Am facut multe prostii. Mai mult sau mai putin constiente, mai mult sau mai putin induse, mai mult sau mai putin inofensive. Ca deh, pacatuim, cu gandul si cu sufletul, dar mai ales cu trupul :)
Dar nu despre asta ne-am adunat aici, la ceas virtual de zi. Ne-am adunat pentru o marturisire,cum poate fiecare dintre noi ar trebui sa faca, la mai multe momente date din viata lui.
Marturisirea mea e sincera si subita (sa fie de vina si lipsa tutunului din organism?), marturisesc. Implica regrete, dar in mare parte sinceritate. Asa ca cei care au urechi sa auda si ochi sa vada, dar mai ales suflet sa simta, sunt invitati sa empatizeze.
Marturisesc ca am gresit fata de toti si toate, ca mi-am lasat egoul sa ma stapaneasca, ca am schingiuit fericirea si am chemat suferinta in viata mea. Pana cand mi-am dat seama ca exact asa te poti autodistruge.
Marturisesc ca nu am vrut sa iubesc, pentru ca mi-a fost frica, pana cand am realizat ca iubirea, ca si concept, nu are nicio legatura cu ce te invata filmele, cartile, blogurile. Acum iubesc.
Marturisesc ca am facut oameni sa sufere, ca am inventat motive sa fug, ca mi-am scos viciile si am zgariat cu ele, ca am injurat doar de placerea de a injura. Tot pentru ca imi era frica. ..and I`m sorry for that.
Marturisesc ca am mintit, doar pentru ca stiam ce vrea celalalt sa auda. Ca am barfit, pentru a ma alia cu o tabara.Ca am invinuit pe nedrept si scormonit inutil, incalcand unele din elementarele reguli ale bunului simt. Si toate s-au intors asupra-mi, in al 13-lea ceas. Drept pentru care, m-am desteptat si m-am tinut departe de ele.
Si mai marturisesc ca incerc din rasputeri sa devin un om mai bun. Cu fiecare minut ce trece, incerc sa ma dezbrac de toate hainele ponosite, care ma apasa si ma strang.
Zambesc, iubesc, ador, apreciez, recunosc. Dar mai ales, accept.
Cam asa incepe totul :)
Dar nu despre asta ne-am adunat aici, la ceas virtual de zi. Ne-am adunat pentru o marturisire,cum poate fiecare dintre noi ar trebui sa faca, la mai multe momente date din viata lui.
Marturisirea mea e sincera si subita (sa fie de vina si lipsa tutunului din organism?), marturisesc. Implica regrete, dar in mare parte sinceritate. Asa ca cei care au urechi sa auda si ochi sa vada, dar mai ales suflet sa simta, sunt invitati sa empatizeze.
Marturisesc ca am gresit fata de toti si toate, ca mi-am lasat egoul sa ma stapaneasca, ca am schingiuit fericirea si am chemat suferinta in viata mea. Pana cand mi-am dat seama ca exact asa te poti autodistruge.
Marturisesc ca nu am vrut sa iubesc, pentru ca mi-a fost frica, pana cand am realizat ca iubirea, ca si concept, nu are nicio legatura cu ce te invata filmele, cartile, blogurile. Acum iubesc.
Marturisesc ca am facut oameni sa sufere, ca am inventat motive sa fug, ca mi-am scos viciile si am zgariat cu ele, ca am injurat doar de placerea de a injura. Tot pentru ca imi era frica. ..and I`m sorry for that.
Marturisesc ca am mintit, doar pentru ca stiam ce vrea celalalt sa auda. Ca am barfit, pentru a ma alia cu o tabara.Ca am invinuit pe nedrept si scormonit inutil, incalcand unele din elementarele reguli ale bunului simt. Si toate s-au intors asupra-mi, in al 13-lea ceas. Drept pentru care, m-am desteptat si m-am tinut departe de ele.
Si mai marturisesc ca incerc din rasputeri sa devin un om mai bun. Cu fiecare minut ce trece, incerc sa ma dezbrac de toate hainele ponosite, care ma apasa si ma strang.
Zambesc, iubesc, ador, apreciez, recunosc. Dar mai ales, accept.
Cam asa incepe totul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.