Sentimente de moment...

Urasc, iubesc, urasc...dar de cele mai multe ori mi se face dor. Dor de cei dragi, aflati departe, dor de prieteni pe care nu i-am mai vazut demult, dor de agitatie, dor de mine. De un singur lucru nu mi se face niciodata dor...de vechile mele isterii,care ma terminau nervos in fiecare moment. DE asta nu o sa imi fie dor niciodata. Acum o zi l-am vazut online pe un bun prieten, plecat de ceva vreme peste mari si tari, pe mare. Am avut o tresarire brusca si mi-am adus aminte cum era acum cateva luni, cand gasca mare de nebuni mici si mari se aduna in The Doors si punea tara la cale. Abia atunci am realizat cat de dor imi e de ei si de tampeniile care le faceam si care le spuneam, mai in gluma, mai in serios, pe canapelele din piele din The Doors. Nu credeam sa mi se faca dor, pentru ca ma stiam altfel, dar mi-am descoperit slabiciunea asta acum cateva zile. Atunci cand toate flashback`urile m-au navalit si nu mi-au dat pace. I-am cunoscut intr-un mod absolut idiot: pe Bogdan il stiam din vedere cam de vreo 2 ani, iar pe Alex il cunoscusem virtual, in momentul in care ne-am dat seama ca avem prieteni comuni. Nu a fost nimic premeditat, cu exceptia primei...reuniuni. Asta a fost inceputul...timid al prieteniei noastre. Bogdan era tartorul si inca mai este..iar toata gasca il lua ca punct de reper si de decizie in orice situatie. Cu toate astea, el era cel mai nebun si inca este...acolo, departe, in Brazilia unde isi plimba parul ala tzepos. Au urmat intalnirile in The Doors, pentru a suda... nebunii la un loc si misto`urile pe seama politiei. Deh..erau in superioritate numerica navigatorii..isi permiteau. Ciudat insa, niciodata nu m-au deranjat glumele cu Garcea..spuse de ei. Si acum zambesc cand ma gandesc la serile alea de chill out la unul dintre ei acasa, in care ne uitam la filme in prostie si atipeam pe canapele..Asta cand nu faceam misto de emisiunile Tv sau uni de altii. Stupid, ar zice unii...eu as zice...normal. Experimentul nostru de a ne duce intr`un pub de roakari convinsi mi-l aduc aminte si acum. Nici unul nu vroia sa ramana, dar cu totii s-au asezat la masa. Imi aduc aminte franturi de intalniri, de evenimente si party`uri, care imi smulg si acum un zambet in coltul gurii. Bourbon`ul era a treia casa, dupa the Doors si domiciliul din buletin. Acolo se incingeau spiritele de fiecare data: mai o bere, mai un Bacardi, mai un JD, pana cand Alex se veselea, se retragea intr`un colt si dansa cu masa plina de prietene pe care numai el le vedea. A fost kul...mi-e dor de vremurile alea...mi-e dor sa vad 7 vlajgani si o tanara domnisoara, jos, in fata blocului, cu flori in mana..sa imi ureze ~La multi ani.~ Lucrurile astea simple imi fac mai frumoasa dimineata. Nu mi-e dor numai de ei... mi-e dor de Sarmi, mi-e dor de discutiile pe care le aveam in fiecare zi, mi-e dor de indoctrinare culturala. Si mai imi e dor de ceva: de vremea cand habar nu aveam cu ce se mananca lumea asta si visam ca o sa ajung...odata candva..sa fiu cu idolul meu din copilarie. Mi-e dor de inocenta si ignoranta pe care le aratam ori de cate ori viata imi demostra ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Mi-e dor de zilele in care stateam in fata portii bunicilor si ma uitam la toti cei care treceau pe ulita aia prafuita prefacandu-ma ca citesc pe banca. Mi-e dor de serile de Craciun petrecute la tara, in care bunicii mei complotau sa ma faca sa cred ca MOs Craciun e ala care mi-a lasat cadoul la usa. De toate astea imi e dor...si cel mai mult, de zambettul lui ~deda~ si de hotararea lui. Mi-e dor de toate astea..dar numai o parte dintre ele o sa le primesc inapoi. Viata e nedreapta,iti fura violent mai tot...dar iti lasa totusi, in bestialitatea ei, doar amintirea unor clipe...sa te amageasca.