Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

VOMEL si weekendul

Cand vine sfarsitul de saptamana, Vomel rasufla usurat: sta intins in pat, cu ochii in tavan si mediteaza in liniste la planurile lui de subminare functionala a altora. Nu are cine sa il deranjeze cu telefoane, pentru ca Vomel nu are prieteni..nici cunoscuti...nici pile. El doar se agata cu disperare de poala altora, in speranta ca asta ii va aduce ceva satisfactii. Asa ca... Vomel se trezeste la 10.00 in ziua de sambata si se gandeste ce sa faca prima data: sa isi tina monologul obisnuit in oglinda, sa se spele pe fata sau sa ia drumul magazinelor(singur)..poate asa ii mai pacaleste pe altii ca el SOCIALIZEAZA. Insa azi Vomel nu are chef de nimic. Sta letargic in patul lui satinat, cu pijamaua lui ponosita si obosita de timp(ca si el) si se uita in tavan: e confuz, iar diagnosticul doctorului legat de boala lui...invidioasa..nu il ajuta foarte mult. A citit el undeva ca invidia nu e intocmai cum credea el..ci e ceva rau. Cugeta adanc..cat de adanc poate el..si nu poate prea mult, ce-i drept:

"M-as duce prin mall, ca am auzit ca e la moda. Parca vreau sa ma destresez putin. Dar e trist afara, trist e si sufletul meu si vad ca si puseurile de invidie sunt din ce in ce mai dese. Nu prea sunt motivat de nimic, ma gandesc cu groaza ca luni ma duc din nou la munca si va trebui sa..muncesc. Cum sa muncesc eu? Mie imi place sa munceasca altii in locul meu, iar eu sa ma plang..si sa ma plang incontinuu de inutilitatea oamenilor din jurul meu. Plus ca ma gandesc asa: daca ies in mall, poate mai dau si eu niste autografe..dupa ce imi spal petele murdare de la gura. Si ce daca sunt scatofil? E asa de cumplit? Mai sunt si altii care fac la fel..nu inteleg de ce as fi eu de invinuit pentru asta, neaparat. E discriminare, la fel ca discriminarea sexuala. Ce cuvant urat. Discriminare. imi place sa discriminez oameni, doar le sunt superior tuturor. In loc sa imi pupe mana, ei spun ca sunt scatofil. Ignoranti netrebnici. Mi-ar placea sa am o femeie, nu am mai avut una demult, cu exceptia celor din reviste si celor gonflabile. Degradante femei! Ma mint singur de fiecare data si ii mint si pe altii ca sunt implinit, ca sunt fericit, ca am de toate..dar ii vad de fiecare data cum se uita cu suspiciune la mine. Cred ca nu ma cred. Minciuna e rea, dar...divina. CA si mine. Plec. Ma duc in parc. Acolo pot sa ma duc singur, fara sa trezesc suspiciuni. Scatofilii sunt mereu bine primiti in parc. Sunt fericit. Azi nu mor. "

Motivat, Vomel se ridica din pat. Nu iese insa nicaieri, ci pune pe hartie scenarii de mintit lumea atunci cand se intoarce la munca... isi imagineaza cat de grandios s-a distrat, cat de multi prieteni a avut in jur..si ce locatii exotice a vizitat in doar 2 zile. Spera ca asa, ele se vor transforma in realitate curand. Ii place sa isi duca viata intr-o continua minciuna. Daca nu ar fi minciuna, probabil ca Vomel s-ar sinucide demult. Dar nu are curaj.

N.R. Minciuna e apanajul vomelistilor. Tradati de societate, ei se retrag in minciuna, sperand ca asa salveaza aparenta singuratatii manifestate acut. Uita, de fapt, ca minciuna spusa prost si nelalocul ei ii pot arunca in focurile iadului si in dezaprobarea celor din jur. Nu faceti ca Vomel. Faceti ca voi!

vineri, 28 noiembrie 2008

VOMEL zice: vrei sa iti dau IO un autograf?

(E dimineata devreme. Soarele nu a iesit de dupa nori..dar oricum nu te ajuta cu nimic. E iarna. Abia trezit din somn, Vomel isi face incalzirea de dimineata: se ridica usor, pentru a nu zgudui intelectul asa se dimineata si se posteaza, cu greutate, in fata oglinzii. E momentul monologului de incurajare, din fiecare dimineata. Uitandu`se suspicios la fata scofalcita de somn, Vomel isi spune:)

Azi e ziua in care trebuie sa le demonstrez ca pot. Oare daca imi iau mai multe hartii decat de obicei la munca, o sa observe cineva? Da...mai am cateva hartii folosite, pierdute prin colturile biroului. Le pun in servieta..si treaba e ca si facuta. Acum nu mai au ce sa imi zica. TRebuie sa le demonstrez ca pot! Poate azi! Eu stiu ca pot, nu vad de ce nimeni din cei din jur nu intelege asta!Vreau sa ajung mare, vreau sa ajung faimos, vreau sa ajung..sa vina lumea la mine pe strada si sa imi ceara autograf. M-am saturat eu sa ii intreb pe toti cei pe langa care trec daca nu vor sa le fac EU serviciul asta, p0ana una alta. Se fac ca nu ma cunosc insa...isi joaca bine rolul. Stiu ca ..de fapt..nu au curaj..sa imi ceara. Ce-i drept...la cei 20 pe langa care trec eu zilnic..nici nu cred ca va conta prea mult. Mie imi place sa stau departe de oameni. Oamenii sunt ciudati. Oamenii sunt murdari. Oamenii sunt imperfecti. Oamenii sunt galagiosi. Mie imi place sa stau departe de zgomot si de provocari. Din cand in cant, mai arunc si eu cate o limba veninoasa in urechea cuiva, poate asa o sa ajung celebru. Daca nu cer prea mult, as vrea sa fiu o Barbara Walters..pardon...un Larry King..deh...obisnuinta...sau poate un cult..unu` din astia..intelectuali..zi`i sa le zic..zi unu`! Ca ei vreau sa fiu. Mi-am decupat o poza si mai uit la ea zilnic, poate voi reusi sa ajung ACOLO si sa ies de AICI.
(Cu un mare cascat, Vomel isi incheie pledoaria. In troleibuz, VOmel observa ca lumea se uita insistent la el. Plin de el, Vomel capata incredere sin sine si mai mult..si curaj, totodata..si se duce la duduia de langa el..de`o intreaba: Vrei sa iti dau IO autograf? Speriata si mahnita, duduia de langa el ii raspunde in sictir: Dupa ce te stergi la gura. Ai mancat stricat. Ai mancat maro. Poate maine, daca insisti ceva mai mult. Nu discut cu scatofili. )

N.R. Scatofilii sunt rejectati de societate. Ai grija de mananci, cum mananci si unde mananci. Si mai ales, nu lasa urme! Firimiturile te pot da de gol

VOMEL vrea sa se faca auzit!

Dragii mei, va anunt ca incepand de azi, lansez o mini-serie de posturi acide, pline de ironie. E un micro-roman virtual foileton, care isi propune sa urmareasca evolutia unui personaj contrastant, lipsit de esente, pe numele lui Vomel Invidiosu`. Actiunea se concentreaza pe confesiunile personajului principal, postmodernist pana in maduva oaselor, etern aspirant, pseudo- victimizant, pseudo-cult, dezlegat si imbrancit de pe podiumul realitatii. Voi urmari, cum am mai spus, evolutia lui vomel, pana la inevitabila lui moarte intelectuala...e aflandu`se momentan in coma spirituala, dar este dirijat de un venin acut al cuvintelor si actiunilor. Vomel este intruchiparea oricarui roman mediocru, care incearca sa isi depaseasca incontinuu situatia, nefiind constient de faptul ca ii lipseste ingredientul principal: esenta!!!
PS: Vomel nu stie ca a ajuns personaj de roman, dar va afla odata cu voi, la finalul micro-romanului.

Meseria mea? Invidia!

Ma numesc Vomel Invidiosu. Sunt turnator de meserie, dar incerc sa ma prefac ca sunt om cu obraz subtire si umil pana in maduva vomei verbale. Poate de aia ma si cheama Vomel...ca vomit mult..vomit ce nu trebuie si cand nu trebuie si mai ales pe cine nu trebuie. Poate asa ma invidiaza si pe mine cineva..ca vomit mult. O fi o calitate? Eu zic ca da..ca in plina criza economica e ceva sa vomiti mult..asta inseamna ca mananci..mai conteaza acum ce? Important e ca dai ceva afara..ca nu tii in tine..ca iti dai drumu`. Prieteni nu prea am..incerc sa mi`i fac cu disperare..dar se pare ca nimeni nu prea mai e interesat sa urzeasca impotriva altora. Deh..nu stiu ce e aia valoare si ce trebuie promovat cu adevarat! Nici sefii mei nu prea inteleg asta se pare, ca ma chinui de atata timp sa le dovedesc ca pot..numai ca esuez lamentabil in fata vanzatoarelor de seminte. Ale dracului vanzatoare! Ce inseamna sa stai la taraba in zilele astea: mai trece un client, ii mai faci cu ochiu`, il mai ciupesti de fund..ii mai dai o samanta gratis..si uite asa cumperi omu`. DA` eu..care nu am nimic...cu ce sa ii momesc? Bani nu am, masina nu am, casa nu am, iar sinapsele imi sunt si ele partial afectate dupa atata lucru cu oamenii. Nici pe mine nu prea reusesc sa ma conving ca pot..dar insist, ca m-am saturat sa zac in mocirla mediocritatii. Eh..mie imi place sa stau mai mut in turnul meu de fildes, fara pete..departe de fata umana. Pentru ca eu stiu ca sunt nemuritor...imi ia doar ceva timp sa ii conving si pe altii de acelasi lucru. E putin cam greu..cand toata lumea imi altereaza aura de perfectiune sanctica. Ei nu stiu, ignorantii, cum e sa fii sacru. Dar stii ce ma doare mai tare? Ca nu am valori in jurul meu..si ca toate valorile pleaca de langa mine..oi avea o charisma proasta. Singurul meu prieten imi e PC-ul, batranul PC, care ma mai ajuta sa postez din cand in cand replici pline de venin catre mutantii imperfecti din jurul meu. E greu sa fii sus si sa te uiti , in jos , la miicimea de la picioarele tale. Trebuie sa ii fac sa ma adore! Trebuie! Incep sa devin neputincios si neincrezator in fortele proprii. Ieri, doctorul mi-a dat un diagnostic cumplit: sufar de invidie, zice el. Nu stiu ce e asta, dar suna bine...armonios..Fii atent cum mi se tuguie buzele armonios numai cand pronunt: invidie..invidie...invidie...invidie. Oare e un dar divin?




N.R. Invidia naste monstri..iar de cele mai multe ori monstrii duc la fatala moarte. ce pacat ca nu putem renaste din cenusa, ca pasarea phoenix! spre marele nenoroc al unora, invidia ii macina inainte de vreme si le murdareste pana si ultima portiune de mediocritate anonima. si totul pentru ca nulitatea din abisul lor existential nu mai poate fi tinuta sub control in delimitatul corp uman si trebuie sa iasa la suprafata, in cascade de voma verbala. ASta nu stie Vomel..INCA

----------va continua-------------

miercuri, 26 noiembrie 2008

Gusteritza in atac

O noua specie de primate e pe cale de a pune gheara pe Romanica. Specia hibrid se numeste gusteritza..(cu tz) si reuneste toate calitatile deloc de neglijat ale pitipoancei deja traditionale: anti-talent, anti-creier, anti-valori, anti-ratiune. Si pe langa asta..se adauga si gustul obsesiv dezvoltat pentru kitchuri si epatare in exces. Gusterul nu este insa atat de periculos ca pitipoanca..este o specie domesticita, care se hraneste cu aerul si banii, implicit,...ai iubitului, prietenului, sponsorului, ai lui..tati. Prin definitie, gusterul nu este facut sa munceasca ..dar se mai intalnesc si exceptii de gusteritze care se aco,odeaza in mediul social al desfasurarii activitatilor profesionale. Chiar si atunci, gusteritza..este cea care cerceste din priviri ajutorul cuiva...in speranta ca numai clipind din gene ..va avea totul la picioare. Si asa si este..pentru ca asa cum exista gusteritze..exista si gusteri, care pun botu` repede la clipiturile gusteritzei. Revenind insa la subiect, gusteritza este cea a carei prezenta diafana o face sa pluteasca in mers, sa se scalambaie elegant si sa zaboveasca suspect de mult in fata meselor cu mai mult de 4 sticle de whisky pe ele. E cea pe care o vezi...juma` stilat imbracta, juma` ca de bordel, cu urechi de iepuras postate gratios, fara nici o legatura, nici cu tematica serii, nici cu tinuta pe care o are. Continuarea..in postul urmator

Fitze de fashion(ista)

Mi-am luat sambata invitatia la substrat..prin invitatie a se intelege telefonul(pe care l-am folosit in mod abuziv asupra unui anume razvan)...neste prieteni ...m-am pitziponcit si m-am mondenizat prin TWO. Odata ajunsi la destinatie, am calcat pragul FTV party, dupa scurte momente de ezitare. Nu de alta, dar dementii erau inauntru, cu minunatele camere indreptate spre intrare. Gratioasa ca o lebada, am intrat...si am inceput sa ranjesc cand i-a vazut pe ai mei din presa(si ce daca stiam doar doi de acolo?)..Am inceput sa ranjesc si mai tare imediat ce am vazut colectia lui Mihai Albu si a Cristinei Trandafir. Asta ca sa nu mai zic ca eram in extaz cand am vazut the masculine host.Si dupa ce mi-am clatit ochii, am fost hartuita vizual de gusteritele care se perindau prin fata ochilor mei, in speranta si ideea ca vor reusi sa faca ceva impresie. Imbracate cu toata garderoba..dar in cele mai proaste combinatii, gusteritele nu au renuntat sa ma agaseze vizual toata seara. Pacat ca eu eram preocupata sa imi tin rochia sa nu mi-o dea peste cap rafalele de vant si sa ii tin mainile lui schipor departe de aparatul de fotografiat, pentru a nu imortaliza momentul penibil.
All in all, a fost o seara cat se poate de normala.. pentru cei din presa si cei cativa al locului, obisnuiti cu mondenitati. Pentru ceilalti, o noua ocazie de a etala intreaga garderoba si toate bijuteriile muma`sii..la maini, la picioare, in nas, in urechi.

S-a rupt..napasta!

Si tocmai cand ma gandeam la napasta...napasta se evapora. La dracu..Ce-i drept, in lipsa de prea provocari, trebuie sa gasesc mereu motive de stimulare emotionala, pe principiul cand nu te doare capul, tu loveste`l..preventiv(ca parca te obisnuisei cu durerea). Si cum ziceam,s-a dus dracului napasta mea , odata cu cei 50 ml virtuali de votca. Asta pe de o parte, ca pe de alta au mai venit: Taci, ca ti`a placut "ce kkt e ala"... si unul din cele mai frumoase complimente pe care le-am primit in ultimul timp. Si cine zicea ca legea atractiei universale nu functioneaza?

Clipul zilei




PS: Si sa fiu a dracu daca ma dezbrac, penca!

De-ale mele

Nu-mi vine sa scriu lucruri de bine..cu toate ca nu pot sa neg faptul ca mi se intampla. E doar o perioada in care negrul nu vrea deloc sa se combine cu roz, pentru a matrasi intunecimea peisajului. Imi vin in minte fragmente, imi vin in minte peisaje, imi vin in minte personaje, dar nu reusesc sa ma identific cu ele. Se perinda in fata mea, haotic..si nu reusesc sa le concretizez. Sunt atat de departe de mine si parca s-au smuls de la sine putere, fara sa imi lase nici o emotie care sa imi tina de cald. Vad un aeroport ..si patru bezmetici cautandu`l pe Andrei..o vad pe pasa, disperata in Gara de Nord, ca nu mi-a gasit souflaki..si ca nu stie "ce kkt e ala", il vad pe cristi, dupa un pahar de suc, la Amster`s. Pe langa ei...ii vad pe ai mei "magelani"...de care mi-e groaznic de dor. Ma vad razand si ma intreb acum unde mi-e zambetul de atunci. Unde e privirea consternata ..cand ma uitam la Alex, care incerca sa isi prinda gluga ..ca un copil si sa o aseze la loc...urland in acelasi timp dupa mine, din mijlocul patinoarului ...sa il ajut. Ii vad pe toti si rad cum s-au adunat in fata blocului de ziua mea, dupa ce au facut pe dracu`n patru sa ajunga in prag de Revelion sa o vada pe nebuna. II vad in Fiat Cafe cum se uita si rad la mine ca m-am combinat, in sfarsit cu un negru. Am renuntat la prea multe pentru a-mi satisface niste vise. Am renuntat la zambete si lumina. Acum ma scufund in intuneric. Ei nu au renuntat inca la mine, poate nu e prea tarziu. INCA.

Where to?

Am un nod in gat si simt ca ma sufoc. Stiu ca trebuie sa iau o decizie, numai ca nu stiu daca asta este momentul potrivit pentru a o face. Abia pot sa respir, inecata de atatea frustrari de constiinta si mustrari care nu prevestesc nimic bun. Ai rabdare, imi zic ei. Nu pot, le raspund eu. Am ajuns la limita..si nervos, si fizic, si emotional. Nu ma recunosc, din nou, in ceea ce fac si declansez crize si antipatii in fiecare minut. Renunt la procesul asta de maturizare prematura, prefer sa ma duc in Tibet si sa ma regasecpe mine in sedinte de terapie brutal aplicate. Nu ma plang, dar nici bine nu imi e..iar asta simt in fiecare dimineata, cand imi lipseste aplombul pentru a realiza lucrurile marete de odinioara. Poate ca fiecare lucru are un ciclu existential..iar eu am ajuns aproape de finalul unuia. Sau se poate sa ma insel

Motivation boost up!

Motivare..mi-e greu sa o definesc. Nu stiu de ce..Mi-e doar f greu sa o definesc. Poate ca nu am mai vazut-o la fatza de ceva timp si de aia. Sau poate ca dispare in fiecare dimineata, la 5 , cand ma dau jos din pat. Ar trebui sa ma ingrijoreze? Putem trai fara motivare..sau se numeste ca picam in panta plictiselii si a banalului absolut? Nu as putea sa zic. Cert este ca tare mi-ar placea sa o mai vad la fata din cand in cand. Poate ca trebuie diversificata putin, poate ca nu trebuie directionata inspre un anumit punct de interes...poate ca exista doar in mintea mea. Poate ca motivarea e data de cei care te inconjoara, de zambetul care te loveste in fata, de sinceritatea care te mangaie pe crestet, de vise...Da, cred ca tot la vise ajung. La visele pe care nu le mai am de ceva timp si pe care mi-e imposibil sa le creez, pentru ca asta inseamna sa ma rup de realitate. Oare ce se intampla daca renunt la realitate..si ma cufund in vise si in visare? Poate asa nu mai devin constienta de toate cacaturile care ma inconjoara zilnic...Duca-se! Da-mi idei..am uitat sa visez, pierduta in noianul de hartii, telefoane, injuraturi, urlete, portocale. Si am uitat si ce imi place, intre timp..am uitat ca ador sa scriu...sa ma razbun pe tastatura pentru toate rahaturile care mi se intampla zilnic.

24

Mai am inca o luna. O luna pana in momentul in care voi schimba 3 cu un 4. Spre deosebire de alti ani insa, acum nu mai simt. Nu mai simt ce inseamna zi de nastere, ce inseamna sarbatoare, ce inseamna sa fii lipsit de griji. Acum am doar proiecte in minte, ganduri de plecare, ganduri de schimbare, care nu imi dau deloc pace si nu ma lasa sa pun capul linistita pe perna. Astept clipa de liniste, pe care, contrar asteptarilor, nu eu o fabric, ci realitatea din jurul meu. Astept o schimbare.

luni, 17 noiembrie 2008

Memento

Urasc starea mea de agitatie..cand inima imi bate cu putere... cand mi se pune un nod in gat..cand simt ca nu pot sa respir, cand acelasi gand nu imi da pace. Urasc sa ma simt agitata, urasc sa ma gandesc mereu cum si in ce fel sa fac pentru a iesi din starea in care ma aflu. Implicit, imi produce o stare de..nebunie...pe care vreau a o evit. Din pacate, nu pot. Sau nu vreau. Sau imi place sa ma complac. Poate ca mereu am facut`o..dar trebuie sa renunt la ea. Nu imi face bine..ma plictiseste, ma termina nervos. Stii ce am mai observat..Ca am uitat sa visez. Orbita de munca, am uitat ca am vise. Am uitat cum e sa iti tapetezi camera cu postere si sa visezi la justin, la nick sau la george clooney. Trebuie sa incep sa imi aduc aminte.

Struggle

"Stii ce cred eu despre tine? Te vad bajbaind in intuneric, dornica sa gasesti acel ceva pe care TU crezi ca il cauti de multa vreme si te poate face fericita imediat. Problema este insa ca tu..inainte sa ajungi in intuneric si sa pipai obiectele, fara a-ti da seama daca ai sau nu nevoie de ele...ai omis ca lumina poate fi aprinsa de la intrare. TE repezi asupra lucrurilor, uitand ca TU nu ai nevoie nici de asta..nici de asta, nici de cealalta. Tu vrei sa le incerci pe toate, pentru ca stii ca esti perfectionista. Iar in goana ta, uiti de lumina aia pe care trebuie sa o aprinzi si care te-ar fi ajutat sa deslusesti mai repede ce vrei. Stii care e faza? CA lucrul ala e acolo, nu a disparut niciodata..numai ca iti trebuie timp pentru a-ti da seama cu adevarat ca e ce cauti. Iti trebuie calm, iti trebuie rabdare pentru asta. SI mai trebuie sa nu uiti ca e acolo si te asteapta"

By my sweet Steven

Grateful...

Sunt recunoscatoare pentru...pentru...pentru..Greu sa le pui de hartie. Stii ca sunt multe...stii ca te inconjoara...stii ca le ignori..de cele mai multe ori...dar cu toate astea, simti ca TREBUIE sa le zici. In plus, gestul iti da si starea aia de bine pe care o cauti in intuneric de atat de mult timp. As putea spune cxa nu sunt recunoscatoare pentru nimic. Daca as fi ipocrita. Dar nu sunt. Sunt recunocatoare pentru familia mea, sunt recunoscatoare pentru prietenii pe care ii am (asa putini, plini de griji si posomorati cum sunt ei), sunt recunoscatoare pentru zambetele pe care le primesc zi de zi, sunt recunoscatoare pentru fiecare multumesc si privire cu subinteles. Sunt recunoscatoare pentru fiecare maimu, femeie rea, pisinel, honey, pisi, pufi, pisinuta pe care il primesc. Sunre cunoscatoare pentru faptul ca primesc lectii de viata si ca pot sa fac schimb de informatii la nivel inalt. Sunt recunoscatoare pentru ca gandesc, traiesc, simt, plang, rad...cand altii au muschii atrofiati de atatea lovituri crunte ale sortii. Sunt recunoscatoare ca pot mereu sa zambesc dupa o zi de munca, sa fumez linistita si sa privesc marea..sau sa ma bucur d elinistea ei, in miezul noptii. Sunt recunoscatoare ca am, vreau si pot. If it hadn`t been for those three...i wouldn`t have got far. Sunt recunoscatoare pentru ca STIU sa fiu recunoscatoare si ca nu uniformizez lumea dupa propriul meu plac. Sunt recunoscatoare ca pot sa vad un rasarit, ca pot sa vad marea, ca inca pot sa plang dupa discutii profunde. Sunt recunoscatoare ca inca SUNT OM, si nu ROBOT !

duminică, 16 noiembrie 2008

Hai sa iti spun un mic secret!

Se spune ca filmele nu ar trebui sa iti marcheze un anumit punct al existentei, pentru ca se axeaza pe fictiune si plasmuiri lipsite de veridicitate. Eu zic ca nu e adevarat. Si o pot dovedi. dincolo de comercial si profit, filmele sunt intrumente temeinice de manipulare in masa. Iar manipularea nu e intotdeauna rea. Spre exemplu, ma uitam ieri la THE SECRET, la recomandarea unui prieten ce suferea de maxima depresie. Mi-a zis: filmul asta mi-a schimbat viata. Acum inteleg unde am gresit si cum trebuia, de fapt, sa gandesc totul. Am ridicat spranceana in timp ce vorbeam cu el..si mi-am zis...fie...hai sa incerc...nu am nimic de pierdut. The secret e un documentar. Unul chiar foarte bine pus la punct, ce porneste de la ideea ca universul este guvenat de legea atractiei. Nu vorbim de atractia fizica, ci de legea pe care s-au cladit imperii financiare, s-au schimbat vieti, au fost ridicate civilizatii intregi. E legea universala, la fel ca cea a gravitatiei, care se aplica in mod exclusiv insa mentalului. Se spune ca atragi ceea ce gandesti si ca [rintr-un mecanism subtil si fin, gandurile tale se materializeaza. Se spune ca daca gandesti pozitiv si vrei ceva cu adevarat, universul comploteaza pentru a-ti pune la picioare acel lucru. Trebuie doar sa iti stabilesti prioritatile si sa crezi cu adevarat in ele. Se spune ca orice negativism iti influenteaza exista, si asta pentru ca energia negativa pe care o emiti atrage dup sine alte energii negative. Sunt concepte amplu si intens discutate in filosofie is in religiile taoiste, cabaliste si daoiste. E legea care iti descopera secretul vietii. Invatand sa o aplici, devii propriul tau stapan. Oricat de simplu ar parea, ca definitie, e complicat de transpus.si asta pentru ca daca nu iti controlezi bine mintea si gandurile, pici in capcane..pe care tot tu ti le intinzi. Ca si produs media, documentarul depaseste comercialul..seamana putin, ca si concept..cu eternele HOW TO..tipicul americanism, care te invata cum sa traiesti, cum sa depasesti momente..so on and so forth. De tine depinde insa daca reusesti sa si aplici informatiile generaliste din documentar.
PS. CA picanterie, trebuie sa iti spun, ca in timp ce ma umpleam de pozitive thoughts, aflata in impas existential..telefoanele mele au inceput sa sune, in ceas de noapte. Sa inteleg ca legea atractiei functioneaza?

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Gentlemen, please stand up!

In momentul in care vezi un barbat ridicandu`se de la masa atunci cand vii tu, nu poti sa nu exclami: Dumnezeule, inca mai exista! Pentru cei care inca se intreaba cine exista si care sunt cei care inca mai exista, le sugerez sa nu citeasca urmatoarele randuri, pentru ca au scapat ideea din start. Pentru toti ceilalti, obisnuiti cu bunele maniere si obisnuinte sociale(nu fasoane)..va spun ca exista inca..ce-i drept..putini, dar exista! Si de fiecare data, orice gest din categoria asta imi smulge zambete, atunci cand se intampla. Si azi mi s-a intamplat. In starea de maxim patetism in care ma complaceam...s-a intamplat. Si nu a fost singurul. Parca m-a mai facut sa uit putin de necioplitii care ma inconjoara uneori.

miercuri, 12 noiembrie 2008

"Nu as face asta...dar e vorba de tine"

Iti dai seama ca cineva te apreciaza ca persoana atunci cand lasa tot si vine sau iti sare in ajutor. E foarte interesant cum lucrurile astea vin, de obicei..din partea celor pe care ii credeai cat se poate de distanti. Iar in momentul in care ti se spune..stii, in mod normal, nu am face asta..dar e vorba de tine...asa ca trebuie..nu are cum sa nu iti creasca inima in piept. Mi s-a intamplat recent, dupa ce mi-am dovedit mie inca o data ca daca stii cum sa vorbesti cu un om, omul ala da tot ce are el mai bun pentru a te ajuta. Imi zambesc ori de cate ori se intampla asta si ori de cate ori imi dau seama ca nu m-am inselat atunci cand mi-am ales prietenii. Mi s-a intamplat zilele trecute..sa remememorez niste momente, care mi-au trecut prin fata ochilor, ca niste strafulgerari. A fost momentul in care mi s-a spus..iti pun la dispozitie tot ce vrei, pentru ca te cunosc si pentru ca am incredere in ceea ce faci. Ei bine, genul asta de oameni nu ai cum sa ii uiti sau sa ii confunzi cu masa mocirloasa. Ei sunt diamantele care stralucesc de fiecare data in intuneric. Si mi se umple inima de bucurie ca ii am alaturi..asa tineri, profi si asa frumosi.

duminică, 9 noiembrie 2008

De la jiji citire



Schimbare la fata pentru jijievent! Intra pe www.jijievent.ro si gasesti cele mai tari eventuri, cele mai tari poze, cele mai tari videoclipuri. Un singur click si toate informatiile iti stau la picioare. Cu atat mai mult cu cat esti fan OCS. Jiji ti`a pregatit neste suprize pe site!

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

..et si tu n`existais pas

Am trecut printr-un test de incredere azi..atat eu, cat si interlocutorul meu. Prinsi in incercarile de subminare in forta si in zvonistica aberanta, ajungi sa te indoiesti de anumite lucruri. Ca in orice razboi insa, tehnicile subversive sunt arme redutabile, pe care daca nu le folosesti cu grija, ajungi sa esuezi intr-un mare ocean al disperarii. Mai mult, daca nici macar premisele de la care pornesti in a distruge adversarul nu iti sunt bine calculate, groapa ta se adanceste cu 5 metri, pe langa cei doi deja sapati in mod aprioric. Incdrederea insa nu poate fi subminata niciodata, pentru ca o apara o legatura puternic, dincolo de atractie fizica.Oricat de mult ai incerca sa sapi intr-o relatie deja sudata, rezultatul va fi mereu acelasi: vei pica in plasa pe care ai intins-o pentru altul. Pentru ca legatura se duce dincolo de puli si pizde. Ciudat e ca daca nu ai exista TU, dorinta`mi apriga ce imi alimenteaza razbunarea intelectuala, ar muri de anxietate. Multumesc tie ca o alimentezi cu intrigi. Prietenii stiu de ce.

A inceput razboiul! Liniste in platou!

Incerc sa ma linistesc, cu toate ca stiu in adancul sufletului., ...ca asta n u se va intampla prea curand. Cursul firesc al vietii..un pic fortat de imprejurari, imi demonstreaza acum, asa cum mi-a demonstrat si in alte dati, ca de fapt...sunt mereu vizata. Oricat de mult as incerca sa fug de zvonuri, de rautati gratuite, de spectacole insipide ale luptei pentru functii si puteri, sunt prinsa mereu in aceleasi cavalcade scabroase, care ma sugruma, in incercarea de a-mi smulge fortat o reactie. Fatarnici se trezesc cu pretentii, valorile se rastoarna, razbunarile incep. Iar eu, in fruntea lor, pentru a-mi apara integritatea. A inceput razboiul!