De la un inger anonim

Cand va vad atat de inversunati impotriva luminii si a binelui, imi vine sa plang. De ciuda, pentru ca eu va vedeam altfel. Secole si milenii am stat langa voi si v-am povatuit catre cele bune. De fiecare data, am stat in spatele vostru si v-am soptit cuvinte frumoase, pe care sa le duceti mai departe, armonios si iubitor catre cei pe care ii intalniti. De fiecare data v-am oprit cand v-ati pripit si v-am tras de urechi cand ati facut exact ca si copiii razgaiati. Dar am facut-o din dragoste, ca un parinte grijuliu, care il plamadeste pe cel mic, asemeni lui.
Dar voi v-ati uitat esenta si v-ati intors cu spatele. V-ati inrait cu fiece zi si ati devenit surzi si orbi la soaptele mele de lumina. Pana intr-o zi, cand nu m-ati mai auzit deloc. Si atunci a inceput totul, cand voi ati refuzat sa ma auziti.
Acela a fost momentul in care ati inceput sa va luati prea in serios rolul de creatori ai propriului destin: v-ati impartit in doua tabere si ati inceput sa aruncati cu pietre unii in ceilalti, in numele cauzelor nobile pe care le aparati. Cauze care erau ale voastre, nu ale grupului.
Ati batjocorit liberul arbitru, folosindu-l dupa bunul plac pentru lucruri superficiale si pentru hranirea propriului ego. Pentru ca ati crezut ca ati ales binele mai mare din doua rele. Nu exista asa ceva, decat in mintea ego-ului vostru.
Ati inceput sa pacatuiti, sa construiti lumi prin gandurile voastre murdare, sa va lasati dusi de nas ca realitatea in care traiti este una a grijilor si a dramelor continue. O parte din voi nu ati mai rezistat propriilor ganduri si ati pus capat prematur "suferintei" pamantene. Tragedia este ca voi nu sunteti constienti ca voi alegeti sa va scaldati in mizerie si grosier sau in liniste si pace. Si ca tot veni vorba, ati uitat ce e linistea si pacea, pentru ca vi se pareau prea lipsite de provocari, iar acum va plangeti ca sunteti agitati, stresati si angoasati, iar blocajele pun stapanire pe voi. Halal! Cand va veti intoarce fata catre razele soarelui, sa va incalzeasca si sa va curete de toata negriciunea sufletului?
Iubirea ati preaslavit-o incontinuu in poezii, dar nu ati inteles mai nimic din ea, copii bleguti ce sunteti! Dragostea e neconditionata. Mereu neconditionata. E cea care iti face ochii sa planga cand te uiti la un rasarit de soare sau in inima persoanei iubite. E cea care te face sa zambesti fara motiv. E cea care iti aduce aminte ca esti creatie de lumina. Ati mai simtit-o asa, dupa ce v-ati baricadat urechile si ochii? Stiu ca nu, ca va vad de piatra. Si nesimtitori. Si egoisti. Si rai. Si frustrati. Si mereu nemultumiti.
Nici macar un "multumesc" nu mai aud din gurile voastre, sincer, cum il stiam eu odata. E totul malos si namolos si plin de interes. Care interes va obliga sa faceti bine. Binele nu se face cu forta, dragii mei, se face cu sufletul...si niciodata pentru a primi laude dupa!
Copii, daca ati sti voi cat de mult va iubesc si plang pentru nestiinta voastra, ati plange cu mine. Daca ati vedea cat de mult ma doare cand va vad deriva, atunci ati suferi si voi cu mine.
Dar eu astept in tihna sa va intoarceti la mine pentru ca nimeni nu o sa va iubeasca vreodata asa cum va iubesc eu. Stiu ca va veni si acel ceas.

Semnat, 

Ingerul din spatele vostru