Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

joi, 30 iulie 2015

Am noroc la oameni

Stiti, vorba asta am preluat-o de la Simona, unul dintre sufletele care imi incanta serile de ceva timp incoace. Alaturi de altele. Si mare dreptate are, pentru ca am. Chiar am.. si sunt recunoscatoare barbosului pentru asta. Stiti voi care barbos.
Se face ca taman la Jupiter, departe de lumea dezlantuita...am descoperit ca am noroc la oameni. S-a intamplat repede si de la sine, cum nu se putea mai bine. Iar eu sunt ferm convinsa ca noi toti, astia de ne-am "lipit",  ne-am regasit dupa niscaiva vieti intregi de cautari(aici Lala o sa comenteze). Cel mai interesant e ca suntem multe tipologii, care functioneaza ca unse intr-un mecanism bine tesut de Barbos.
Ne-am cunoscut deloc intamplator, sub "pretext profesional". Mai intai a venit Marian, dupa care Bobby, Simo, Mihai,George si Lala. A fost suficient. Si inca este suficient, pentru ca serile unor oameni departe de casa si de cei dragi sa functioneze cu rasete, discutii misto si jazz. Mult jazz, combinat cu ceva vin. E chimie, ce sa mai! Si lungimi de unda similare. Da, e fix acel gen de experienta la care nu te astepti si te ia prin surprindere prin efectele intens desfasurate.
Despre ei, nu pot decat sa zic ca sunt misto. Si frumosi. Iar despre noi toti , la un loc, nu pot sa zic decat ca avem multe de invatat unii de la altii, in mod lejer. Exact asa cum e de dorit.
Si pentru ca imi sunt dragi, dincolo de multumirile fata de Barbos pentru faptul ca ne-a reintalnit, o sa le multumesc, fiecaruia in parte, pentru modul lor unic de a fi. Asa ca multumesc Marian, Bobby, Simo my love, Mihai, Lala si George. Si nu va multumesc profesional, ci pentru cine aratati ca sunteti in afara profesiei. Imi sunteti dragi si va indragesc din ce in ce mai mult pe zi ce trece. Pentru faptul ca aveti curaj sa fiti voi, in fata altora.
Lucky me, am noroc la oameni! Si multe de invatat de la voi.


vineri, 24 iulie 2015

Catre viitorul meu sot

Ideea mi-a venit de la o gluma interna, in Jupiter, cand m-am trezit ca am un sot. Un viitor sot. Dupa multe ha-ha-uri si vorbe pe la colt de mare, m-am trezit ca nu ar fi o idee rea deloc sa arunc in viitor cateva vorbe, pentru a-l incuraja pe cel care va sa fie si sa vie.
Nici nu stiu cat de sincera va fi scrisoarea, pentru ca numai cand ma gandesc la asta, ma apuca un nod inb gat si o stransoare in piept, ceea ce nu poate sa imi demonstreze dcat presiunile imense pe care mi le creez pe un subiect asa..lejer.

Dar ar incepe asa:

Cred ca te vreau. Spun "cred" pentru ca, pe de alta parte am convingerea ca aparitia ta mi-ar stirbi din libertate. Si din admiratorii care aduc ofrande. Ceea ce ar fi o schimbare majora pentru mine si orgoliul meu. Dar sunt dispusa sa fac asta, cu toate riscurile implicate. Pentru ca e momentul.
Nu-mi doresc sa ai vreun determinant, cu toate ca mintea mea asa te percepe. In fel si chip: frumos, inalt, barbos, destept. Vreau doar sa fii si sa ai curaj. Curajul pe care nici macar eu nu il pot avea atunci cand ma uit in oglinda, de a-mi recunoaste mie insami niste lucruri peste care tind mereu sa trec cu vederea. Vreau doar sa fii. Si atat.
Nu imi doresc  vreun salvator, chiar daca din nou, mintea mea asa te percepe cumva. Si te percepe prost. Pentru ca stiu ca eu sunt singura care poate dizolva salbaticia din mine. Dar imi doresc sa fii linistea si echilibrul complementar, functional pe chakrele de sus.
Imi doresc sa nu te sperie barbatii din viata mea, care au creat o pacla deasa in jurul meu, ceea ce reduce vizibilitatea drastic. Si imi mai doresc ca iubirea dintre noi sa nu fie ca in povesti, ci ca in realitatea pe care noi singuri ne-o creem.
Stii, cumva, am senzatia ca esti atat de aproape, dar ti-e teama sa inaintezi. Si o sa te rog sa ai mult curaj si multa rabdare, pentru ca te vreau, dar numai in conditii optime.
Cam atat.
Crangasha