lucru care te poate face sa te simti bine odata cu rasaritul:muzica sufletului, de care iti era atata dor.
Sa te intrebi ce este cu zambetul tamp de pe fata, in timp ce iti cotrobai prin maruntaiele creierului, pentru a descoperi mesajele lasate pe altii pe al tau perete.Propriu si Personal. Sa te intrebi cum ti s-ar fi schimbat destinul, daca macar pentru o clipa, ai fi renuntat la valori si orgolii, la ambitii si lupte. Oare ai fi fost altcineva?
Sa te tarasti in propria piele pana in baie si sa dai drumul apei, incet, sa curga, in timp ce iti analizezi in oglinda cearcanele gandurilor si ravaseala fizica a tavaliturii de ieri seara. M-am luat la tranta cu ego-ul disparut, promitand ca il dovedesc,asa cum fac de fiecare data, sa`ti spui mecanic, in timp ce incerci sa recunosti scofalceala de tip Picasso.
Sa te speli de pacatele tutunului si a cafenelei, dar si de gandurile necurate pe care privirea ti le-a deconspirat exact atunci cand te tineai cel mai tare."Nu trebuia sa fac asta!" sa fie replica pe care ti-o repeti permanent, in timp ce iti dai cu pumnii in capul viselor ce ti s`au ruinat cand ai lasat garda jos.
Sa simti cum femeia din tine urla a singuratate, iar barbatul din tine te trage catre preacurvie, tot din singurate. Sa simti cum este sa fii sfasia tdin interior si alinat cu alifii babesti,fara efect, pe dinafara.
Sa simti cum ti se scurge stralucirea in timp ce te indrepti catre dormitor, sa te imbraci. Esti atat de fad si satul de tine..si de ei...si de ele, incat refuzi sa zambesti oportunitatii care te-a aruncat in bratele norocului.
Nu este usor sa fii postmodernist. Tehnologizarea te copleseste. Iar lipsa comunicarii te smulge din tine. Cum crezi ca poti SA...?