despre mine

Cand am vrut sa devin jurnalist?De fapt, nici nu sunt jurnalist, nu ma consider inca..desi am vreo 4 ani in bransa asta de gatekeeperi informationali si social watch dogs. In fine, Nu cred ca a existat vreodata asa ceva. Inceputul a fost chiar atipic, din punctul asta de vedere, nici macar nu luasem varianta in considerare cand am terminat liceul. Vroiam sa dau la litere, si probail undeva in subconstient, s-a gasit si o reactie adversa la alegerea mea de a ma pierde printre hartogarii sau de a urla incontinuu la o droaie de copii care mai de care mai trendy si mai flendy. Numai ca vocea care s-a exteriorizat...nu era a mea..ci a profei de meditatii de engleza..care mi-a aruncat, in doara..intrebarea: De ce nu dai la jurnalism? Mai lipseau ingerii, cerul luminat si corul bisericesc care sa canteia Aleluia...nu am constientizat pe moment..poate ca nici nu vroiam. Nu m-as fi gandit niciodata ca acea tocilara din generala sau copil timid din liceu poate sa faca ceva mia mult decat meseria de profesor. Si mi-am incercat norocul: fara meditatii, fara prea multa bataie de cap, m-am dus la examen si la litere, si la jurnalism.. La litere a fost stres mare, si asta s-a si vazut pe fata mea...dar la jurnalism..a fost...altfel..eram foarte relaxata, pentru ca nu imi puneam probleme ca o sa vreau sa raman aici. Dar uite ca asa a fost..am intrat printre primii la jurnalism..si aici am ramas. Dupa numai cateva luni..vine si prima oferta. Nici nu stiam cu ce se mananca meseria asta..si eram deja intrata intr`un staff de campanie si dadeam sfaturi legate de promovarea imaginii si strategii care trebuie evitate: am facut stiri, am tinut legatura cu ziarele locale, am mers la fel si de fel de meetinguri si am tinut piept acuzelor contracandidatilor. CAmpania s-a terminat, iar mie imi aparuse alta oferta: reporter la televiziunea locala. Un an de zile,impreuna cu al meu coleg, operator de imagine, am facut mai de toate pe acolo: reporteri, realizatori de emisiuni, editori, stiristi, pe o remuneratie minima. Era insa placerea noastra si parca nu prea conta. Dupa un an, iar m-am reprofilat, pentru ca aparusera alte oferte, pe care incercam sa le onorez simultan(uuuuuuuuu): patru luni am fost reporter de eveniment la un cotidian din Constanta, timp in care faceam si buletinul informativ al Primariei. Patru luni mi-au fost de ajuns sa ma conving cum merge treaba cu presa din Romania si am suferit marea deceptie: practica din teren nu se pupa deloc cu principiile deontologice de la facultate. Dar asta nu m-a facut sa renunt. Am ajuns unde sunt acum, redactor la o revista institutionala si stau si ma uit acum in urma, gandindu`ma daca visam macar acum doi ani ca o sa ajung in ... Politie. Pe SArmi, aici am cunoscut`o. Ce am invatat de la ea probabil ca nu am invatat de la nimeni, pentru ca fiecare persoana cu care am intrat in contac mi-a lasat cu totul si cu totul alt fel de invataturi de viata> am invatat cum e sa fii matur, cum e sa fii echilibrat, cult si cu o admiratie pioasa fata de cei cu experienta profesionala si de viata.Nici macar nu imi trecea prin minte atunci> eram copil, eram naiva, nu stiam cum e treaba prin presa si cat de multi mancatori se gasesc la fiecare pas. Ma gandesc si acum cat de mult m-am maturizat si cat de mult m-au maturizat toate evenimentele prin care am trecut si din care am invatat cate ceva. Greseli am facut si probabil ca voi face mereu, dar niciodata nu voi regreta ca am ales meseria asta..asa cum e ea..cu bune si rele. Acum ceva timp, m-am mai legat la cap si cu radio`ul(vorba vine, legat la cap, pentru ca prin radio am mai trecut cam vreo luna..in practica, perioada in care reusisem sa ii conving pe cei de la Radio Neptun sa prezint si stirile). Nu stiu daca eu am dat peste Andrei sau el peste mine, daar...de vrteo cateva luni am intrat si in micuta si intima echipa de la SK RADIO si m-am trezit prezentand stiri si ca si co`host la o emisiune a ROTON`ului. Nici nu puteam sa nimeresc mai bine, zic eu: am dat peste true people, asa cum imi plac mie, oameni pe care ii unesc doua lucruri: pasiunea pentru radio si ...romanismul. Deh..un radio online care emite pentru romanii de afara..e de la sine inteles ..ca regulile din FM nu se aplica si aici, iar formatul e putin diferit. La fel sunt si oamenii: lipsiti de superficialitate, nebuni si plin de o pofta de viata pe care ti`o insufla imediat. Asa am ajuns sa ii cunosc pe Andrei, pe Alex, Geri..well, se stiu ei si mi-am dat seama ca exista oameni adevarati in Romania asta..nu numai cei cu care eram eu obisnuita. Pe Cristi la fel l-am cunoscut si am realizat, o data in plus, ca merita sa speri si sa vrei mai mult. Asta m-au invatat ei si asta continui sa invat de la ei..ca viata nu se rezuma la superficialitate, ca mai sunt si altele in afara de bani, masina si ultimul tip de mobil. CE va fi de aici inainte, vom mai vedea...acum atat am de spus si spun..viitorul se construieste pe baza deja existenta...