Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

vineri, 30 noiembrie 2007

Eu mie insami

ULtimele mele posturi s-au referit strict la mine. Nu stiu daca e egocentrism aici sau pur si simplu simt nevoia sa echivalez cumva altruismul de dinainte, dar o sa postez in continuare despre mine pana cand imi voi intoxica a mea constiinta. In fiecare zi ma intreaba cate cineva ce vreau de ziua mea. Mi se pare o intrebare pe cat de banala, pe atat de prost inspirata. Chiar daca as vrea ceva, nu as putea sa zic persoanei respective in vecii vecilor ce as vrea sa imi ia. Nu am fost niciodata omul care sa faca listute cu x-ulescu sa imi ia...y-ulescu sa imi ia asta..Pentru mine, e de ajuns un simplu telefon in miez de noapte in care o voce sa imi urle La multi Ani!!!Cum, de altfel s-a intamplat si in anii trecuti. Imi place sa fiu bagata in seama, iar de ziua mea, cu atat mai mult. Este si normal, de altfel, bannuiesc. Sunt multumita daca toti cei din jurul meu sunt fericiti , daca e liniste in jur, daca soarele ma trezeste de dimineata. Si daca totusi m-ati intreba ce as vrea...V-as raspunde, cel mai probabil: il vreau pe bunicul meu inapoi, il vreau la fel de sanatos cum il stiam acum 5 ani, vreau sa il vad zambind si la fel de mandru de mine ca si atunci cand imi dadea sfaturi despre ceea ce trebuie sa fac. Acestea fiind zise, exista cineva care crede ca poate sa imi indeplineasca dorinta?

joi, 29 noiembrie 2007

Ma umplu

... de sentimente, de dragoste, de zambet, de fericire...intr`un ritm care ma sperie..dar caruia ii fac fatza si caruia ma supun cu o placere chinuitor de orgasmatica. Sunt cine trebuie, unde trebuie si langa cine trebuie. Nu sunt contrariata de nimic, doar ma umplu ametitor de repede cu sentimente pe care le pierdusem demult. Iubesc! Si imi vine sa urlu de fericire numai la gandul asta iubesc ce trebuie sa iubesc, nu imi impart domenii, nu imi stabilesc limite, pur si simplu ma bucur de trairile de moment si impart dragoste unde imi este oferita, intocmai ca un samaritean pus in slujba binelui colectiv. Iubesc oamenii, iubesc sa le analizez trasaturile si sa interactionez cu ei, iubesc sa fiu iubita si iubesc ideea ca lupt pentru ce vreau si ce imi place. E o chestie ciudata si cu dragostea asta, pentru ca eu o impart prietenilor si familiei. Pentru mine, dragostea la asta se rezuma. Nu la proprietati si posesie obtruziva. Asta este erosul intors, ce creeaza o dependenta neagra, din care nu mai poti iesi.

Sa fii oare tu?

Stii ce imi place cel mai mult la tine? Faptul ca esti un luptator..Ai muncit o viata intreaga pentru ceea ce ai, ti`ai facut singur intrarea si te lupti in jungla sa elimini concurenta ce iti sta in cale. Ador asta la tine! As putea sa te iau drept exemplu si cred ca intr`o oarecare masura incep sa o fac..daca nu am inceput demult, de cand te-am cunoscut. Este exact genul de om care imi starneste de fiecare data interesul. Genul de om pe care intriga prin personalitatea puternica si debordanta si prin faptul ca este expansiv. Daca as sta sa numar de cate ori ti`am descoperit punctele sensibile, ti`as dovedi si mi`as dovedi si mie ca nu exista persoana care sa nu fie umpluta de sentimente. Stiu ca esti tafnos, dar tafsosenia ta este deja deconspirata si reusesc sa rezonez mai bine cu tine asa decat altfel. Probabil ca si eu sunt la fel, ca altfel nu imi explic de ce as inteleg o stare de spirit plina de sictir. Am reusit sa inteleg un comportament al unui individ pe care multi il considera inabordabil, dar care pentru mine este cat se poate de sociabil si de sociofil. Nu as putea sa reprosez nici injuraturile, pentru ca deja fac parte dintr-un ritual personal instituit de ambele sensuri. Ai sclipirea care ma inspira si pe mine in ceea ce fac, pentru ca esti pasionat de munca ta. Nu ai putea sa traiesti fara sa fii ocupat, la fel cum nu poti sa traiesti fara a-ti exercita farmecul si charmul pe domnisoarele dornice de senzatii tari. Cu toate astea, faci clar diferenta intre ce e al tau, ca prietena si iubita..si restul. Al tau e al tau si iti manifesti posesivitatea in limitele admise. Crezi ca te recunosti?

Remediu

Stii ce fac eu cand ma apuca melancolia? (asta cand am timp sa constientizez ca sunt melancolica)Incep sa ma uit pe poze..si sa zambesc stupid cand le derulez. Sunt poze cu prieteni, sunt poze cu persoane cunoscute, sunt poze cu familia. Si de fiecare ma leaga o amintire. Una mai placuta, una mai putin placuta, ideea este ca acum constientizez ce valoare au amintirile pentru evolutia spirituala a cuiva. Unele sunt enorm de importante si amintirea lor o pastrezi mereu, pentru ca ti-e imposibil sa le parasesti sau sa te paraseasca. Se creeaza o relatie de interdependenta, de care esti constient, dar care stii ca nu iti face rau. Asa ca te multumesti cu ea, ca hrana spirituala. Altele sunt nocive si rolul lor este sa te faca sa constientizezi ca nu iti sunt indispensabile pentru evolutie. Sunt menite doar sa traga semnale de alarma, sa iti arate unde ai gresit. In momentul in care reusesti sa te detasezi de ele si sa rationezi obiectiv asupra lor, in momentul in care realizezi ca nu iti trezesc sau starnesc nici o reactie, atunci este clar ca scopul lor a fost atins si cathatsis`ul realizat pe intregime. ASta suntem..experimente ale propriei constiinte, ale propriului destin, dar atat de bine plamaditi in propriile maini si ancorati in realitate, ca riscam sa trecem in pesimismul ireversibil ulterior. Nu despre asta vroiam sa vorbesc. Vroiam sa spun despre faptul ca imi palce sa ma delectez cu poze. Am facut asta zilele astea si iar m-am surpsins zambind stupid la pozele pe care le vedeam . Este incredibil sentimentul. Nu de a zambi, ci sa simti si sa retraiesti un trecut cat se poate de prezent. Am revazut tot..din cele 1000 de poze stocate pe hard. Prieteni, prietenii prietenilor, fetze armonizate, mai putin armonizate, fitze, VIP`uri, party`uri..toate adunate laolalta, dar toate care au starnit la momentul lor niste reactii. Acum nu mai sunt la aceeasi intensitate, dar nu sunt din cele nocive..asa ca nu am de ce sa imi fac griji. Cele ncive le-am sters..pe toate..intr-o crunta cruzime. Nu e laszitate, e doar incercarea de a face ordine dinm haosul pe care il aveam in jurul meu. And i did!

Let`s..danz!

De vreo 15 min, stau si ma uit fascinata la videoclipurile lui Billy Crawford. Nu pentru cum arata sau canta..ci pentru cum se misca. Am zis ca nu ma las pana nu le revad pe toate, poate asa sa mai invat si eu ceva..desi sunt foarte(daca ar avea grad de comparatie) neflexibila. Oamenii aia au sincroanele atat de bine facute si miscarile puse atat de bine pe timpi si pe beaturi, ca ar oftica pana si cel mai mare pseudo coregraf din Romania. Nu ca as avea cultul occidentului(pe care il reneg din toata inima, tocmai pentru ca anihileaza valorile adevarate si aduce in fatza mercantilismul si cultura usoara ), dar cand merita sa zic de bine, atunci nu ma feresc. Iar in cazul asta, merita! Toti se misca in acelasi timp, intr`un sicron perfect si e evident ca totul a neceistat ore foarte multe de munca. Dar rezultatul este incredibil!! Chiar si celui mai afon la dans ii vine sa se ridice si sa le imite schemele. Iar asta, dragii mei, inseamna ca oamenii si-au facut datoria cat se poate de bine! Nu zic mai multe..Il gasiti pe Youtube!

Pune`a`te`as pe desktop sa te pun!

Stii ce ma intreb uneori? Intrebarea asta e din seria intrebarilor pe care le pune omu` cand nu are altceva mai bun de facut. Mi-a strafulgerat prin minte si nici macar nu am bunul simt sa tac , macar sa ramana secretul meu prostia`mi ingenua. Dar tot ma roade curiozitatea> ce isi pun oamenii pe desktop? Fiecare are propriul lui criteriu de selectie, in mod evident. Dar criteriul asta e vital, pentru ca in functie de filtrul de selectie personal, mecanismul face o rotatie completa si ajunge la final. Ma dau pe mine drept exemplu, pentru ca pe la altii nu stiu cum e..de fapt, stiu.d.ar nu vreau sa ii dau de gol. La mine e simplu> fiecare desktop tradeaza o stare de spirit. Drept pentru care, maplictisesc repede de ele si le schimb. Imi pun desktoop`uri care sa ma motiveze si care sa ma faca sa zambesc atunci cand ma uit in strafundurile lor. Pana mai ieri l-am avut pe Sean Paul. Nu dintr-o placere meschina sau obsesiva, ci pur si simplu pentru ca trasaturile lui si simetria trasaturilor lui ma calmeaza. In loc de el, putea fi oricine altcineva. Esteticul e vital la mine. Daca imaginea nu semnifica ceva sau nu transmite ceva..fara ca eu sa o incarc simbolic sau expresiv, este nula. Nu orice tip frumos sau fatza frumoasa ajunge aici. Desktop`ul meu eszte sacru. Niciodata nu accept ca imaginea de pe el sa fie pusa acolo doar de dragul de a nu fi ecranul alb. Uite, astazi, mi l-am schimbat. Ma uitam prin pozele mele mai vechi si am descoperit o poza cu niste prieteni, facuta in aeroport. M-a facut sa zambesc poza, pentru ca mi`a trezit niste amintiri, niste flashback`uri cat se poate de puternice. Asa ca...am pus-o pe desktop. Ranjetul celor de acolo imi aduce aminte de piedicile pe care ni le puneam in Otopeni si de distinsul domn cu posetuta pe care il vazusem cand incepusem sa cantam..I feel preeettyy..oww..so preeettyyy!!inainte de astea, nu stiu ce am avut..dar in mod evident tot desktopuri aducatoare de zambet. As a rule, personal, nu imi pun niciodata poze cu iubitii pe desktop, pentru ca este mult prea banal. Cu persoane care sa ridice semne de intrebare sau sa strneasca reactii, in mod evident. Asa fac si cu pozele de pe telefon..de aia mi-am ridicat toata redactia in cap si incerc sa explic zilnic..ca tipu` ala dubios de frumos care doarme acolo nu este prietenul meu!

Ia liubliu ti bia!

Ma obsedeaza..ma obsedeaza...nu e negru, nu e turc..deci nu vad nici un motiv pertinent pentru care sa ma obsedeze un rus. Si ce rus! Nu am stat pana acum sa cercetez prea mult industria muzicala ruseasca si nici nu m-as fi gandit niciodata ca poate fi , ca poate arata atat de bine.LA industrie, ma refer..evident! VAzusem la Eurovision finalistele lor si atunci am inceput eu sa stau sa ma gandesc la asta. Numai ca ele erau ele..si nu mi-au starnit prea mare interes, cu toate ca melodia suna mai mult decat ok. El e..EL si mai are si un track compus de Timbaland!Dima Bilan ii spune baietelului, care arata si canta intr`un mare fel. Videoclipu` e si mai si, de parca nu era de ajuns ca el era..bun!Cred ca as fi mai mult decat incantata daca ar da o fuga pana in romania. Ce tiesto? Ce buuren? Imi schimb toate obsesiile pe care le am acum pentru un Dima Bilan..chiar ca numele lui suna mult prea mioritico oicesc!

luni, 26 noiembrie 2007

Inspre masculin

Ce mi-ai spune daca ai fi sincer? Ca sunt prea inteligenta? Ca te depasesc ca forta? Ca sunt bogata spiritual? CA te intimidez sau ca te atrag? La ce ai fi dispus sa renunti pentru a ma tine langa tine? Sau esti prea las sa renunti la siguranta monotoniei? Ti-ai recunoaste nimicnicia ta ca om, te-ai injosi sa iti recunosti slabiciunea specifica? Sau ai prefera sa te complaci in mediocritatea tacerii, care nu ti-ar permite sa te manifesti? Te-ai ascunde dupa deget cand te-as intreba cum te simti cand te trezesti dimineata langa mine?? Sau cum te simti cand te tin de mana? CE mi-ai raspunde cand te-as intreba daca esti mandru de mine? Mi-ai spune adevarul, renuntand la orgoliul tau exacerbat? Dar cand ai simti ca ma pierzi? Mi-ai spune ceva? Eu zic sa meditezi..conditia ta de simplu muritor imi este insuficienta pentru a ma completa.

Reiterare

Am revelatii. Nu din cele divine, nici macar din cele pline de inspiratie..doar revelatii. Cat se poate de reale, dar nu si palpabile. Nu trece o zi fara sa ma loveasca un adevar. Brusc, ma trezesc din visul ala molcom in care ma complaceam cu atata ardoare si incep sa ma gandesc.Culmea e ca nu stau sa digerez prea mult informatia. Parca m-as trezi dintr-o amorteala continua, de care cumva eram constienta. E foarte ciudat, dar la fel de reconfortant. Acum 2 saptamani am realizat ca imi place Constanta, acum o luna ca nu imi place rolul de confident, acum 2 luni ca e bine sa fii egoist..si mai recent, ca nu e bine sa faci pe fata buna. Asta ar fi doar cateva din cele care ma lovesc zilnic si carora le fac fatza. Si astea imi vin in minte acum. In mod evident, sunt din cele mai simpliste, ca cele complicate nu imi vin niciodata pe buze cand trebuie. Ma surprind uneori gandindu`ma la chestii la care ma mai gandisem si asupra carora imi dadusem verdictul. Dar in acelasi timp realizez ca uit...Uit mai tot.Aceeasi problema..acelasi proces mental..dar..cu o concluzie pe care mereu o uit. S-o numi amnezie sau placere sadica de a consuma energie si timp in incalceala sinapselor?

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

Over and out

Mi-a trecut mania cu Bucurestiul. Mi-am dat seama ca era un mare cal verde pe pereti, dupa care alergam disperata, fara sa imi dau seama ca nu il vreau, de fapt. A fost un moft de moment, care s-a incheiat odata cu refuzul postului de PR la CNC. Ceva din Buc ala nu imi place: ador agitatia, dar urasc ipocrizia si rautatea oamenilor de acolo. E lipsit de caldura, e lipsit de unitate, doar Lipscani`ul il mai umanizeaza. Mi-am dat seama de asta intr`o noapte, la ora 23 si putin, cand aasteptam microbuzul catre casa. Eram in Mamaia, si m-am uitat de jur imprejur. Totul mi se parea atat de familiar: copacii, On plonje jr, Aqua Magic, pana si baltocile erau atat de cunoscute, la fel ca linistea neagra ce ma inconjura in momentul ala. Atunci m-a lovit. Nu puteam sa concep ca le voi lasa in urma. Poate nu acum, poate mai tarziu, poate niciodata. Imi sunt mult prea dragi sa le las acum, cand m-am linistit.

Update

Mi se reproseaza ca am neglijat blogul...hmmm..asta nu poate fi decat de bine..nu faptul ca il neglijez, ci faptul ca sunt persoane care il citesc. Mai mult sau mai putin regulat, nu conteaza, ideea e ca il citesc..si asta face sa creasca pipota in mine..da, ce-i drept, ar cam trebui sa ma mai ocup si de blog.Promit solemn ca o sa il readuc la zi, ca nu se mai poate asa. In fiecare zi gatesc motive de scris, dar in fiecare zi imi repet ca o sa o fac maine de dimineata, cand nu o sa mai fiu cheauna de somn. DAr niciodata nu se intampla. Cu toate astea, o sa incep sa scriu..printre lansari de reviste(by the way, sa fiti pe faza, ca pe 1 dec se lanseaza o noua revbista in Cta), printre ture facute pentru colegi si lucru la alta revista, i`ll do my best

joi, 15 noiembrie 2007

Inner peace

Intr`un fel ciudat, mi`am gasit linistea. Linistea pe care o cautam de luni de zile, maturitatea, modul de a ma simti importanta si libera, culmea!! Intr`un spatiu agitat, plin de ardoare, valva si patos jurnalistic, pe care niciodata nu banuiam ca le pot gasi intr`o televiziune. Nu mai am de ce sa ma plang, nici macar de lipsa timpului liber; nu mai am de ce sa ma cert cu lumea, cu toate ca ma amuza naivitatea unor pretinsi oameni maturi. Sun cat se poate de linistita, obosita si impacata cu mine. Dar nu reusesc sa incropesc niste plangeri nocive, daunatoare,orice as face. Am gasit ce vreau, am gasit oamenii pe care ii vreau in toata imnensitatea si diversitatea lor. Si ma simt bine asa: cu stirile mele de pe news in, cu off`urile in exces, cu montajul prelungit, cu glumele penibile din montaj si impunsaturile pe la colturi cu ai mei. Ajung acasa in fiecare seara tarziu, dar am sentimentul ca am facut ceva(exceptand imisiunile de sharfare sau caroiaj).