Aseara mi-ai luat inel...

Sau...ghid de casatorie pentru tinerele domnisoare abia trecute de 20 de ani, inca naive, dar cu dorinta apriga de a`si pune un fier pe deget. De fapt..nu! Ca idealul este..mai nobil decat atat..de a`si imparti toata viata lor cu cineva...cu acel cineva de care le leaga numai cateva luni de co`existenta. Si ne mai miram de ce creste rata divorturilor! Cum sa nu creasca, dom`le? Cand ne-au murit aspiratiile si totul se rezuma la a face copii si a sta acasa, intretinute? Peste tot unde intorc capul, aud acelasi lucru. Copilite abia scapate din liceu, care declara cu mana pe inima ca si`au gasit jumatatea si ca vor sa isi uneasca destinele. Poate ma invata si pe mine metodele prin care au realizat ele lucrul asta, pentru ca mie mi se pare imposibil sa cunosti o persoana dupa ceteva luni. Nu judec pe nimeni, spun doar c a mi se pare anormal ca intr`o era a tehnologiei si libertatii manifestate vadit..sa ai o reactie inversa decat cea normala sau uzuala..si practic sa te revolti impotriva sistemului printr`un gest ce se poate dovedi a`ti fi mai mult decat fatal. Ce e si mai rau, e ca toate prietenele mele ajung la aceasta drama existentiala. Persoane despre care credeam ca vor face pasul maritisului peste ani buni deja imi trimit invitatii la nunta, care mai de care in pliculete mai colorate si mai aurii. Ma apuca uneori deziluzia..ca simt ca am pierdut orice legatura cu cele din jurul meu, tocmai datorita aspectului astuia. Ele vor sa se marite cat mai repede, eu nu. Nu acum..de ce? Sa stau la parinti cu sotul si sa convietuim ca o mare familie mare> Numai gandul ca ai mei sunt in camera cealalta si ca ar putea sa asculte la usa ce facem noi ..imi taie elanul din prima. Vreau sa cred ca am ceva mai mult aminte decat atat si nu ma las purtata de val in panta casatoriei, doar din frica de a nu ramane fata mare sau ne`fieruita. Totusi, nu inteleg cum un copil de 19 ani are ambitii de genul asta(19 e inca mult) si cum rationeaza..ma intreb daca stie semnificatia unui act, de ce se complica inutil..cand nu are experienta necesara si cand nici macar nu poate spune ca stie ce e aia casatorie sau viata. Unele traiesc cu gandul asta pana pe la vreo 24..cand realizeaza ca e idealul vietii lor, asta si facutul de copii, spalatul, calcatul, facutul de mancare. Sa fie oare stil traditional versus modern? Sa fie diferenta de educatie? Nu stiu..ideea este ca in unele cazuri, aspiratiile astea se schimba de la o zi la alta..persoane care o zi negau ideea, iar a doua zi anuntau ca se casatoresc, ca nu mai suporta traiul cu parintii acasa.Explicatia poate fi foarte logica, daca o luam sistematic..avem un fast forward..o cultura si o civilizatie fast forward si reactiile pe care le impune ea. Cum o cultura fast fgorward nu asigura stabilitate si siguranta, efectul pe care il produce este exact cel opus, de refugiu in casatorie, asociata, ca si concept ideii de stabilitate. Lipsa de adaptare la galopul tehnologic declanseaza reactii care mai de care mai ciudate si mai inexplicabile..Cat de mult semnifica un inel pentru mine...?Sau un act? In nici un caz..nu e un ideal de viata..si in nici un caz, nu consider ca o casatorie reprezinta asigurarea ca cel de langa tine e al tau si numai al tau..Ar fi prea simplu