Instalarea dispretului..studiu de caz

Nu il stiam...l-am cunoscut intamplator, printr-un prieten de-al lui. Cu el vorbisem doar de cateva ori, cand o tineam numai in misto`uri si glume sterile de continut. Nu imi placea ca persoana, ca fizic..si asociam imaginea lui cu una pe care mi s-a parut mie ca o vazusem..la un moment dat la tv. Credeam ca are alta culoare a ochilor, credeam ca arata altfel, ca vorbeste altfel..si de aia imi si permiteam sa vorbesc foarte lejer..nu reprezenta alt interes decat cel intelectual la momentul ala. Bine ar fi fost daca situatia ar fi ramas asa... Dar nu...ar fi fost prea simplu. Un mesaj offline a schimbat totul..Vin la Constanta.. in interes de serviciu...au fost singurele cuvinte scrise pe care le-am citit si care m-au facut sa ridic din spranceana-mi ingamfata! Soo...what? Mi-am zis si am inchis fereastra. Curiozitea mea insa spunea altceva..si degetele parca ma mancau in momentul in care a intrat on line...Era la munca...in emisie. Cum se poate sa nu imi fi dat seama? Simplu..la fel cum nu mi-m dat seama cand mi-a cerut numarul de telefon si eu i l`am dat. Nu s-a intamplat nimic in seara aia, fiecare a fost pe drumul lui si nimeni nu a sunat si nici macar nu a avut intentia e a suna. Din lene, din nepasare..cred ca putin din amandoua..The faith(a dracului soarta) avea sa ne-o traga, insa. Intr-o seara, intr-un club de pe plaja din Mamaia.Culmea, nu l-am vazut pe el, ci pe prietenul lui..cel cu care avusesem a fake fight cu numai o zi in urma, cand imi spusese ca nu am tupeu sa vin sa il trag de maneca(ce e drept, nici nu aveam cum..pentru ca maneca lui era la 3 capte distanta de capul meu). Tot ceea ce am auzit in seara aia de la Lungan a fost un racnet..gen Ramonikkaaaaaaaaaaaaaa! si o imbratisare prieteneasca...Dupa care au urmat doua injuraturi din partea mea..si un..ce punkeritza e ea, mah! de la el...Atat..Little did i know ca langa Lungan mai era cineva...cam mic de statura ce-i drept..dar era.M-am intors cu spatele, iar la 3 minute dupa...se baga cineva in fatamea si intreaba hotarat> Ramona? Salllutttt...sunt X. M-am uitat un pic confuza..pentru ca nu semana deloc cu cel pe care mi-l imagina eu. Era frumos, iar frumusetea lui venea dintr-un ceva...numai al lui. Toata lumea se agita in jurul meu si nu intelegeam de ce...Era cineva, da...dar pentru mine era doar ala care ma facea sa rad de fiecare data cand vb cu el si pe care imi venea sa il bat, cu tot cu infatuarea lui. Nu a fost dragoste la prima vedere, nu a fost dragoste, nu a fost nici sex macar...dar au fost doar 6 ore in care doi oameni normali si-au vorbit. DEspre tot: despre familie, despre prieteni,despre planuri de viitor, despre job...despre probleme..doi oameni care nu se stiau, dar care au gasit unu` intr`altul teren propice sa se confeseze. De la confesare...la apropiere fizica, pe sezlongul de la malul marii nu a fost mult...era starea de liniste pe care si eu..si X o doream, banuiesc. Nu a fost nimci pervers si ma miram cum pot sa stau atat de calma si atat de...cuminte. El imi impunea asta..Intr-un fel, cred ca m-a si domesticit. Trebuia insa sa plece...avea emisie a doua zi. La 6 dimineata, se urca in taxi sa plece inspre gara, uitandu`se fix in ochii mei si spunandu`mi la plecare: "Lumea imi zice ca sunt smecher! Tu ce zici?" Si a plecat..asa mi-l aduc aminte pe X..smecher, cu gura mare, si cu un tricou haios pe el. Nu ne-am mai vorbit...si am dezvoltat si o ura tampita unul impotriva celuilalt in momentul in care a ajuns in Bucuresti. Eu il luampeste picior in continuare si ii repetam ca s-a schimbat. Nu mai era acelasi misto online, nu mai erau aceleasi replici hilare, nu mai era acelasi X. Am inceput sa il dispretuiesc pentru faptul ca nu vorbeste, am inceput sa il dispretuiesc pentru tot ceea ce facea si spunea, dar l-am sunat de ziua lui. Era acelasi X...pe care il cunoscusem cu ceva saptamani in urma. Dupa, am picat din nou in faza de dispret..amandoi...un isteric si o paranoica...prietenul lui, Y a pus si mai mult foc pe paie cand a deschis ofensiva.."Un var de-al meu mixeaza in...vreau sa vii cu mine". Asta a fost sfarsitul...dar nu stiu sfarsitul la ce..cel mai sigur, sfarsitul unei situatii de comunicare. Punct.
Ps. Inca mai vorbesc cu el, in momentele in care imi reproseaza ca nu l-am sunat cand am ajuns in Bucuresti sau cand imi asculta emisiunile pe radio si imi da sfaturi de bine la telefon cu orele.
Cine e? Nici eu nu mai stiu.. O exista,pe undeva, prin Bucuresti, pierdut printre butoane, casti, microfoane si playlisturi...Sau NU. It`s just my imagination..either way...e studiul de caz pentru instalarea dispretului