Anul asta, am vrut sa le fac pe toate: sa plec in Bucuresti, sa ma domolesc, sa am grija de prieteni, sa am grija de iubiti, sa lucrez in productie, sa injur pe holuri, sa lucrez 24 din 24 si sa slabesc. Planul era foarte bine stabilit: le faceam pe toate dintr-o suflare si le bifam in decurs de cateva luni.
A trebuit sa treaca aproape tot anul sa ma prind ca de fapt, nu am nevoie de toate si ca mi se ofera(sau iau, in functie de caz) numai lucrurile de care am nevoie. Nu am avut nevoie de Bucuresti, asa ca am ramas in CT. Nu am avut nevoie de productie TV, asa ca m-am reprofilat pe advertising, unde Google+FB+Tw+LinkedIN imi ocupa acum cea mai mare parte de timp(laolalta cu mecanisme de impementare, concepte, planninguri si examene). Prietenii nu a fost nevoie sa am grija de ei, pentru ca mi-am dat seama ca stiu sa isi poarte si singuri de grija. Cat despre iubiti, nu a fost nevoie sa ma statornicesc, pentru ca momentul nu a venit(un mare Yuppee Doo pentru burlacia mea!)
In schimb, am inceput sa vad. Si sa simt mai real ca niciodata. Am scapat de obsesii si de noduri in gat, dandu-mi seama ca totul, dar absolut totul are un scop si un curs firesc. Il urmez aprig, analizandu-l obiectiv din exterior.
Si zambesc, pentru ca am lasat langa mine numai oameni minunati, pe care ii iubesc in feluri diferite. Dar de fiecare data pana la cer si inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.