Depinde de cat de avansata era starea lui de deprimare si deziluzie de dinainte..pentru ca exista o corespondenta logica intre ele..cu cat mai mare era deziluzia, cu atat mai mult risti sa devii nesuferit in fata altora, din simplul motiv ca l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior(fara a sti ca de fapt, piciorul ala e detasabil si din lemn, asa ca se poate sa ramai in mana numai cu el, si nu cu toata fiinta..dumnezeiasca, vorba vine).
Brusc, ridicat la gradul de "fericit", ajungi sa te consideri un mecca al sfaturilor si povetelor de bine, ca numai tu stii prin cate ai trecut sa ajungi asa fericit. In fond, si departe de urechile lumii, nu ciripesti nimic despre faptul ca l-ai cunoscut pe net sau ca vecina aia de 80 de ani de la parter ti`a facut lipeala cu el. NU, a fost mana destinului si destinul a vrut ca voi doi sa fiti fericiti! Sure..poate ca asta aar fi si scuza mea...daca as fi superficiala sau naiva. In fine, nu toti se comporta la fel, pentru ca sunt cazuri si cazuri..pe unii chiar ii ador cand sunt fericiti, pentru ca fericirea asta le da calmul ala care imi place mie si se transmite. Nu, nu de categoria asta vorbesc, ca mine, ca tine, ca o mare parte din noi... ci de o minoritate(nu etnica, slava domnului. Aceea a ingratilor- numai tu stii cate lacrimi ti`au curs pe umar de la ei, pentru ca viata lor era o continua deziluzie, numai tu stii prin cate au trecut, numai tu stii ce au facut...etc..etc..etc..Dar, pank! dintr`o data..ajung fericiti- si incep sa dea sfaturile enervante ale unui om fericit, desi te cunosc foarte bine si stiu ca nu inghiti bullshituri de gen..Nu ai viata persoanal, asta e fraza de inceput, dupa care urmeaza un...inegalabil..eu nu te inteleg(desi ieri, la aceeasi ora, era la fel ca tine, in aceeasi situatie)..Dupa,urmeaza franchetea...cu asta te loveste... Eu, sincer(a) sa fiu, nu te inteleg...Si apoi..lovitura de gratie- nu ai si tu chef sa fii tinuta in brate? Nu ai si tu chef sa te alinte cineva? Mereu munca si iar munca! DAr mai las`o dracului de munca! Bunn..inghitind in sec, treci peste asta, inventand in minte scenarii care mai de care mai macabre si indraznete pentru tortura...urmeaza dovada de bunatate...Uite, prietenul meu....are un prieten, care e singur..Nu ai vrea sa..? De obicei, nu ajung pana in punctul asta cu discutia, pentru ca tai repede elanul prea fericit al interlocutorulu, cu un ..nu ma intereseaza...dar fraza asta e piatra de mormant..Deja in momentul asta...pupilele mi se dilata, spranceana se ridica involuntar, iar vena din mijlocul fruntii se umfla(bine ca numai ea)!Cu foarte mult calm si diplomatie trimit la origini fericitul de langa mine, in gand..si ii zic...de data asta cu voce tare-fiecare cu prioritatile lui!(si in gand- sa dea dracu` sa vii sa plangi pe umaru` meu cand te certi cu el) Ridic spranceana din nou si il las cu ochii in soare. ZIlele urmatoare nu raspund la telefon deloc, pe mess dau offline, iar la munca sunt not available. REfuz cu amabilitate ofertele venite din partea respectivilor si la scurt timp le dau ignore, din toate punctele de vedere. Oare sunt rea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.