Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

duminică, 28 februarie 2010

Dementii magnifici

O seara in care toti dementii se aduna la o masa, nu are cum sa fie altfel decat magnifica.Asta imi repet de ieri, de cand o mana(sau mai bine zis doua maini) de oameni nebuni in normalitatea lor s-au adunat pentru a o sabatori pe Marina. Frumoasa Marina, frumosi ei, frumosi noi toti ceilalti in preajma lor, si dupa cum ar zice seicul, frumos aici...adica locul unde noi ne fericeam. Nu pot descrie seara de ieri pragmatic, pentru ca asta mi-ar lua pagini intregi:replicile dintre noi, rasetele, glumele, povestirile cu talc si filosofiile spuse pe dupa pahare de bere, cocktailuri non alcoolice sau frappe-uri.In plus, sunt ale noastre si le pastram intre noi, in dementa noastra.
Abstract vorbind insa, seara de ieri a fost propice pentru cei putini, asa ca noi, sa se gaseasca, sa se adune si sa vorbeasca asa cum nu au mai vorbit de mult:fara constrangeri si fara etichete.Asta imi place intotdeauna la cei care ma inconjoara:sa nu uite sa fie EI.
Reuniunea a fost fantastica.Am inceput timid si ne-am intins pana la ore tarzii ale diminetii, cu barmanii uitandu-se la gurile noastre care radeau prea mult, dar si cu gazelele din coltul stanga spate, care ne impungeau cu privirea din cauza glumelor fara perdea pe care le faceam despre dungile lor.Au fost drumuri la toaleta(mult prea multe), tigari fumate(niciodata de ajuns) si pahare de bere(schimbate periodic).
Pe langa toate astea, seara de ieri mi-a demonstrat ceva:intotdeauna stiu sa imi aleg pe cei pe care ii vreau langa mine.Niciodata nu ma insel cand vine vorba sa ii iau din marea omogena de indivizi.Si vicevcersa.Asa ca se poate spune ca pe langa faptul ca suntem frumosi, suntem si norocosi, prin unicitatea noastra anormala

Cand totul revine la normalul tau

In toata agitatia care-mi invaluie simtirile, incep sa retraiesc Ca multi altii, mi-am pierdut identitatea intr-o masa omogena de indivizi civilizati cu forta. Este un experiment si banuiesc, ca pe alocuri este si o provocare personala pe care fiecare trebuie sa si-o asume in momente ale existentei luni. Debusolarea este cumplita..dar si catharhica.Ajungi sa te ghidezi dupa nimic altceva decat succesiunea zilelor si a noptilor, gandurile care te macina, intuitia care iti sopteste ce sa faci, imaginile care ti se succed in fata chilo, ca un film prost, pe care nu il regizezi tu…pentru ca esti in pozitia ingrata a outsiderului in prorpia ta viata.Sentimentul deziluziei este umilitor..si ai impresia ca oricine altcineva duce o viata mai buna decat propria ta existenta. Te incomodezi pe tine insuti si te intrebi cand vei reusi sa nu te mai sufoci in propria ta piele.Pana cand…la un moment dat,totul incepe sa iasa din ceata. O cafea cu tutun,o privire galesa,un zambet seducator, o declaratie sincera,un telefon, te readuce pe linia ta, invaluita pana atunci de ceata pe care tot tu ai construit-o.Cu migala.Brusc,te recunosti.In ceea ce vorbesti, in prietenii care te ibesc neconditionat,in blugii lalai si tenisii pe care ii porti.Gura ta devine revelatoare de adevaruri,pasiunea ta incepe sa iti scrijeleasca interiorul cutiei craniene, iar tu zambesti uitandu-te la imaginea pe care o vezi in oglinda.Chiar si a laptopului, la care scrii in drum spre Bucuresti. Ai viata pe care o doresti, cu oamenii pe care ii doresti.Tot ce e pe langa, e de prisos.Cand te surprinzi data viitoare zambind tamp,e semn ca locul tau ti-a fost revelat,iar echilibrul restabilit.De restul, lasa providenta si destinul sa se ocupe.Esti om, omule, nu incerca sa iti depasesti conditia!

duminică, 21 februarie 2010

Copiii razboiului Afghanistan, ajutati de la Bucuresti


Florin Ghioca este dovada clara a faptului ca in Romania inca mai exista oameni cu suflet mare,care se implica in actiuni caritabile.
"Copiii Razboiului-Afghanistan" este evenimentul umanitar "pus la cale" de Florin Ghioca si se va desfasura in perioada 24 februarie- 10 martie 2010, in Bucuresti. Timp de doua saptamani, fotografiile semnate FG ii vor astepta pe bucuresteni la sediul Casei ONU din Bdul Primaverii, nr. 48A. Expozitia va fi cu vanzare, iar sumele stranse vor fi folosite pentru a ajuta copiii-victime ale razboiului din Afghanistan.
Voi reveni cu detalii despre eveniment.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Iubirea si linistea.Caz particular

Cuplurile fericite ma fac sa zambesc.De fiecare data. Ador sa vad tati care cumpara copiilor cadouri, atunci cand se afla in deplasare. Ador sa aud glumele specifice de cuplu, chiar spuse de prieteni apropiati ai acestora. Exista acea complicitatea devastator de emotionanta, care atinge pana si un suflet inghetat. Ma uitam ieri zambind la un tata care, plecat in delegatie, s-a oprit la un stand din Selgross pentru a-i lua baietelului un microscop. Ii citeam fericirea in ochi in momentul in care a inceput sa povesteasca despre cadoul pe care i-l facuse micutului de acasa.Apropierea din interiorul unor astfel de relatii demonstreaza ca realitatea nu este intotdeauna atat de rigida in sentimente.Ele(sentimentele)exista in cazuri de genul asta si declanseaza acea intelegere profunda, care nu face decat sa consolideze un cuplu. Asa ar trebui sa fie iubirea:fara constrangeri si lejera pentru ambele inimi.

duminică, 7 februarie 2010

Scurt, despre Horia Brenciu

L-am descoperit ieri pe Horia Brenciu.Stilul Horia Brenciu. Stiu, o sa ziceti ca sunt inculta sau semi-ignoranta. Imi recunosc partea de vina, dar mai recunosc ca pornisem de la o idee cumplit de gresita. Ca stilul lui este cu totul si cu totul altul decat cel pe care il ascult neincetat de ieri. In fine, imi torn cenusa in cap si pot spune cinstit: Ca il ador!Stilul, zic.

vineri, 5 februarie 2010

Din alea grele: Monologul lui Iuda

Te-am vandut pentru o mana de arginti. Stii tu, acolo, in gradina. Venisera sa te ia si le-am aratat din ochi ca ala e locul tau. Doar al tau.Mi-au aruncat banii in sila si s-au dus sa te inhate, ca niste vulturi hulpavi. Ai fost o prada usoara, nici macar nu te-ai impotrivit. Stiai probabil ce te asteapta. Sau poate ca nu vroiai sa vezi le vezi satisfactia in ochii mici si migdalati.Nu m-am uitat niciodata atat de atent la tine, ca acum.Imi pari mai frumos ca nicicand, mai sensibil ca oricand. Esti atat de uman. Nu mi`am dat seama de asta, inainte sa te dau. Nici nu te-am dat, de fapt, te-am vandut mercenarilor care te vor sfasia in bucatele si te vor converti la consumerism. Stii, ai ochi frumosi. Nu stiu daca ti`am zis asta vreodata.Pot sa vad prin ei, in adancul tau.Nu i`am vazut niciodata atat de mari si albastri ca acum. Iar parul...parul..de mi-ai fi spus ca o sa fie atat de auriu in bataia lunii asteia, poate ca m`as fi gandit de doua ori inainte sa te dau. Dar,nu..E prea tarziu acum. Argintii i`am luat, rau a fost facut, iar tu dat pe mana lor. Cred ca vroiau de mult sa te aiba.De le-ai fi vazut placerea macabra din ochi. Pusesera demult ochii pe tine.Erai un paria, le stricai randuielile monolite.Nu puteai fi tu altfel decat ei, ai lor.Stii ce mi-au zis? Ca intr-un fel, te invidiaza:ca nu esti un mascarici, ca ei. Ca tu, macar, refuzi sa Le executi ordinele, ca tu iti faci singur regulile. Numai ca, din pacate, nimeni nu da doi bani pe asta.
Eu zic ca au dreptate. CE motiv aveau sa minta? Dumnezeule, ce piele fina ai!Niciodata nu am simtit`o asa! Iar culoare..este de un splendid aramiu. Esti frumos.MI-ar fi placut sa fi al meu.Macar o noapte. Acum o secunda ti-am auzit urletul infricosator, zbieratul de felina lovita, vocea sugrumata a deziluziei:"Dezinstraineaza-ma, Ramona!" Ti-am raspuns ca unui copil: Toate la timpul lor, suflete. Toate la timpul lor!Numai ca tu, suflete, nu ti`ai asteptat timpul, ai mers inaintea lui.Acum te-am pierdut definitiv.

Din alea grele si scurte

In momentele mele de suprema iluminare, ma cred logica si rationala. Cat se poate de departe de purul adevar, care demonstreaza de fiecare data ca iti poti baga pana si cel mai intunecat organ in sfintii si ambasadele logicii, ca nimic bun nu o sa iasa din asta. Logica e facuta pentru prosti.Sunt singurii care pot trece peste ea fara sa o bage in seama. `Ai mai cu scaune la cap nu au ce sa faca cu ea, pentru ca nu le foloseste la nimic. Le pune piedici la fiecare pas. In fond, ce logica sa cauti intr-o mare de ermetisme ilogice?