Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

miercuri, 29 decembrie 2010

Intriga dresurilor cu dunga pe spate

Ma straduiam ieri sa explic cum ca dresurile "pin up" nu sunt de femei usoare. Nu mi-a iesit miscarea atat de bine pe cat credeam, ba chiar dimpotriva, am asmutit lumea impotriva mea. Prin lume a se intelegi oameni cu suflet mare si cald, care nu concep portul unor astfel de dresuri in lume, in vazul tuturor. Din simplul motiv ca dunga aia "intriga". Mai adauga si culoarea rosie, si deja ..gata, trebuie sa te retragi cu ei in budoar.
Total eronat! O pereche de ciorapi rosii nu te fac mai depravata decat o pereche de sani atarnati caltaboseste peste o frumusete de burta, cum se poarta. Sau decat un fund celulitic iesind dintr-o rochie- bluza.
Dar dresurile de tip pin up iti dau ceva pe care celelalte nu ti le pot oferi: ACEL stil si eleganta, care vine odata cu atitunea ACEEA! Iar pe amandoua trebuie sa stii sa le porti!
Si daca luam in considerare istoria si semnificatiile acestui tip aparte de dresuri, atunci poate ca e mai lesne de inteles ce sta in spatele lor: lupte de emancipare si o nuantare pregananta a feminitatii. Totul pornind de la un detaliu subtil aplicat- o dunga.
Preacurvia sau curvistenia nu consta in hainele pe care le imbraci, ci in atitudinea pe care o ai atunci cand le promovezi. Pentru ca practic asta faci: joci rolul unui sandwich man/woman, care se incarca de branduri, in incercarea de a iesi din anonimatul strazii/contemporanului.
Intotdeauna insa, frumusetea si stilul vin din detalii si atitudine.

Cum te porti cu un idiot?

Realizez ca am o problema cu idiotii. O sa imi ziceti ca stiati. Eu o sa dau din umeri, o sa trag adanc(?!?) din tigara si o sa repet sacadat acelasi lucru, printre dinti, in timp ce incep sa dau din maini energic, agitand tigara.
Nu-mi plac idiotii. Sunt urati. Si dupa ce ca sunt urati, insista sa iti demonstreze de fiecare data ca uratenia lor este pe masura prostiei ce le inoata in creier. Fleoscaiti la creier, dar cu spume la gura, idiotii gasesc intotdeauna calea perfecta catre enervarea ta: urla, tipa, te contrazic incontinuu si deseori pledeaza in victime. Comparatia cu animalele in ceea ce priveste viata lor nu este exclusa: viata de caine le surclaseaza pe toate.
Idiotii se tin scai de tine, oricat de zen ai fi. Si daca nu te-au enervat dupa primele 3 cuvinte, zgarma langa tine, sa fie siguri ca starnesc o reactie.
Au intotdeauna cele mai proaste argumente si cred ca daca urla se fac intelesi.
Cu toate ca le inteleg pornirea neghioaba si sfortarea disperata de a demonstra tuturor ca ei sunt ceva(nu cineva), nu o sa ma potolesc niciodata in a le da peste gloabele verbale(gura) si lopatelele mobile(maini) atunci cand existenta mea o intalneste pe a lor. Pe a idiotilor, zic.
Acestea fiind zise, site cineva cum sa te intelegi cu un idiot?

vineri, 24 decembrie 2010

Ganduri de sfarsit de an

Anul asta, am vrut sa le fac pe toate: sa plec in Bucuresti, sa ma domolesc, sa am grija de prieteni, sa am grija de iubiti, sa lucrez in productie, sa injur pe holuri, sa lucrez 24 din 24 si sa slabesc. Planul era foarte bine stabilit: le faceam pe toate dintr-o suflare si le bifam in decurs de cateva luni.
A trebuit sa treaca aproape tot anul sa ma prind ca de fapt, nu am nevoie de toate si ca mi se ofera(sau iau, in functie de caz) numai lucrurile de care am nevoie. Nu am avut nevoie de Bucuresti, asa ca am ramas in CT. Nu am avut nevoie de productie TV, asa ca m-am reprofilat pe advertising, unde Google+FB+Tw+LinkedIN imi ocupa acum cea mai mare parte de timp(laolalta cu mecanisme de impementare, concepte, planninguri si examene). Prietenii nu a fost nevoie sa am grija de ei, pentru ca mi-am dat seama ca stiu sa isi poarte si singuri de grija. Cat despre iubiti, nu a fost nevoie sa ma statornicesc, pentru ca momentul nu a venit(un mare Yuppee Doo pentru burlacia mea!)
In schimb, am inceput sa vad. Si sa simt mai real ca niciodata. Am scapat de obsesii si de noduri in gat, dandu-mi seama ca totul, dar absolut totul are un scop si un curs firesc. Il urmez aprig, analizandu-l obiectiv din exterior.
Si zambesc, pentru ca am lasat langa mine numai oameni minunati, pe care ii iubesc in feluri diferite. Dar de fiecare data pana la cer si inapoi.

joi, 16 decembrie 2010

"Unlike" pentru abordarea subiectului Ciocan

Am simtit un dezgust teribil in dimineata asta pentru tot ce inseamna presa din Romania.Dar cum la randul meu am facut parte din ea, o pun pe seama presiunilor venite de la patroni si le dau circumstante atenuante pentru gafa enorma comisa in direct. Nu de alta, dar de la Europa FM macar aveam pretentii.
Numai ca pretentiile mele s-au facut praf si pulbere astazi...cand am auzit subiectul editiei speciale pentru matinalul Europa: martirizarea domnului Ciocan, devenit brusc victima a sistemului si a sefilor rai, care nu il mai lasa sa vorbeasca cu presa. "Doar" pentru ca a terfelit imaginea institutiei pe care o reprezinta, fotografiat fiind in ipostaze prea putin laudabile. Interpelarile au curs in emisiune, comentariile cu iz(nu spun de care)- la fel, iar acuzele legate de privarea libertatii de exprimare si alte drepturi democratice au constituit esenta moderarii. Am rezistat doar 5 minute, dupa care mintea mea si-a dat shutdown singura si a vomat pe interior tot ce gandise cu o seara inainte.
Cum sa martirizezi, dom`le, un purtator de cuvant? Cum sa-i faci statuie pentru, vezi doamne...meritele deosebite pe care le are ca om si ca profesionist si...mai mult decat atat, cum poti da vina pe un sistem inchis prin definitie pentru o decizie...rationala si argumentata pe care a luat-o?
De data asta, tin partea sistemului si zic asa: in momentul in care iti asumi responsabilitatea sa reprezinti o institutie publica, in momentul in care pasesti intr-un sistem rigid, cu mentalitati conservatoare, nu incerca sa cauti scuze pentru atitudini desantate. Ai ales sa reprezinti sistemul, faci compromisuri si il reprezinti pana la capat cu acuratete. Daca esti prins pe picior gresit, atunci dai inapoi si zici diplomatic:"imi pare rau"..nu pui reprezentantii presei sa-ti aduca ofrande pentru eforturile depuse. Nu e nici etic, nici deontologic sa pui presa la mijloc intr-un scandal ce nu ii apartine. Dar, in fond, ce mai conteaza toate astea?
Ma intriga enorm sa aud si sa vad "cotidienisme" din astea, cu atat mai mult cu cat am prieteni in sistem, care reprezinta cu onoare cauza pe care au ales-o. Pe ei nu ii martirizeaza nimeni. Cum de altfel, nu ii martirizeaza nici pe cei plecati pe front, nici pe cei de la alte institutii similare. Ei nu au nevoie sa fie victimizati, vorba aia.
PS:Cu ocazia asta, poate nu o sa-l mai vad si aud pe mondenul domn Ciocan cu toate ocaziile, la toate emisiunile, in toate ipostazele. Si pentru echipa de la Europa FM, a very big "unlike".
De ce am eu o vaga senzatie ca se ascunde altceva in spatele scandalului astuia?

miercuri, 15 decembrie 2010

A fi vedeta pe Facebook

Pe Facebook, toata lumea poate deveni vedeta. E visul suprem pe care il vinde Facebook, marjand pe iluzia de egalitate intre specii si...specimene. Visul asta se vinde scump insa: ajungi virtual, iar tot ce atingi se transforma in virtual, odata cu inaintarea in "relatie". E un virus halucinant, care salveaza unele vieti, iar pe altele le arunca in groapa cu viermi, fara cale de intoarcere..dar cu o stare de nebunie mereu prezenta.

Dar acum ca ti-ai obtinut vedetismul...ce faci cu el?


Sigur, e o intrebare pe care prea putini mai ajung sa si-o puna(scuzati nuanta concupiscenta) odata ce au obtinut: 1. iesirea din anonimat 2. raspuns de la VIP-ul pe care il adora de o viata si 3. prima cerere de sex virtual, de la o bunaciune cu identitate furata.
Multi prefera sa utilizeze irational "dreptul de egalitate" dat de FB, asa ca ajung sa posteze in exces, sa pupe in cur in exces, sa se joace in exces, sa foloseasca aplicatii in exces...sa faca totul in exces, de parca FB`ul ar fi inghitit maine de o apocalipsa si ar disparea toate "distractiile " virtuale brusc. Urat approach, as zice eu! Dar cu adanci implicatii psihologice si sociologice, pe care nu le enumar aici(argumentarea se face pe FB-!!??!!, in PM).
Mai sunt si cei care isi cunosc foarte bine zona delimitata si ingradirile virtuale, considerandu-le nimic mai mult decat simple alternative de moment pentru timpii morti din real. Din astia facem parte: eu, voi si poate cativa din ei. Pentru noi toti, FB se rezuma la comunicare si la fructificarea unor oportunitati care in mod normal nu ar fi ajuns in atentia ta: prieteni vechi regasiti, cunostinte noi interesante si poate 2-3 cuvinte aruncate cu Vin Dieel, care vrea sa isi consolideze (si mai mult) brandul pe online.
Noi inca suntem in siguranta. Cu ei nu stiu exact ce se va intampla insa.

duminică, 5 decembrie 2010

Decalog pentru echilibru

Am reinvatat sa ma definesc din momentul in care m-am eliberat de presiunile mele si ale altora. E greu sa traiesti cu ele pe umeri si nici macar sa nu iti foloseasca la nimic.
Am reinvatat sa respir si sa-mi aud inima din nou, dupa ce am eliminat zgomotul urban.
Am reinvatat sa ma bucur de simplitatea unui cer misterios, in mijloc de noapte. Dupa ce reduci totul la esentele primordiale, spectacolul vietii este coplesitor
Am reinvatat sa admir complexitatea creatiei umane si sa tratez egoismul ca pe o stare de fapt. Suntem diferiti, iar diferenta consta intr`un sir de alegeri personale. Odata ce alegi, suporti consecintele liberului arbitru.
Am reinvatat ca atingerea plina de dragoste nu e din belsug, ci e pastrata pentru momentele potrivite. Daca intelegi cum sa te bucuri de ea detasat, atunci vei fi cu un pas inaintea tuturor.
Am reinvatat ce inseamna prietenia dupa faptele prietenilor. Vorbele conteaza mult prea putin, iar totul se cerne cu un pic de rationament logic.
Am reinvatat ca schimbarea este iminenta si sa ma pregatesc incontinuu pentru a-i face fata. In fond, socul viitorului vine peste noi mai repede ca oricand.
Am reinvatat ca manipularea si minciuna nu sunt rele. E o chestie de perspectiva. Utilizandu-le inteligent si altruist, te poti repozitiona.
Am reinvatat ca pasiunile nu mor niciodata, ci ca asteapta sa fie redescoperite si preluate de undeva dintr-un sertar intunecat al uitarii.
Am reinvatat ca nu exista coincidente si ca lipsa lor da sens oricarui lucru.
Suntem nemuritori, printr-o succcesiune karmica continua. Ar fi cazul sa incepem sa ne purtam ca atare.