Opaca

As vrea sa fiu atat de transparenta incat toata lumea sa ma citeasca asa cum ar trebui sa ma citeasca: corect, fara sa-mi denatureze mesajul. Insa transparenta ar veni si cu o mare buba: faptul ca mi-as dezgoli sentimentele, in piata publica, in aplauzele tuturor. Nu stiu care este mai de dorit dintre cele doua. Nu stiu care ar putea afecta mai tare un spirit apasat de cotidian.Totusi, vulnerabilitatea cu siguranta nu ar da "bine". Nu pentru mine. Nu am nici taria necesara sa fiu vulnerabila, dar nici puterea de a o arata la comanda. De fapt, nu am taria de a o arata deloc. Asta ar demonstra arata ca sunt umana. Ar arata ca am sentimente si ca imi pasa. Iar eu mi-am infranat de mult sentimentele. Imi mai aduc aminte de ele, din cand in cand, atunci cand umanul de langa mine este apasator si molipsitor. Dar umanitatea nu ma caracterizeaza. Nu.
Ce ma inspaimanta cel mai tare este gandul ca odata acceptata, vulnerabilitatea devine o parte din mine. Ar insemna ca sunt ca toti ceilalti.