Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Antonescu

CAtastrofala prestatie discursiva a lui Crin Antonescu. De ceva timp incoace, PNL face marea greseala de a se erija in postura de victima, agresivitatea fiind insa specifica, cel putin ca strategie, reprezentantilor PSD.Nu inteleg preluarea de actiuni si manifestari specifice in ideea de a capata ceva mai multa vizibilitate, pentru ca substratul pe care ar trebui sa se manifeste genul acesta de atitudini si comportamente politice nu este deloc cel specific PNL. Am observat asta si la alegerile locale, si la parlamentare, cand PNL a facut un transfer de roluri cu PSD. Pe undeva , e justificabila intentia, in directa relationare cu opozitia politica ocupata actualmente:vine pe un substrat de partid scos de la guvernare, cu un fost prim ministru matrasit si mult prea putina reprezentare politica la nivel national.
Trecand peste substratul de natura politica, revenim la discursul antonescian. Prost structurat, prost directionat, proasta strategie de atac pusa in aplicare cu naturalete nejustificata si mult tupeu.
Insasi pozitia lui Antonescu, ca si plasare in piata politica, ii conferea din start un dezavantaj, peste care el a incercat sa treaca, apeland la lipsa de diplomatie si ..nesimtire discursiva nemotivata.
Discursul lui Antonescu nu a fost orientat nici catre partid, nici catre sine, nici catre votanti, ci catre opozanti. A fost un discurs al atacului si al negarii, care nu au facut decat sa ii fure din voturi si sa ii scada din simpatizanti, prin orientarea permanenta catre altii, si nu catre el.
Coerenta i-a lipsit, la fel ca si ideologiile politice, haotic exprimate si pueril puse in aplicare, in momente considerate cheie. Paradigme inexistente sau mai bine zis haotice, sintagme praf.
Josnic modul in care a apelat la stratageme de atac personale, implicand familia contracandidatilor ca si argumente de sustinere a cauzei discursive. Si anume, aceea de discreditare politica. Astfel, iconul lingvistic Basescu a fost asociat discursiv cu iconi tangentiali contextual:Elena Basescu, Udrea, Mircea Basescu.
In concluzie, intentia de a asocia imaginea lui Antonescu cu cea a unui combatant eficient, la nivel ideatic si ideologic a fost un mare fiasco, si , mai departe, de a-l transforma tot pe Antonescu in simbol ideatic pentr PNL, prin transfer, la fel de praf.
Nota cumulata per discurs:5, cu doua mentiuni:
1.Tariceanu ar fi fost mult mai bun
2. Circul iti poate aduce audienta, dar nu si credibilitate sau persuasiune

Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Basescu

Cazul Basescu este unul aparte. Daca omul politic Geoana este unul atent construit prin discursuri si brainstorminguri de Gheorghiu Dej(scoala), omul politic Basescu este unul deja construit, cu o notorietate si valori proprii si de partid pompate in el. Din start, pozitia lui a fost una privilegiata, ca si presedinte deja ales (in mandatul 2004-2009). Experienta guvernarii, experienta jocurilor politice si a strategiilor de subminare si-au spus cuvantul odata in plus,oferindu-i lui Basescu oportunitatea de a ataca verbal si punctual partenerii de dialog, slab documentati pe realitati faptice, si nu de partid.
Mai mult, pentru a accentua, Basescu vine cu o notorietate in spate si cu un bagaj de imagine, ca si boost up sau suport pentru discursul lui. Este usor sa asimilezi o informatie si sa te identifici cu ea atunci cand informatia ti-e transmisa de un brand politic(aceeasi concluzie se aplica si pe cazul Mazare, de care aminteam in urma cu numai cateva zile). Naturaletea lui Basescu i-a conferit un avataj net. Deja vorbim de arhetipuri:cel al omului din popor(cu care se identifica toata lumea) si cel al justitiarului, care vrea ordine in tara, dupa propriile lui reguli de definiire si delimitare.
Drept pentru care, discursul lui Basescu nu a putut trece neobservat, pe baza bagajului de imagine pe care il are. Am vazut un om al extremelor, adaptat contextual, pe situatii punctuale(fie ele si ipotetice). Insa discursul lui Basescu a fost oscilant:cand a fost foarte maleabil, cand a fost vag, cand a fost de victimizare, cand a fost de hiper-incdredere si corectitudine.
Salturile discursive au putut fi insa observate cu usurinta, la fel ca si tonul usor ridicat in momentul atacurilor verbale.
Repet, avantajul lui Basescu a fost din start pozitia pe care o are ca om politic, adica faptul ca reprezinta institutia prezidentiala.
Abuzurile de zel si naturalete au dat bine pe anumite segmente. In altele insa, i-au daunat ca si coerenta si comprehensibilitate pe mesaj.
Discursul a fost bine structurat,poate si datorita abiitatilor deja dobandite de-a lungul unui mandat. Discursul a mizat pe omenie si pe calitatea de a fi uman intr-o scena unde omenia nu are mai niciodata loc:cea politica.
Adresabilitatea mesajului a fost universala, cel putin ca si intentie.Reprezentabilitatea sociala a lipsit insa ca si directie de actiune discursiva, mesajul lui Basescu fiind generalist, pe alocuri.
Nota cumulata pe discurs:8.5

Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Geoana

Marea confruntare dintre principalii candidati la presedentie s-a intamplat. Au fost 3 ore de discursuri politice mai mult sau mai putin pertinente, dovezi de diplomatie, promisiuni si atacuri frontale pe care Basescu, Geoana si Antonescu nu au ezitat sa le arunce unii inspre altii in mod hulpav. Cel mai important, au fost trei ore neintrerupte de Vadim si de alti prezidentiabili cu intentii de obtinere a notorietatii politice si a vizibilitatii publice.
A fost o confruntare fair play in mare parte, in care Geoana si-a demonstrat diplomatia, Basescu si-a reintarit si accentuat pozitia de presedinte, iar Antonescu si-a demonstrat stangacia politica(cand numai ce fusese laudat pentru fluenta discursului. Marele circ pe care il astepta toata lumea a lipsit aproape cu desavarsire, poate si datoritata maturitatii politice de care au dat dovada Basescu si Geoana. Singurul candidat pregnant acustic a fost Antonescu, care si-a axat discursul pe un ton vadit ridicat si acuze aduse combatantilor.
Interesant a fost insa altceva la toata confruntarea asta: modul in care combatantii(si staffurile de campanie din spate) si-au construit discursul politic. Curat pe alocuri, impecabil prin parti esentiale si desantat la alte capitole, discursul a fost usor atipic pentru dezbaterile specifice de pe teren romanesc. Cazul Obama le-a servit mai mult ca sigur ca studiu de caz staffurilor de campanie, care s-au folosit de toate instrumentele discursive si non verbale pentru a aduce persuasiunea la cote inalte. Unora , le-a reusit. Pentru altii, a fost o incercare soldata cu un fiasco total la nivel de comprehensibilitate si coerenta discursiva.
Voi evita comparatiile legate de calitatea politica a combatantilor din platoul de la Palatul Parlamentului si ma voi rezuma cu gratie(si sper eu, pertinenta)la calitatea discursurilor celor 3 competitori.

CAZUL GEOANA

Geoana a jucat perfect rolul diplomatului. Pe undeva, Scoala Gheorghiu Dej a mentorului sau i-a adus cele mai mari avantaje intr-o confruntare verbala. Strategii de discurs i-au structurat atat de bine informatiile, incat discursul ar fi putut sa convinga si un anti-PSD-ist convins. Frazele coerente, argumentatia pertinenta, iar cuvintele cheie folosite in momentele vitale ale discursului. Totusi, un discurs mult prea elitist pentru masa socialista pe care o reprezinta. Insa asta nu scade cu nimic prestatia verbala. Cel mai important, Geoana si-a pastrat diplomatia si in momentul in care a afost atacat verbal de competitorii sai, mentinandu-si discursul in aceeasi zona de acuratete lingvistica si discursiva. Cel mai important, discursul sau a fost directionat catre competitori, intr-un gest politic de aparent altruism, astfel incat simpatia receptorului de mesaj sa fie directionata asupra lui instantaneu. Pe alocuri, discursul aduce cu cel al lui Obama,la investirea in functie. De apreciat este si faptul ca a preferat sa nu dea curs prea mult provocarilor verbale si a stat in banca lui rosie, cu zambetul pe buze si cifrele la indemana. In mare parte, discursul lui a fost orientat catre masele sociale, considerate a fi element cheie al partidului pe care il reprezinta. Folosirea cuvintelor tari, care conota certitudine, i-au adus un plus de siguranta si prestanta. In schimb, generalizarile au creat un blocaj de comunicare, care i-a atras si proteste verbale din partea competitorilor.
Speculatiile realitatii sociale, inregistrate la nivel de mental colectiv au fost exploatate si transpuse in discurs in mod :problema reformelor in invatamant, problema idolilor falsi, problema moralitatii decazute, probleme punctuale din sanatate, traduse pe alocuri , pentru masele tinta de votanti. Reprezentantivitatea sociala ce transpare din discurs este exhaustiva, fiind atinse ideatic domenii specifice de activitate:profesori, doctori, pensionari, ingineri, agricultori.
Gestica si mimica au fost in concordanta cu discursul, facilitand transmiterea mesajului si nuantand, odata in plus, siguranta pe care trebuie sa o aiba un presedinte ales.Un lucru insa i-a tradat aparenta incredere, iar tensiunea fizica s-a dus inspre asa zisele obiecte de transfer. In cazul lui, mainile au devenit acest obiect, emotiile devenind evidente prin insasi pozitia acestora:inclestate, cu degetele/palmele apasand una asupra celeilalte. Miscari ample si gesturi amenintatoare au fost folosite pentru a-i reconfirma pozitia, dar si pentru a castiga teren in fata naturaletii basesciene.
Foarte bine amplsat gestul de final de a acorda flori sotiilor celor doi contracandidati, din nou, in incercarea de a capta auditoriul si de a castiga simpatia alegatorului, printr-un transfer unilateral de simbol politic:trandafirii rosii.
Ca si nota finala, discursul lui Geoana si a strategilor lui cumuleaza nota 9.00.

Apelative dupa care ma topesc

Ma topesc dupa urmatoarele apelative: cap de rinocer, gras mic, falcutze, degetica, ticaloasa, dear deer, crangasha, cascheta, baietel. Astea sunt primele care imi vin in minte. Ma mai gandesc si la altele.
Ps: drepturile de autor apartin geniilor creatoare care le-au zamislit. Asta le face atat de speciale.

Sa-mi traiesti, Dragos!

Azi mi-am adus aminte ca a fost ziua lui Dragos. Sper ca si Dragos si-a adus aminte , la momentul potrivit, ca a fost ziua lui. SPre deosebire de el insa,delayul meu a fost cam de..doua saptamani, pana cand am facut fatza. Prin fatza trebuie sa se inteleaga figura socata si socanta, care e servita cu un apocaliptic: "iiiiihhhhhhh!!am uitat!", taman in timp ce explicai care e treaba cu strategia de PR pe una dintre campanii. Asta am facut si cand am realizat ca ziua lu` Dragos a fost cam acum 2 saptamani.Si eu nu l-am sunat, evident. Nu , nu i-am trimis nici SMS. Si nici nu i-am lasat scabrosul mesaj offline, pe mess.
Drept pentru care, spasita si cu capul plecat, ii zic acum lui Dragos: Sa`mi traiesti! Sunt sigura ca you can fill in the blanks, pentru ca tu stii cel mai bine ce iti doresti. Eu sunt cea cu acatistele la biserica, sa se indeplineasca! Pup si la multi ani cu...intarziere mare!Ma stii, doar.

Priviri peste pahare de vin

Mi-am reconsiderat ieri impresiile si am inceput sa il vad cu alti ochi. Poate si datorita paharului de White Russian pe care il sorbisem timp de o ora. Poate si datorita individului de la masa alaturata care starnise ceva emotii prin privirile lui insistente. Sau poate ca..fara legatura cu tot ceea ce se intamplase inainte.
I-am vazut zambetul si tinuta plina de incredere, pe care nu le cunoscusem pana acum. Intr-un fel, imi aducea aminte de cel care ma pacalise acum cateva luni sa mai raman la un eveniment, pentru ca avea surprize pentru mine. Insa asemanarea era prea mica. Pentru ca cel din fata mea era diferit. Era cum trebuia sa fie :plin de incredere si fermecator, savurand paharul de vin rosu si uitandu-se accidental la masa unde eram eu. I-am savurat zambetul si m-am lasat privita.

Pe fuga, haotic..despre haosul gruparilor

In dragoste si in razboi, totul este permis. Sau aproape totul. Insa invariabil totul asta duce spre moartea uneia dintre tabere. Nu neaparat fizica, ci abstracta, asociata cu moartea unei idei, undei pasiuni, unei convingeri. Invingatori si invinsi vor fi intotdeauna in lupta asta metaforica. Scrupulele lipsesc, pentru ca altfel nu ar mai exista provocarea razboiului. Regulile cad, interesele se grupeaza si se regrupeaza haotic, ca intr-un joc aberant. Cine ramane pe pozitii, e dobitoc. Cine isi divedeste maiestria in a fi maleabil, are sanse de reusita. Sau sanse de a deveni leader. Manipularea isi are si ea rostul ei. Cu cat convingi mai multi de maiestriile scabroase detinute, cu atat iti consolidezi pozitia.
Taberele se prind intr-o hora, din nou aberanta si dantuiesc pana la epuizare. Tot a spiritului.Ipocrizia se naste din dantuiala asta inhorita. Pentru ca si ea este una din marile provocari ale confruntarii.
Arta razboiului nu exista. A murit in momentul in care scrupulele s-au pierdut in cenusa phoenixiana. Si acolo au ramas.Pierdute, fara sanse sa renasca.