Cat de obiectiv poate fi un jurnalist ?

Uneori, pur si simplu, mi se face lehamite de presa din Romania. De fapt, de presa de peste tot, dar macar cei din afara au bunul simt sa isi ascunda bine grupurile de interes si sa pledeze pentru obiectivitate, no matter what. La noi... nu e asa, dar de asta nu se mai mira nimeni si deja e redundant sa vorbesti despre obiectivitate in conditiile in care marii magnati detin nu numai puterea financiara, dar si pe cea a informatiei. Este odios,in conditiile in care intr`un cadru institutional(gen facultate) inveti tot felul de bullshituri ideologice si doctrinare despre deontologia profesionala si etica jurnalistului in sine. 15 minute pe teren..de atata e nevoie sa iti dai seama care e realitatea si sa te intorci cu a ta coada intre picioare in redactie. Macar ai aflat pentru cine scrii..nu pentru X sau Y, ca si receptori ai mesajului tau, si pentru patron... Scrii pentru patron, scrii pentru interese, scrii sa le aperi: patronul dicteaza, patronul iti da banul, patronul iti taie din salariu` cand nu ai dat in cineva intr`un material de presa. La inceput, abia dezmeticit, inghiti situatia, ca esti mic si nu se cuvine. Ce e si mai grav e ca situatia asta nu se schimba niciodata, iar polii de putere sunt astfel repartizati incat sa ramana pozitionati exact pe acelasi punct. Intr`o luna ajungi sa nu mai ai coloana vertabrtala si sa arunci cu injurii asupra celor care te-au invatat ca etica si moralittea sunt totul in meseria asta. DA, intr`un context utopic, din care e total exclusa realitatea. Da, acolo exista principii, pentru ca este context teoretic, dar noi nu traim si nu scriem intr-un context teoretic, noi existam intr-o lume reala, intr-un sistem de reguli, unde pur si simplu urmam niste ordine. Pe care trebuie sa le urmam...pentru ca in caz contrar, suntem aruncati cu bagajele afara. La ce mai suntem pusi in tema cu teoria cand practica rastoarna totul? La ce ne trebuie teorie cand nu are aplicabilitate in viata unei redactii si nici intr`un sistem de valori rasturnate? Nu stiu, sincer, nu stiu..dar chiar de asta imi e teama..ca peste cativa ani sa nu ajung un simplu lingau, care executa niste ordine fara sa gandeasca, fara sa le simta, fara sa le impartaseasca..totul pentru ca ..asa a zis sefu`..si cuvantul sefului e litera de lege. Am dat peste chestii de genul asta cand mi`am inceput sa lucrez in presa..eram primul an si habar nu aveam ce ma astepta: materiale comandate, conflicte de interese, oameni nevinovati despre care apareau materiale calomniatoare, doar pentru ca patronul se certase cu amicul de investitii. Te scarbesti, te plafonezi, ajungi sa te tarai pentru un salariu mizer si pentru lipsa unui contract ca la carte. Iti pui pielea la bataie prin materiale pe car enici macar nu vrei sa le semnezi, iar rasplata..un dat in judecata pentru calomnie si insulta. Culmea..ca tu stiai ca faci parte dintr`o redactie, dar in momentul ala nu vezi p enimeni in spatele tau si realizezi ca ai riscat totul degeaba. Dar tacem si inghitim totul ca niste bitches nesatule, pentru ca trebuie sa traim, chiar daca asta inseamna sa ne inghitim si putina moralitate..pe care altii ne-au mancat`o.