Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

luni, 1 februarie 2016

Fii barbat, nu baiat!

Adu-mi flori daca vrei sa imi castigi atentia. Sau macar un ghiocel, pe care sa mi-l dai din toata fiinta ta. Scoate-ma la o cafea si poveste-mi despre tine, despre viata ta, fara sa imi arati orgoliile masculine pe care le-ai avut in alte experiente. Vreau sa te cunosc, interesat sau dezinteresat... nici macar nu mai conteaza. Dar vreau sa te cunosc, pentru ca ai avut curajul de a face ce simti, sa ma scoti la o cafea. Curajul merita rasplatit de fiecare data.
Vreau sa te iau de la zero, cu toate ca stiu ca esti suma experientelor tale. Iar astea au fost multe si se vad... si se simt, fara ca tu sa imi spui nimic. Tine minte insa ca pentru mine, tu abia te construiesti, in fata-mi, la o cafea. Nu numai prin ceea ce zici, dar mai ales prin ceea ce faci.
 Si daca tot vorbim de ales, alege sa nu te lauzi, sa nu te impaunezi cu orgoliul tau, alege sa iti dai jos masca si sa mi-l arati pe adevaratul tau eu. Ala asa sensibil si plapand sau poate excesiv de masculin. Nu ma intereseaza detaliile despre fostele tale relatii, nici despre fostele tale iubite, astea nu sunt decat niste nimicuri de bazar discursiv. Barfa ieftina, daca vrei. Sau chiar victimizare. 
Ah, si mai e ceva: lasa-ma sa vorbesc despre mine, in egala masura, cunoasterea implica dialog, nu monolog. Alege sa il folosesti cu cap. 
Stii ce? Analizeaza-ma, daca vrei. Asta imi arata ca esti interesat. Analizeaza-mi gesturile, tonalitatea vocii, da-mi suvita la o parte de pe fata, daca asta simti sa faci. Dar nu imi pune etichete. Nu imi spune cum sunt, la 5 minute dupa ce ma cunosti. Pentru ca nu ma cunosti, dar ai putea sa o faci, daca ai asculta mai mult.
Cucereste-ma cu un zambet. Dar sa stii ca zambetul nu este suficient, daca nu este insotit de o penetrare a materiei cenusii. Aia de iti nauceste simtirile si te baga din nou in joc. In jocul ala frumos de flirt, pe care eu ma fac ca nu il inteleg. 
Fii gentilom pana la capat si condu-ma acasa. E unul din cele mai frumoase gesturi pe care un barbat le poate face pentru o femeie. Si fa-ma sa ma simt speciala. Si unica. Pentru tine, nu in general. 
In concluzie, vreau sa fii barbat, nu baiat. Si sa iti asumi asta. 

marți, 15 decembrie 2015

Frantura de sarut

Frig nu era, cel putin nu langa el. Sau langa degetele lui lungi si ochii sticlind a iubire. Era mai cald ca niciodata. Asa m-a invatat, sa imi fie cald intotdeauna: cand vine acasa, cand este la munca, cand suntem departe unul de altul.
Si azi, ca in oricare alta zi de ceva timp incoace, m-am trezit cu el imprimat pe retina mea, mai intens ca niciodata. I-am simtit adierea rasuflarii imediat ce am deschis ochii. Ma privea. Ma privea atat de intens, incat voiam sa ma topesc sub gingasia luminii lui. Se uita la mine mustind a iubire de dimineata si a dor. A fost suficient un zambet sa imi arate ca inca mai e al meu, pe cat de mult este al lui. Zambetul lui are ceva din misterul negurii timpului si al familiarului unor vieti petrecute departe unul de altul. E greu de uitat si greu de privit, pentru ca te coplesteste.
Mi-a luat fata ciufulita in mainile lui moi si m-a topit cu un sarut delicat. I-am simtit iubirea prin toti porii si intensitatea prin toti rarunchii. I-am zambit abia simtit, asa cum fac eu cand ma alinta. Stiu ca asta declanseaza o avalansa si un noian de tandrete in sufletul lui. A continuat si nu s-a lasat pana nu m-a acoperit de iubire de dimineata. M-a mangaiat pe par si mi-a sarutat ochii cu miros zambit de scortisoara.
Imi dau seama cat de norocoasa sunt ca il am si ca l-am gasit, dupa atatea cautari. Nu a fost usor, dar in momente ca astea, nimic nu mai conteaza in afara de el, mine si prezent.
Portia de iubire matinala nu s-a incheiat aici. A continuat pret de o ora, ora in care m-a impregnat cu mirosul lui si zambetul ademenitor. I-am raspuns la fel: i-am luat fata in maini si cu gesturi aproape mistice, i-am sarutat sufletul. I l-am sarutat intens, sa ii simt fiecare savoare, fiecare dumicat. Sa il fac sa isi dea seama ca iubirea mea e la fel de intensa ca a lui. Ca sunt a lui, la fel de mult pe cat sunt a mea.
Mi-a luat mana in mana lui si mi-a admirat indelung degetele. Dupa care mi-a soptit timid: "O viata intreaga te-am cautat. Bine ai venit!"

vineri, 27 noiembrie 2015

Sfaturi grele pentru zile usoare

Finalul de an te prinde de cele mai multe ori cu rezolutiile in vine. Asta pentru ca dupa ce tragi si tragi, la fina l(la orice final), ai revelatii. La mine stiu ca asa e. Revelatii de orice fel se aduna la final de an: profesionale, sentimentale, relationale la modul general. Si incep sa le analizez pe toate partile: aici am facut bine, aici nu, aici de asta s-a intamplat asa. La un punct, innebunesti. Sau daca nu innebunesti, ai cele mai mari sanse sa devii un sihastru. Adica, pe romaneste, asa te-ai baga intr-o pestera si nu ai mai iesi de acolo pentru vreo 3 ani, cel putin.

Anul asta insa, am schimbat placa. Si in loc sa imi las mintea sa le rumege din nou si sa se autocompatimeasca, am mers putin mai departe si m-am fortat. M-am fortat, frate! Nu sa fiu optimista neaparat, dar sa le accept pe toate asa cum vin si sa gasesc solutii pentru ele. Adica, pe scurt, sa fiu productiva eu cu mine insami. Si cu viata mea.  There for, dupa o perioada de lamentare, mi-am tras niste pumni, m-am uitat in oglinda si am zis : "Ok, and now let`s do things a bit different, dude(ette)!"

Mai jos, va las, inspre ajutorare o serie de actiuni/fraze/remodelari. NLP, in PLN("N" vine de la "nostrum", sa fie clar)!

1. Focus on what you can learn and earn, not on what you have lost(suna mai bine in engleza, n-am ce face)- La mine, tot anul a fost prost. Sau a mers in suturi. Iar la final, am mai primit un sut, asa..festiv. Asa ca m-am reconfigurat, dupa zile de lamentari, care mi-am dat seama ca nu ma ajuta cu nimic. De fapt, ma ajutau sa ma adancesc intr-o gaura neagra a depresiei. Asa ca am analizat lucrurile constructiv si am inceput sa astern planuri si solutii in minte si pe hartie. Daca vreti, un SWOT personal, care m-a ajutat sa reconfigurez un traseu. Daca e greu? Daaaa, e greu, dar te remonteaza. Inveti, accepti si reconstruiesti, mama ma-sii de treaba. Dar pentru asta trebuie sa te fortezi nitel. Iti zic eu ca merge.

2. Schimbarea nu e rea. Nici suturile in fund nu sunt- Pentru ca schimbarea iti forteaza limitele. In plus, cand usile ti se inchid consecutiv intr-un domeniu, nu insista ca un capcaun cu palosu` gros la poarta lor, ca s-au inchis cu un motiv de la bun inceput. Pentru ca tu sa intelegi ceva. Iar eu, abia la final de an am inteles. Asa ca, reconfigurare traseu, reactivare persoane, remotivare, remodelare personala. Afla la ce esti bun, treceti numele persoanelor din network in lista, vezi cum le-ai cunoscut, cum ai interactionat cu ele, pentru ce servicii te-au recomandat sau apelat la tine si regandeste-ti toata viata, daca e nevoie, in functie de asta. De cele mai multe ori, nu ne dam seama de micile hinturi pe care le arunca Divinitatea, dar in momente de liniste si detasare poti face calcule exacte si reconfigurari profi. Imbratiseaza schimbarea si intelege ca lucrurile se intampla cu un motiv, pentru ca tu sa intelegi ceva. De fiecare data. PS: Mi-a luat doua zile sa fac lista si dupa mi-am dat seama o mare parte din oamenii pe care ii cunosc ma recomanda pentru ceva, iar eu alegeam incontinuu sa fac altceva. Pfff!

3. Find beautiful people- nu, nu din aia scosi din reviste, ci oameni misto, care sa te motiveze, cu care ai ce sa discuti. Elimina oamenii nocivi sau macar alege sa nu te mai intalnesti atat de des cu ei. de cele mai multe ori, preluam atat de mult din starile si problemele celorlalti, incat ajungem sa credem ca sunt ale noastre. Asa ca daca esti intr-o situatie ca asta, ALEGE pur si simplu daca sa iti fie bine sau nu. Si asta e greu, pentru ca durerea, rusinea si victimizarea te fac dependent, stiu. Sau macar acorda-ti un ragaz. Te duci frumusel in baie, umpli cada cu apa si cu sare, plus niste bete parfumate de salvie si te cureti instant de grijile altora(Pentru a o da in nebunii, sarea curata foarte bine, la fel ca si salvia. si nu ma refer la piele, stiti voi, buju-juju). Dar a avea oamenii misto pe langa tine, cu care sa vorbesti, care sa ajute in orice fel, e wunderba. Trebuie doar sa iti doresti asta.

4. Talking is good- Nu tine in tine, spune problemele sau situatiile pe care le ai altora, fara a-i incarca. Daca o dai in gluma si faci misto de situatie, e clar ca nu esti impacat inca cu ea (oricare ar fi ea, situatia). Daca o dai in isterii si lamentari, e clar sa vrei sa fii victima. Gaseste o cale de mijloc si incearca sa le prezinti situatia detasat, in ideea de a gasi solutii impreuna. Dar nu povesti tuturor, nu facem un trend din asta, doar gasim solutii. Si focus on another thing: cu cat inlocuiesti cuvintele negative cu suratele lor pozitive, world will be a better place. Iar tie, o sa iti fie de o mie de ori mai bine, pentru ca in felul asta, iti pacalesti putin creierul sa se focuseze pe altceva.

5. Renunta la vinovatie- Sigur, lucrurile se intampla pentru ca tu le-ai facut sa se intample asa, fie ca vorbim de profesie, fie ca vorbim de relatii, fie ca vorbim de orice. Tu ai facut alegerile, tu ai insistat in ele, tu ai generat concluzia. Dar la fel cum au fost facute, pot fi si desfacute. La fel de bine si la fel de frumos. Deci reununta la vinovatie si drame inutile, it will be ok.

6. Proiecteaza- Proiecteaza lucruri misto, proiecteaza intalniri cu oameni misto, reconfigureaza-ti gandurile si forteaza-ti mintea sa emita altfel de ganduri decat cele negative. Pe furca lui Trident, e greu, e ca si cum te-ai lupta cu morile de vant, dar sa stii ca si rezultatul este pe masura. Picture this: perfect life, with perfect people, with the perfect man. Vizeaza, fantasmeaza, orice ajuta si orice se intampla.

7. Fa lucruri bune- Daca tot ai o stare de rahat, incearca sa ii ajuti pe altii. Asa, te ajuti si pe tine. Fa o fapta buna, da un share, da un like, adu oameni impreuna, da niste haine, fa o recomandare. Orice. O sa vezi ca incet-incet, asta o sa iti schimbe starea de spirit si simplul fapt ca cineva iti multumeste pentru un minim efort pe care il faci, conteaza al naibii de mult.
Si da, uita-te atent la semne, atentie la ce simti cand vorbesti si te intalnesti cu oameni. Pentru ca si e un ajutor pe care ti-l dai singur. Te ajuta sa scapi de tot ce este toxic si iti va da in timp o stare de bine. Nici sa zambesti n-ar fi rau, chiar daca nu iti vine. Cam asa cum zambesc eu cand scriu textul asta.

O sa ma opresc aici, la 7, cifra magica din basme, asta inainte ca Fat Frumos sa se dea de trei ori peste cap si sa...sau nu era Fat Frumos? Iertati-ma, la asta inca mai lucrez inca.

A, era sa uit. O multumire la final de zi pentru Barbos nu strica. Stii tu, pentru ceea ce ai, pentru lectiile pe care le inveti, pentru persoanele din jurul tau.

Sa fie cu folos!


sâmbătă, 31 octombrie 2015

Esti om?

Initial, am vrut sa scriu despre moarte. Parea un subiect potrivit, luand in considerare contextul de azi, in care aproape 40 de oameni si-au pierdut viata intr-un club din Bucuresti. Despre moarte, ca statistica insa, vorbeste toata lumea. Iar eu nu sunt toata lumea. Sa facem cunostinta, insa: sunt acest Keanu Reeves dubios si atipic, pe care lumea in catalogheaza ca ciudat, de cele mai multe ori...si greu de integrat intr-o societate de consum. Imi pare bine.
Voi, insa, cine sunteti? Sunteti printre cei care isi plang mortii? Sau poate printre cei care invenineaza blogurile, televizoarele si online-ul cu ura suprema? Sau poate printre pareristii care le cunosc pe toate, brusc? Sau sunteti OAMENI?Ca eu despre oameni vreau sa vorbesc. De fapt, despre cum am uitat sa fim ca ei.
Inainte de a arunca fel si fel de invective, cum ca s-a trezit si asta sa vorbeasca, respira putin si lasa-ti sentimentele de inversunare sa se domoleasca. Doar asa putem vorbi. Dupa care, pune-ti intrebarea: sunt OM?

***
Recunosti ca esti om cand inca mai ai lacrimi sa iti plangi mortii.sau viii. Te eliberezi si pe tine, si pe ei.
Sau cand spui o rugaciune sau cand aprinzi o lumanare pentru oricine altcineva in afara de tine.
Atunci cand empatia te cuprinde si sari sa ajuti, cum poti(nu cum impune turma), inseamna sa fii om.
La fel si atunci cand cuvinte frumoase iti ies pe gura, in locul mortilor,ranitilor,ambasadelor si injuriilor catre ceilalti. Tot om esti cand te uiti la cer, la o frunza, la iarba, la alti oameni si le vezi ca sunt atat de simple, frumoase si neconditionate, incat te apuca un zambet stupid si detasat in coltul gurii.
Stiu, e greu sa te dezbari de lucrurile nocive care te macina pe interior, de furie, de teama, de frica, dar incearca exercitiul asta macar o zi si vezi ce schimbare iti aduce.Pana la urma, linistea ta e singura care iti mentine sanatatea si echilibrul.
Cu totii avem frustrari. Vrei sa iti povestesc de ale mele si de cum este sa te descurci o luna fara bani, in care toate cheltuielile vin peste tine? Nu! Stiam eu, ca si tu ai trecut prin ele, ce Dumnezeu!
Dar nu lasa frustrarile sa te defineasca, pentru ca tu nu esti frustrare. Nu esti bani. Nu esti teama. Nu esti ura. Stiu ca iti aduci aminte de tine si altfel, poate ca usor in ceata, dar iti aduci aminte ca nu erai asa. Si acum ca am stabilit ce nu esti, incearca sa descoperi singur ce esti. Esti un OM. Fara alt determinant. Ca de fapt, de la determinantele astea, ne apuca spumele.

***
Acestea fiind zise, raspanditi bunatate si frumos prin toti porii!

PS: Si legat de cazul de azi, sigur, lansati acuze si gasiti vinovati, daca a preveni este ideea din spate... daca a salva alte vieti..este ideea din spate. Dar daca ideea din spate nu este altceva decat o refulare cumulata si colectiva (iertat sa-mi fie cuvantul), opriti-va. Intentia nu este benefica pentru nimeni: nici pentru cei care au murit, nici pentru cei vii, nici pentru noi, astia de langa ei.
Ca sunt vinovati si ca trebuie luate masuri, stim cu totii. Ca trebuie semnalizate prin constrangeri vizuale sau verbale, si asta stim. E de dorit sa fie facut. Dar impartirea in tabere extremiste nu reprezinta decat un mare pas catre autodistrugre. Si mai si condamnati islamistii, cand voi...voi, va apropiati de ei ca si manifestare.

Love and peace.

duminică, 6 septembrie 2015

Top 10 lucruri pe care nu e recomandat sa le faci cand ai 30+(pentru ca d-aia!)

Cand ai 30+, dragii babei(ca mosul e plecat dupa lapte, faina si zahar), lucrurile se schimba putin. Prioritatile ti se dau peste cap, isi schimba ordinea haotic in functie de evolutia ta si te trezesti brusc ca nu mai esti iepurele topaitor de acum 5 ani, cand varsta iti permitea orice. La 30+ devii cumpatat(ma rog, discutabil). Si chibzuit. Si matur..si cauti stabilitatea in tine, iar mai apoi in altii. Iar asta te schimba radical in ochii privitorului.
Cu toate astea, sunt oameni care ajung la 30+ si sufera o amnezie de decada, incurcand-o cu varianta out-of-date 20+. Mai rau, 15+, cand inca cereau bani parintilor sa scoata o fata la un suc. Nu e de blamat, ca invatam toleranta. Dar pe langa toleranta, apare si selectia automata: auzi, ma, dar de ce sa imi pierd eu timpul cu asta? Deh, nesincronizare de prioritati. Si uite asa lumea pare uluita de schimbarea care are loc in tine, in timp ce tu te gandesti cum ai putut sa fii asa pana acum. Adica...asa??(ih)

La 30+ e destul de nasol daca:

1. Invoci ca ti-e frica de o femeie/un barbat, ca te intimideaza. Si ca nu poti intra in vorba cu el/ea. Ce ar putea sa faca? Sa ia un topor si sa iti hacuiasca jumatate de bloc? Banal si copilaresc. Atata vreme cat ai o gura, doua urechi si iti aduci aminte sa fii tu, problema e deja rezolvata.

2. Sa iti imaginezi in detaliu relatii cu X sau Y, fara a face nimic concret. Stiu ca ai auzit de legea atractiei, dar nu functioneaza asa smecheria. Surpriza! Trebuie sa misti tu ceva pentru a declansa domino-ul. Adica...sa actionezi. Vrei, ti-e permis, iei. Nu, asteptam urmatorul. Exista si situatii aparte, in care te sperie noua situatie si vrei sa fugi pe mare, pe o pluta, cu rechini in jurul tau, sa simti adrenalina si sa uiti ca mai si simti din cand in cand. Asta nu se pune.

3. Dupa primul "buna", sa o arunci pe eterna fascinanta "la tine?" sau "la mine?". E nasol rau, pentru ca il faci pe celalalt sa se simta folosit. Plus ca tradeaza o atitudine ireversibila de iepure topaitor, incapabil de a oferi mai mult pentru el, in primul rand, nu pentru celalalt. Daca mai si zici : la tine, ca eu stau cu ai mei, batalia e deja mucificata pentru posteritate.

4. Daca nu stii ce e aia o floare si o atentie. Valabil si pentru ei, si pentru ele. Dincolo de toate, suntem animale sociale, sa nu uitam asta. Iar ca orice animal social, ne place sa vorbim, sa ne imprietenim, sa ne flatam orgoliile(nu peste masura). Daca esti in categoria 30+ si nu ai facut asta niciodata, intoarce-te la 15+ si rezolva ce ai de rezolvat. Mai intreaba si pe la 40+, ca iti vor vinde din secretele meseriei.

5.  Te plangi incontinuu. De job, de bani, de prieteni, de iubiti, de pisica, de catel, de masina care te-a lasat la greu, de ceilalti care au mai mult succes.Cam de rahat, ca nu faci decat sa ii sufoci pe altii cu problemele tale, fara ca tu sa faci nimic concret in sensul ala. Problemele tale sunt ale tale si atat.

6. Sa zici ca poezia, beletristica si teatrul sunt de rahat. Sigur, e o chestiune de gusturi, nu tuturor ne place sa ne uitam la fotbal.Si atat. Unii isi hranesc sufletul cu epitete, metafore si fire narative. Pentru ca le place.

7. Sa nu stii sa asculti. Si sa vorbesti incontinuu despre tine si despre tine. Si despre tine. Si sa nu ii lasi celuilalt loc de nici macar un DA.

8. Sa iei in deradere tot. Si pe toti. Ca asta iti umpla tie orgoliul. Pana dai peste unul care are cuvintele la el si te da cu mucisorii de toti peretii, doar pentru ca ai vrut tu sa faci o gluma nesarata, pe care ai considerat-o o adevarata capodopera personala.Sa te tii atunci. 

9. Sa crezi ca discutiile sunt inutile. Nu tuturor ne place sa vorbim singuri, asa ca de cele mai multe ori, cei mai multi dintre noi, gasesc alinare intr-o chestie care se numeste extraterestrial..conversatie. E o chestie plictisitoare, care nu te ajuta decat sa il cunosti mai bine pe cel din fata ta. 

10. Sa te joci prosteste. Jocul are si el scopul lui, atata timp cat e bine dozat. Dar de aici si pana la a te juca precum o junica in livada bunicii pana vomiti iarba, e...e! Atata vreme cat e impartasit si increngasit, jocul e minunat. Cand il folosesti pentru manipulare exclusiv, devine deranjant. Mai ales pentru un altul care stie si el sa se joace. 

Acestea fiind zise, spuneti-mi si mie ce se intampla cu noi? Barbati care devin femei, femei care devin barbati, scenaristici si iluzii si pic de rabdare. Mi se intampla doar mie sau e criza de 30+?


PS: Si da, jurnalistii scriu despre persoanele din viata lor, pe care le transforma in personaje sau in itemuri intr-un top 10. Pentru ca atat ii duce capul. Si penelul. Mea culpa. :)