Frig nu era, cel putin nu langa el. Sau langa degetele lui lungi si ochii sticlind a iubire. Era mai cald ca niciodata. Asa m-a invatat, sa imi fie cald intotdeauna: cand vine acasa, cand este la munca, cand suntem departe unul de altul.
Si azi, ca in oricare alta zi de ceva timp incoace, m-am trezit cu el imprimat pe retina mea, mai intens ca niciodata. I-am simtit adierea rasuflarii imediat ce am deschis ochii. Ma privea. Ma privea atat de intens, incat voiam sa ma topesc sub gingasia luminii lui. Se uita la mine mustind a iubire de dimineata si a dor. A fost suficient un zambet sa imi arate ca inca mai e al meu, pe cat de mult este al lui. Zambetul lui are ceva din misterul negurii timpului si al familiarului unor vieti petrecute departe unul de altul. E greu de uitat si greu de privit, pentru ca te coplesteste.
Mi-a luat fata ciufulita in mainile lui moi si m-a topit cu un sarut delicat. I-am simtit iubirea prin toti porii si intensitatea prin toti rarunchii. I-am zambit abia simtit, asa cum fac eu cand ma alinta. Stiu ca asta declanseaza o avalansa si un noian de tandrete in sufletul lui. A continuat si nu s-a lasat pana nu m-a acoperit de iubire de dimineata. M-a mangaiat pe par si mi-a sarutat ochii cu miros zambit de scortisoara.
Imi dau seama cat de norocoasa sunt ca il am si ca l-am gasit, dupa atatea cautari. Nu a fost usor, dar in momente ca astea, nimic nu mai conteaza in afara de el, mine si prezent.
Portia de iubire matinala nu s-a incheiat aici. A continuat pret de o ora, ora in care m-a impregnat cu mirosul lui si zambetul ademenitor. I-am raspuns la fel: i-am luat fata in maini si cu gesturi aproape mistice, i-am sarutat sufletul. I l-am sarutat intens, sa ii simt fiecare savoare, fiecare dumicat. Sa il fac sa isi dea seama ca iubirea mea e la fel de intensa ca a lui. Ca sunt a lui, la fel de mult pe cat sunt a mea.
Mi-a luat mana in mana lui si mi-a admirat indelung degetele. Dupa care mi-a soptit timid: "O viata intreaga te-am cautat. Bine ai venit!"
Si azi, ca in oricare alta zi de ceva timp incoace, m-am trezit cu el imprimat pe retina mea, mai intens ca niciodata. I-am simtit adierea rasuflarii imediat ce am deschis ochii. Ma privea. Ma privea atat de intens, incat voiam sa ma topesc sub gingasia luminii lui. Se uita la mine mustind a iubire de dimineata si a dor. A fost suficient un zambet sa imi arate ca inca mai e al meu, pe cat de mult este al lui. Zambetul lui are ceva din misterul negurii timpului si al familiarului unor vieti petrecute departe unul de altul. E greu de uitat si greu de privit, pentru ca te coplesteste.
Mi-a luat fata ciufulita in mainile lui moi si m-a topit cu un sarut delicat. I-am simtit iubirea prin toti porii si intensitatea prin toti rarunchii. I-am zambit abia simtit, asa cum fac eu cand ma alinta. Stiu ca asta declanseaza o avalansa si un noian de tandrete in sufletul lui. A continuat si nu s-a lasat pana nu m-a acoperit de iubire de dimineata. M-a mangaiat pe par si mi-a sarutat ochii cu miros zambit de scortisoara.
Imi dau seama cat de norocoasa sunt ca il am si ca l-am gasit, dupa atatea cautari. Nu a fost usor, dar in momente ca astea, nimic nu mai conteaza in afara de el, mine si prezent.
Portia de iubire matinala nu s-a incheiat aici. A continuat pret de o ora, ora in care m-a impregnat cu mirosul lui si zambetul ademenitor. I-am raspuns la fel: i-am luat fata in maini si cu gesturi aproape mistice, i-am sarutat sufletul. I l-am sarutat intens, sa ii simt fiecare savoare, fiecare dumicat. Sa il fac sa isi dea seama ca iubirea mea e la fel de intensa ca a lui. Ca sunt a lui, la fel de mult pe cat sunt a mea.
Mi-a luat mana in mana lui si mi-a admirat indelung degetele. Dupa care mi-a soptit timid: "O viata intreaga te-am cautat. Bine ai venit!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.