Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

luni, 26 octombrie 2009

Tu ai minte de maimuta?

In perspectiva filosofala, starea de angoasa este data de asa numita "minte de maimuta". Asta in cazul in care ati uitat din ce va trageti. Nu sunt vorbele mele, ci sunt vorbele unui individ, pe numele lui pseudonimic John Black, ce si-a sintetizat cunostintele despre stiintele oculte in "Istoria Secreta a lumii". Ei bine, discutia despre eul adevarat si eul fals am mai avut`o odata. La modul logic si rational. Ca unul nu il lasa pe celalalt sa respire si ca eul fals este, de fapt, acela care creeaza iluzii, deziluzii, stari de angoasa, mustrari de constiinta, samd. Budistii sunt insa mult mai..elementari(evolutiv vorbind si la fel de ironic), asa ca ei numesc sinele fals 'minte de maimuta'. Nu uitati cand sunteti angoasat sa va ganditi la asta. Eu una, am incercat, dar am realizat ca nu imi pot depasi conditia umila de primata. Asa ca tot angoasata am ramas. Poate voua va iese.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Oprescu, independentul plin de logica argumentata

Frumos discursul lui Oprescu, de la Realitatea. Articulat, verosimil, versatil. Insa, din pacate, uzat. Mult prea uzat. Si plin de generalitati, care arata niste lacune serioase ale unui viitor candidat la presedentie, cu ceva pretentii de independent. Pentru ca asta fac generalitatile:sunt frumoase si simpatice, dar nu (mai)conving pe nimeni. Poate doar niste analisti de discurs, care vor gasi pe alocuri inchegata teorema Oprescu. Cu toate ca "independentul" incearca sa obtina o identificare civica prin nuantarea unor adevaruri generale, spuse cu vehementa, intentia de feedback nu se ridica la nivelul asteptarilor. E vizibil si fara a face un sondaj de piata. De aici si incercarea se transpunere in rolul politicianului moralist, care adera la umilinta si suferinta nationala, pentru care isi arata nemultumirea. Sa nu uitam insa ca este doar un rol, pe care si-l asuma fiecare dintre candidatii la presedentie: Crin Antonescu- familistul convins, in care femeile investesc incredere, Basescu-sensibilul "fara culoare", care taie in carne vie. Insa atunci cand intri in cursa alaturi de jucatori mari, sansele de a le lua fata prin discursuri presarate de optimisim, moralitate si indemnuri sunt destul de mici. Pentru ca discursul nu mai convinge, iar votantii sunt suprasaturati si supraindoctrinati politic. Uite ca si transparenta excesiva are si ea bile negre. Faptele conving mai mult(poate nu atat pe cat ar trebui, pentru ca una este intentia declarata si alta e cea disimulata) si cu siguranta electoratul investeste incredere in produsele noi ale politicii, cele care nu sunt manjite de masacre coloristice, de partid. Raman la ideea mea: cazul Oprescu e doar o strategie de imagine a PSD, care incearca sa castige niste voturi din mai multe parti, sperand in acest fel ca Base va fi detronat in turul 2.

Double Trouble la Info Pro

Info Pro isi trage campanie. Nou- nouta, dar nu electorala, ca de astea ne-am saturat. Campanie de cantat si ras-cantat, dar nu de-a moaca..ci pentru niste premii care intra in buzunarul celor ce se incumeta sa raga..pardon! sa cante in direct. Campania incepe de luni, dar baietii de la Info Pro s-au pus deja pe treaba si promoveaza campania cum si in ce fel pot. Si Pot! CANTA MAI DEPARTE e numele ei si este transpunerea pe radio a formatului "Oh-la-la!". Baietii iti dau o melodie, tu incepi sa o canti..si la un moment dat, se opreste banda. Dar nu si tu, daca vrei sa castigi banii pusi la bataie. Daca stii sa canti refrenul pana la capat, premiul e al tau. DAca nu, mai ai o incercare. Pentru detalii, arunca`ti ochii, dar nu de tot, pe info pro

vineri, 23 octombrie 2009

Ai nostri si..ai nostri, ca ai vostri au fost destul!

Pleaca ai nostri, vin ai nostri! Sau invers, cum vreti.Important e ca tot ai nostri raman. SI cand zic ai nostri..sa nu care cumva sa intelegi gresit exercitiul democratic din Romania. Nu ai nostri, cei alesi prin vot, ci ai nostri..cei inscaunati de partid. Mi-am aruncat un ochi pe numele recent investitilor in functiile de ministru, dupa marea busculada Boc Poc Poc. Cei noi sunt de fapt..cei vechi, rotiti si ras-rotiti pe functie de au ametit nu numai ochii nostri, ci si urechile lor de la atata vertij:Berceanu, Videanu, Sulfina. De Blaga, sincera sa fiu, cred ca si-au cam batut joc, de l-au pus la Turism. Nu de alta, dar nu cred ca i-ar sta bine cu posete LV si pantofiori de mii de euro, asa cum ne-a obisnuit duduia de inainte. Pe langa cei mai sus mentionati, se numara si Bogdan Aurescu, care se bucura pana acum de ceva sustinere publica, in sensul ca votantul roman ii recunoaste meritele pentru gestionarea problemei Ucraina/I-la Serpilor. Poate ar fi propunerea cea mai buna dintre toate cele existente, tinand cont de experienta pe care o are Aurescu pe parte de Afaceri Externe.
Pana la urma insa, tot la o singura concluzie ajungem: numirile tehnocratesunt facute pentru a instaura cu succes rolurile de papusari si marionete in jocul politic numit constituire de guvern. De prosti au picat tot romanii, care stau cu sufletul la gura sa vada cine ii mai tine in haturi de acum inainte.

joi, 22 octombrie 2009

Pierduta prin baldachin

Zapuseala a inrobit materia. Fiecare frunza, fiecare fir de iarba, fiecare trunchi de copac, fiecare atom freamata de caldura si de praf. Lumina le arunca ocheada care ard, singurele filtre raman crengile copacilor, care iau asupra lor greutatea unei zile de vara. Bazaitul tantarilor da tonul orchestrei vietatilor. Se alatura broastele si cainii. Aia raiosi, de-i vezi in vale. Gelu Naum venea aici. Ii placeau coloritul frunzelor si mirosul frematat de griji al ierbii. TOlanit, se mira la cate a zamislit mana cereaasca si cum le-a pus pe toate in acelasi loc, parca pentru a rade de sarantocii spirituali care nu stiu sa le aprecieze valoarea. De la Gelu Naum, multi au trecut prin codrii de la Neajlov: bastinasi, indragostiti, straini, poate si ucigasi ce au sugrumat optimismul global sub copacul din dreapta. Toti s-au minunat, s-au inchnat si au plecat mai departe. Timpul..ii preseaza. In casele de tara clejane, nu arde inca focul. E destul ca dogoreste soarele. Mesele sunt scoase in ograda, pentru masa imbelsugata de tara. Tantarii zumzaie ca albinele si sug vlaga din oaspetii catraniti de amar. Nici macar copiii nu ii baga in seama. Prunii se apleaca de greutatea fructelor pline, ce stau sa plesneasca. Iar nucul batran inca adaposteste sub crengile gaunoase masa alba, scorojita, care a tinut atatea farfurii. Greierii topaie falnic, in timp ce zapuseala intra in pamant. E mai racoare acum, iar vantul mangaie draperiile fine de baldachin rasfirate pe dealul din Clejani. Mosia e mare, paturile multe, iar pernele pe masura. Toate sunt afara, parca pictate de mana unui geniu al erotismului desavarsit. Nimic nu e anormal, dar totul e plin de o dementa creatoare ieita din comun. E locul unde ai putea sa-ti lasi spiritul sa zburde nestringherit.

O liniste, doua linisti

Cineva imi spunea printr-un comentariu, zilele trecute, ca vreau sa ma indragostesc. De aceea am posturile astea semi-depresive si profund...gnostice. Nu cred ca e asta. Cred ca vreau doar linistea. Dar nu cea de dinaintea furtunii. Iar linistea nu se obtine neaparat prin indragosteala. Adevarat, ar fi de dorit ca si indragosteala sa intre in calcul, dar nu ca si conditie singulara. Sa fie "imbracata" de altele, complementare. Resimt, pe unedva, oboseala de a fi obosit, oboseala de a fi luptat si oboseala de a iesi din amorteala. Nu din lene, din amorteala si paralizia celulelor cognitive, care nu sinapseaza fructuos. Blocajul s-a inchegat, acum pojghita trebuie faramitata, pentru a lasa materia sa respire. Ca vorbeam de liniste, linistea o regasesc arareori, prin stari impaciuitoare. Pentru ca si eu, ca toti ceilalti, gasesc in oglinda cel mai mare dusman: EU. Un dusman care tine cu coltii lui aprigi de poalele orgoliului si verticalitatii mele spirituale. Si nu se lasa pana cand nu le face ferfenita, nestiind ca tot el va trebui sa reconstruiasca totul...de la inceput. Iar dusmanul asta nu poti sa`l casapesti. TRebuie sa`l domesticesti. Caut metode eficiente.

Dorul de acasa

Un sentiment ciudat ma incearca de cate ori ajung in Bucuresti. Simt mirosul de casa. Simt degajarea, simt lejeritatea, simt constrangerea unei jungle urbane in care selectia naturala se aplica de fiecare data. Dar tot ca acasa ma simt. Ciudat, in Constanta imi petrec aproape 300 de zile pe an. Dar inca nu mi-am dezvoltat simtamantul asta pentru Constanta. E doar un loc in care tranzitez. E doar un loc unde am prieteni. E doar un loc unde dezvolt relatii si creez oportunitati. Nu din cele mai fericite. Bucurestiul imi da insa linistea unei apartenente. Si imi readuce aminte de faptul ca trebuie sa reactivez o veche dorinta. Si de data asta, sa o si pun in practica. Nu de alta, dar intrebarile de tipul "Cand te muti in Buc?" au inceput sa se multiplice. La ultima mea vizita, m-am ales cu vreo 5. Ce conteaza inca 5, pe langa cele 100 pe care le primesc la intervale regulate de timp? Or sti ei ceva.

Cariera care nu era cariera

Imi pierd pasiunea pentru ceea ce fac. Caut provocarea si realizez ca e posibil sa fie ultima solutie pentru echilibru. Ciudat, nu? Purtam o discutie zilele trecute despre cariera si o foarte buna prietena imi spunea sa nu fac vreun pas gresit ca se poate duce dracului tot. Dar tot. Intr-o singura secunda. Si atunci, am inceput sa ma intreb, pentru a mia oara:care cariera? RAspunsul a venit prompt din partea cealalta, dupa ce a fost usor gresit inteles: "Poate vrei sa iti carpesc una, pisica!" Nu am zis replica aia cu rautate. Nici macar nu am avut intentia de a ma plange. A fost o simpla constatare. Nu consider ca am o cariera, pentru ca nu am fost fidela unui singur domeniu: am trecut de a staff electoral, la presa scrisa, la radio, la presa institutionala, la productie TV, la PR. Asta nu e cariera. Asta e ezitare si negasire a unui loc caruia sa ii zici "al tau". Nu e nici macar vorba de acomodare, e vorba de o presiune permanenta creata de mine asupra mea. Cumva, ceea ce fac sau am facut nu s-a brodit nidiodata, ca asteptari, cu proiectiile mele mentale. CAriera nu e cate ceva din toate, ci e un singur ceva bine definit. Pe care inca eu nu reusesc sa il conturez. Drept pentru care, nu pot sa zic ca am cariera. Am doar experienta unor situatii, unor contexte care da, ma ajuta sa ma (re)orientez. Nu stiu ce e aia cariera, dar se pare ca o caut incontinuu, oriunde merg, spunandu-mi ca poate de aici va incepe totul. E bizar, la fel ca mine.

miercuri, 21 octombrie 2009

Triburile rosii au atacat corturile educationale PDL-iste

Dupa ce a paralizat un sistem democratic ce oricum scartaia si se misca anevoie, cacealmaua politica Boc Poc-Poc se infiltreaza si in scoli acum. Gheara politica PDL-ista a luat de gat sfrijitii directorasii numiti politic de PSD si a inscaunat cu grija proprii oameni, intr-o incercare disperata de a perverti un sistem si asa atins de ciuma electorala. Problema este insa ca gheara ucigasa a zgariat obrazul firav al primarilor rosii, care nu accepta sa fie calcati pe coada si sa ramana fara oameni de baza din categoria dascali. Situatia se impute atat de tare, incat de nervi, intr-un sat cu pretentii de oras din Constanta, triburile rosii au luat cu asalt corturile PDL-iste(a se intelege scolile) si le-au lasat fara suflare. Mai intai le-au taiat de la alimentarea cu apa, apoi au pus marsavii gunoieri sa ocoleasca rezidenta educationala, pentru a-i lasa pe bastinasi sa moara sufocati de duhoarea deseurilor adunate. Si de parca nu era de ajuns, totul s-a incheiat cu sigilarea biroului directoral, pana la noua inscaunare.
Practic, au inceput mutarile directorasilor de scoli, care ajung niste pioni sumisivi in labele hraparete ale politicii ros-portocalii: vin unii, pleaca altii, intr-un ciclu enervant de care, personal, m-am saturat. Din nou respiratii tinute, din nou, aceleasi rugaciuni aruncate marlaneste pentru alegeri, din nou, aceleasi disperari in ochii copiilor si ai dascalilor, care nu mai inteleg nimic din acest nimic al comploturilor stupide manifestate vadit. Daca e sa facem o balanta cu cine are de pierdut si cine are de castigat, concluziile ar fi catastrofale pentru un om cerebral. Dar cerebralitatea nu are ce cauta intr-o mascadara politica ce se rasfrange asupra copiilor. Dar, deh, era de asteptat! Rosii i-au tras in piept pe portocalii, portocalii s-au suparat si ajung sa isi puna oamenii peste tot, impanzind toata tara, de la mic la mare. Ca , vorba ceea, carmaciul sef inca e portocaliu. Nu constitutional, doar in credinta.

marți, 20 octombrie 2009

Maestrul Goodman

Cand un barbat iti spune ca esti frumoasa

Simt cum sangele vrea sa imi navaleasca in obraji. Nu de spaima, nu de extaz, ci de...placere contextuala. Bine, o sa imi spuneti, si extazul este tot placere contextuala. De data asta, nu au treaba una cu cealalta. Placerea contextuala nu e palpabila, nu este evidenta(decat daca cel care o construieste decide sa emita semnale inspre directia asta de decodare a mesajului). Este un simtamant care iti "ataca" cerebralul, dar si emotionalul. In fond, se concretizeaza printr-o reactie de multumire profunda fata de o situatie, un dialog, o persoana. E a dracu`!Fara intentia de a teoreticiza totul, revin la contextul care mi-a indus placerea in cauza. Un compliment, aruncat deloc intr-o doara si poate interesat, dar spus pe tonul care trebuie, cu privirea care trebuie. Privirea unui barbat care stie cum sa indoctrineze emotional o femeie,uitandu-se in ochii ei cand ii spune: "Esti frumoasa". Nu are termen de comparatie, nu are grad de comparatie, este o replica de sine statatoare ce functioneaza mai mult ca si concluzie partiala. Pentru ca asta este, in definitv orice compliment, dincolo de nuanta de manipulare si captare a unei disponibilitati. Daca stai bine sa te gandesti, replica in sine nu are nimic iesit din comun. Mai mult ca sigur, e genul de informatie pe care femeia vrea sa o asimileze si sa ii fie multiplicata zilnic. Atata vreme cat e spusa cum trebuie. Experienta arata insa ca rareori este spusa cum trebuie, pentru a topi o mimica de gheata. Tine, probabil, de experienta si de compatibilitate: discursiva, fizica, intelectuala. Spusa din degetele mele,toata treaba pare foarte abstracta si apersonala. Mai putin conteaza asta. Gandeste-te cand ti s-a rostit replica asta ASA cum trebuie..de ti-a trezit si cei mai adormiti stimuli.

duminică, 18 octombrie 2009

Cumpene

Am de ales intre a-mi urma visul si de a rezista intr-o situatie confuza. Ambele necesita curaj. Poate prima mai mult ca cealalta. Ambele au riscuri. Poate prima mai mult ca cealalta. DAr oricare din ele ar trebui sa trezeasca o constiinta. De preferinta, nu cea carnala. Pentru ca e usor de manipulat. Constiinta mea a avut o tresarire, impunsa de atatea ori cand cu bagheta magica a intelectului, cand cu varful ascutit al lancii carnale. Nu imi dau seama care e mai periculoasa pentru mine, dar stiu ca una are gust dulce. Pana acum. De la cealalta, am gustat fierea amara, un pic doar, cat sa simt ca exista. CA e acolo si ca nu vrea sa imi dea drumul. In linistea care s-a asternut peste sufletul meu insa, licarirea unui zambet m-a facut sa tresar din nou. Lumina mi-a invadat sufletul, punand totul intr-o noua perspectiva. E acalmia dinaintea furtunii. Dar si in ea ma complac. Poate ca imi place asa. Nu stiu inca ce sa aleg. Poate ca Penca avea dreptate.Iti trebuie doar curaj, mult curaj.

Printul i-a varat`o sub crinolina. Generatia suprarealista.

Povestile cu printi si printese sunt demodate. Doar melancolicii mai cred in ele. Melancolicii si cei care insista sa creada ca viata nu e intotdeauna atat de sumbra pe cat o creioneaza ei. Acum, printii isi scot podoabele la vedere, pe care le vara in imediata vecinatate, adica sub crinolinele domnisoarelor, intr-o partida de sex naprasnic. Modernismul si postmodernismul i-au facut pe feti frumosi niste curvari, iar pe ele, niste profitoare care nu urmaresc decat sa isi mai puna 100 de cai putere la caleasca si sa isi ridice inca un turn la castel.Rolurile exista inca, depravate si decojite de misticism sau poate taman de conceptul de dragoste pe care Islamul l-a inoculat pe undeva prin Ev Mediu. Orice print stie ca dragostea nu exista sau daca exista trece prin stomac. Al ei, de jos in sus, in timp ce se elibereaza de spasmul de placere care ii strabate corpul. Toti pangaresc, toti sunt orientati catre sine, intorcand spatele comunitatii din care se trag. Teaim intr-un Babel al sentimentelor, pe care nu suntem in stare sa le nuantam si pe care nu le intelegem. La fel ca si povestile, sunt demodate. Sentimentele. Traim pur carnal. Si ne convine asa.

joi, 15 octombrie 2009

La mana ta, provocarea virtuala de pe ele.ro!

M-am lasat ademenita azi intr-un serial simpatic pe www.ele.ro. Serialul se numeste LA MANA TA si la numai cateva zile de la lansare a avut zeci de mii de afisari. Are si de ce, pentru ca, din cate stiu eu, e primul proiect de tipul asta pentru Romania. Si e un proiect interesant. Asta pentru cei care sunt obsedati de joculete precum Kudos, Sims, samd. Adica exact genul de creatii in care poti controla destinul personajelor, tu fiind cel care are putere de decizie asupra lor. Diferenta dintre Kudos si LA MANA TA este ca ultimul este o productie video, cu ceva motion graphics pe ecran, care sa iti marcheze alegerile! Ei bine, personajul principal din LA MANA TA este Ana, o tipa sexy, care e pusa in tot felul de situatii. Cat se poate de verosimile. In anumite momente(cliffhangers), imaginea se opreste, pentru a-ti lasa la indemana alternativele viabile. Practic, tu esti cea/cel care hotaraste ce urmeaza sa faca personajul principal, incotro o va lua, ce va raspunde si daca va raspunde provocarilor din sinopsis. Imi place ideea in sine si modul in care este pusa in aplicare. Asa ca, felicitari celor de la Italics pentru modul in care au dus o idee simpla la nivel de fenomen!

miercuri, 14 octombrie 2009

Gand scurt despre valoare.

Imi place sa am in jurul meu oameni de valoare. Prin valoare, a nu se intelege oameni care sunt neaparat in lumina reflectoarelor. Ar fi superficiala o asemenea abordare. Prin valoare, a se intelege oameni care inca nu au uitat ca simt, traiesc, tachineaza, respira, relationeaza, interactioneaza, invata. Oameni care au inca o coloana verticala si umbla nestingheriti in universul pe care si l-au tesut cu grija. Respir usurata cand vad ca inca mai sunt. Si sunt langa mine.

Somer intr-o singura ora.

O sa va vorbesc in continuare despre sistemul de invatamant romanesc. Locul unde totul e posibil, iar comploturile se fac mereu pentru a "proteja" copiii. Caci exista comploturi in acest rai al titularilor si iad al suplinitorilor. Cunosc o profesoara. E suplinitoare. Proaspat iesita de pe bancile facultatii. Masteranda, in prezent. Cu multa daruire si vocatie catre educarea produselor noii tehnologii. Nu are pile si s-a spetit sa isi faca loc singura in cusca cu...lei. Era multumita cu cele 15 ore pe care si le-a incropit din 4 locuri diferite. Toate in parti opuse ale orasului. Pana azi, cand a venit vestea: intr`un singur minut, i-au fost luate 4 ore. Directorul nici macar nu a avut bunul simt sa o anunte personal. Scuza a fost: s-a intors titularul..nu mai au loc si de ea. La jumatate de ora dupa, alte 8 ore ii fusesera taiate din radacina. De la alt liceu. A mai ramas cu 3. De ele, poate sa isi ia paine. Jumatate de luna. In cealalta, spera sa nu moara de foame. Ca ea, sunt mii. Toti dati deoparte in urma restructurarilor. Si brusc, viata ta isi pierde orice urma de sens.

Debandada nationala. Partea X.

A cazut si poc. Acum urmeaza partea a doua a mascaradei:declaratiile lui Basescu si propunerile pentru locurile vacante. Acelasi circ se desfasoara in fata ochilor, aceeasi pleiada si tirada de declaratii, acuzatii si demascari de comploturi. Frustrari vechi ies la iveala iar faramele nimicite care au mai ramas din partide se lupta intre ele pentru praful de ciolan ce le-a mai ramas de impartit. Somerii se inmultesc, salariile bugetarilor scad, pensionarii sunt vai de mama lor, tara urla, impunsa de atatea ori cu sulita nimicniciei. In mod pardoxal insa, in toata cavalcada asta, nimeni nu se gandeste la cei care i-au investit in functie. Si nu, stimabililor, nu la partid ma refer, ci la dobitocii aia de vin inca sa va voteze...pentru ca inca mai cred in promisiunile desantate cu iz electoral. Cu ei ce faceti?

duminică, 11 octombrie 2009

Recomandarea de duminica: All the right moves


Pentru o perioada, i-am crezut pe cei de la One Republic 2 hits wonder. Asta dupa ce au spart predictiile si piata cu APOLOGIZE si STOP AND STARE. Atunci, luasem albumul lor, sperand sa imi demonteze ideea preconceputa cu care plecasem la drum. Dar, nu, din cele 10 trackuri, doar 2 sau 3 erau mai rasarite. Restul erau copii fidele de linie melodica dupa primele(si singurele) hituri. Nimic atipic, tinand cont de faptul ca este optim ca fiecare album sa rupa piata cu 2 melodii, care sa fie amplu promovate. Insa vad ca baietii si-au revenit in 2009, cu WAKING UP, noul album, ce va fi lansat pe 17 noiembrie. Albumul va contine 9 piese, iar 5 dintre ele le poti asculta aici.

Ce ti-e si cu Hitler asta!

Rasfoind Reporter Virtual, dau peste o capodopera a gramaticii romane: o profa de istorie care, evident emotionata de cele doua microfoane din fata ei, uita tot: de la istorie, pana la gramatica, pana la cum o cheama, pana la ..cati neuroni sunt legati in sinapse in materia ei cenusie. CE aflam din relatarea pseudo-intelectualei acolo de fata? Ca Hitler a fos un om printre noi oamenii si ca omora copiii din lagare, pe care ii lua de sub fustele mamelor. Al dracului Hitler asta, dom`ne!

Despre nebunii

Nebuniile nu se fac cu..cap. Tocmai de aia se si numesc nebunii, pentru ca adrenalina iti rascoleste toate simturile, te trec toate transpiratiile, iar nodul ti se pune in gat pentru ca te simti ca un copil care face ceea ce nu ar trebui sa faca. Si nebuniile planificate intra tot la categoria asta. Sunt la fel de "adrenalinice", pentru ca esti pus constient in rolul de a trece peste norme. Iar contientizarea asta se termina, demential..cu tot cu transpiratii.

RIP, Stephen Gately!

CNN anunta in urma cu numai cateva ore moartea unui fost component al trupei Boyzone. Stephen Gately, de 33 de ani, se afla in vacanta, impreuna cu Andrew, prietenul lui, in Mallorca. Potrivit surselor oficioase, moartea acestuia a survenit sambata, insa pana la aceasta ora agentiile de stiri inca nu au nici o informatie legata de modul in care a murit Stephen. RIP!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Nu aplicatiilor de pe Facebook!

Ma scot din sarite aplicatiile de pe Facebook. Toate! M-am saturat de cate ori am dat ignore aplicatiilor de Farmville, MafiaWars si ce alte aplicatii or mai fi acolo. Drept pentru care, nici nu mai intru atat de des pe Facebook.

Muzica de sambata

Cacealmaua cu siguranta rutiera

BErceanu a sarit ca ars cand i s-a urcat presa in cap: "Nu eu am initiat proiectul de Siguranta Rutiera, dar EU am luat masurile!". Sa lamurim putin situatia. Proiectul de Siguranta Rutiera prevedea ca Guvernul sa confiste masinile tuturor celor care depasesc limita legala de viteza si, mai mult decat atat, dadeau posibilitatea Guvernului de a scormoni dezlegati prin conturile contribuabililor amendati, pentru a ridica banii din amenzi. Umilitor. Mai ceva ca in Mozambic. Replica lor a fost aceea ca si in alte tari europene se practica. S-o practica, dar eu intreb acum ...cam cum arata sistemul in celelalte tari, cam cum arata guvernarea in celelalte tari si cum se aplica principiile democratice in celelalte tari si cum se aplica in Romania, stat (inca) comunisto-socialist in gandire si aplicatie, stat calarit de toti, care nu a avut niciodata niciun cuvant de zis atunci cand a fost calarit de altii. Scuza a fost gasita imediat, probabil intr-o incercare de disimulare a unui complot pus la cale de ceva vreme: "Sunt de vina cei de la Autoritatea Rutiera Romana, ei au venit cu propunerea!" Basca, seful de la ARR era PSD-ist, asa ca trebuia inlocuit de urgenta cu unul de alta culoare, pentru a uniformiza politic tara asta mancata de molima puterii. DAr asta nu o spune nimeni. Asta trebuie sa intuiasca poporul care inghite marlanii cu nemiluita de vreo 20 de ani incoace.
Doua intrebari am: "De ce a asteptat mr. Berceanu pana cand s-a declansat ditamai scandalul national sa faca anuntul cum ca...de fapt, nu va fi aprobat niciun proiect care sa prevada asa ceva" si "Sub ministeriatul cui a fost inaintata propunerea, daca nu chiar al domniei sale?". Si cica presa manipuleaza!

"Ura" la patrat

Zilele trecute cineva a incercat sa imi bage mintile in cap. La modul serios si ...povatuitor. Intocmai ca un om mare. L-am luat peste picior si i-am zis ca stiu ce fac eu, ca stiu ce zice el, incercand sa-mi inghit nodul care imi statea in gat pentru ca stiam cat de multa dreptate are. Stiam ca de aici au pornit toate angoasele mele, de aici s-au dezvoltat toate angoasele mele si aparentele mele stari de neputinta. Pentru asta, il urasc. Ca le-a scos din nou la suprafata.DAr chiar si asa, nu pot sa zic ca nu are dreptate. Si pentru asta, il urasc la fel de tare.

marți, 6 octombrie 2009

Paradisul lui Ofi.

As sorbi cu nesat dintr-o cana de ceai, in curtea lui Ofi. Nu o stiti pe Ofi. Nici eu nu o stiu prea bine. O singura data am vazut-o, dar m-am indragostit si de ea, si de micul ei paradis de liniste din Clejani. O casa linistita, imbracata in alb, cu o gradina prelunga, scaldata in intunericul noptii. Greierii acompaniaza peisajul, iar tantarii grasi de pe Neajlov fac victime in randul celor care indraznesc sa se infrupte din pacatosul paradis al lui Ofi. Umbrele noptii se scurg, tot prelungi,pe langa peretele luminat slab de un felinar ultra-modern, care arunca vapai din ochii lui tehnologizati. Nici macar asta nu ma deranjeaza, pentru ca in acelasi timp, ma uit la statuia alba, inmarmurita si fantomatica din fata mea. Spiritul de artist al lui Ofi iese la suprafata in fiecare mm patrat al paradisului. Pana si masa de sub nuc e artistica. Pana si masa are un farmec boem, care te imbie la visare. Totul e vrajit la Ofi. As vrea sa mai gust din vraja asta.

Fabrica de vise

Nu am mai avut demult senzatia de vis implinit. Asta pana cand m-a lovit in moalele capului, acum cateva saptamani senzatia. Zambetul mi-a aparut instantaneu, iar capul mi s-a lasat usor, sprijinindu-se de umar, intr-o contemplare prelunga a discutiilor ermetice si a tachinarilor verbale.M-am pierdut in cuvintele insirate cu migala, m-am pierdut printre descrierile concise si am mirosit parfumul unei realitati atipice, dar dureros de dulci si deloc amagitoare. Pentru ca realitatea mea este una atipica. De fiecare data. Ca un copil alintat, am realizat dupa mult timp ca a visa nu este stupid. Pentru ca visarea e ce te tine in viata. Pentru prima oara, dupa mult timp, am realizat ca poti sa iti atingi visele cu mana, doar daca indraznesti suficient de tare. Pentru ca visele au mereu un curs al lor, inspre realitate. Chiar si asa, atipica.

luni, 5 octombrie 2009

THE old times

Tineri, frumosi si ambitiosi. Acum, fiecare a luat`o pe drumul lui: unii au ramas in radio, altii au trecut pe productie muzicala, iar altii pe ..PR. Astia am fost in 2007 cei de la SK Radio. In 2009, suntem imprastiati in toate colturile tarii si ale lumii, dar inca mai radem cand ne intalnim.

The best first audition@X Factor in 9 years

Unui entertainer innascut nu ii trebuie mai mult de 2 minute sa ridice o sala de sute de oameni in picioare. Talentul devine si mai vizibil in momentul in care afli ca cel care a ridicat sala in picioare se afla in first audition la un contest precum X FActor. Iar atunci incepi sa te minunezi. Exact asa cum am facut eu cand am auzit de Danyl Johnson. Omu` inspira si expira talent:talent muzical, talent de entertainer, talent de...orice. A vrajit juriul, a fermecat...juratele, iar sala a hipnotizat-o. In 3 minute. Doar 3 minute. In urma performance-ului, Simon a marturisit ca este cel mai bun first audition din 9 ani de X Factor.

Poate invata si ai nostri ceva de la invatatorul de 27 de ani din Londra, care a cucerit pe toata lumea in numai 3 minute.

Lenevila se repune pe treaba

Am tras chiulul zilele astea si am fost trasa de urechi. Scuzele mele pentru intarziere, am avut ceva lag si retineri, dar mai mult decat motiva(n)te. Insa ma pun cu burta pe scris din nou. Si promit sa renunt la hobby-ul meu de a scuipa TV-ul atunci cand e populat de subiecte precum crize politice, remanieri, declaratii fade si false, schimbari, numiri, samd.