Dragostea de carlionti

M-am trezit intr-o dimineata si l-am vazut asa ravasit. Dormea. Era atat de frumos: cu parul lui carliontat, cafeniu, care mangaia dezordonat contururile fetei cu maxilare deja proeminente. Respira atat de molcom , incat cu greu ii puteai auzi aerul care ii umplea ritmic plamanii si toata fiinta. Genele erau singurele care tradau un somn profund, miscandu-se aritmic si febril, odata cu pupila, pe sub pielea delicata a pleoapei. Imi aduc aminte insa de ochii lui si cum m-au privit cu numai o seara inainte: erau atat de tanguitori, rugatori si inocenti, incat nu am putut sa le rezist nici de data asta. Cu toate ca mi-am promis ca nu mai fac niciodata asa. Se joaca prea mult cu mine si imi stirbeste orgoliul  de femeie. Si din atat de putin! Nu te poti lasa inmuiat de atat de mult si atat de repede!
Ma uit din nou la el si la buzele lui, pe care are obiceiul sa si le umezeasca in somn. Prea mult. E atat de frumos cand face asta, incat cu greu ma pot abtine sa nu imi apropii fata de el. Degetele i se inchid in pumn  si i se deschid frenetic si nervos, de parca ar semnaliza in secret cu cineva din apropiere.
Corpul lui firav e atat de frumos si miroase atat de bine, incat imi vine sa il chinui, asa cum am facut cu doar ceva timp in urma.
Dar il las, pentru ca incepe sa ii curga o baluta in coltul gurii, pe care o varsa printre cei doi dintisori abia ititi din neantul gingiilor. Are doar cateva luni. Si el poate fi inceputul unei povesti de dragoste cu ....carlionti pentru oricine.