Ideea mi-a venit de la o gluma interna, in Jupiter, cand m-am trezit ca am un sot. Un viitor sot. Dupa multe ha-ha-uri si vorbe pe la colt de mare, m-am trezit ca nu ar fi o idee rea deloc sa arunc in viitor cateva vorbe, pentru a-l incuraja pe cel care va sa fie si sa vie.
Nici nu stiu cat de sincera va fi scrisoarea, pentru ca numai cand ma gandesc la asta, ma apuca un nod inb gat si o stransoare in piept, ceea ce nu poate sa imi demonstreze dcat presiunile imense pe care mi le creez pe un subiect asa..lejer.
Dar ar incepe asa:
Cred ca te vreau. Spun "cred" pentru ca, pe de alta parte am convingerea ca aparitia ta mi-ar stirbi din libertate. Si din admiratorii care aduc ofrande. Ceea ce ar fi o schimbare majora pentru mine si orgoliul meu. Dar sunt dispusa sa fac asta, cu toate riscurile implicate. Pentru ca e momentul.
Nu-mi doresc sa ai vreun determinant, cu toate ca mintea mea asa te percepe. In fel si chip: frumos, inalt, barbos, destept. Vreau doar sa fii si sa ai curaj. Curajul pe care nici macar eu nu il pot avea atunci cand ma uit in oglinda, de a-mi recunoaste mie insami niste lucruri peste care tind mereu sa trec cu vederea. Vreau doar sa fii. Si atat.
Nu imi doresc vreun salvator, chiar daca din nou, mintea mea asa te percepe cumva. Si te percepe prost. Pentru ca stiu ca eu sunt singura care poate dizolva salbaticia din mine. Dar imi doresc sa fii linistea si echilibrul complementar, functional pe chakrele de sus.
Imi doresc sa nu te sperie barbatii din viata mea, care au creat o pacla deasa in jurul meu, ceea ce reduce vizibilitatea drastic. Si imi mai doresc ca iubirea dintre noi sa nu fie ca in povesti, ci ca in realitatea pe care noi singuri ne-o creem.
Stii, cumva, am senzatia ca esti atat de aproape, dar ti-e teama sa inaintezi. Si o sa te rog sa ai mult curaj si multa rabdare, pentru ca te vreau, dar numai in conditii optime.
Cam atat.
Crangasha
Nici nu stiu cat de sincera va fi scrisoarea, pentru ca numai cand ma gandesc la asta, ma apuca un nod inb gat si o stransoare in piept, ceea ce nu poate sa imi demonstreze dcat presiunile imense pe care mi le creez pe un subiect asa..lejer.
Dar ar incepe asa:
Cred ca te vreau. Spun "cred" pentru ca, pe de alta parte am convingerea ca aparitia ta mi-ar stirbi din libertate. Si din admiratorii care aduc ofrande. Ceea ce ar fi o schimbare majora pentru mine si orgoliul meu. Dar sunt dispusa sa fac asta, cu toate riscurile implicate. Pentru ca e momentul.
Nu-mi doresc sa ai vreun determinant, cu toate ca mintea mea asa te percepe. In fel si chip: frumos, inalt, barbos, destept. Vreau doar sa fii si sa ai curaj. Curajul pe care nici macar eu nu il pot avea atunci cand ma uit in oglinda, de a-mi recunoaste mie insami niste lucruri peste care tind mereu sa trec cu vederea. Vreau doar sa fii. Si atat.
Nu imi doresc vreun salvator, chiar daca din nou, mintea mea asa te percepe cumva. Si te percepe prost. Pentru ca stiu ca eu sunt singura care poate dizolva salbaticia din mine. Dar imi doresc sa fii linistea si echilibrul complementar, functional pe chakrele de sus.
Imi doresc sa nu te sperie barbatii din viata mea, care au creat o pacla deasa in jurul meu, ceea ce reduce vizibilitatea drastic. Si imi mai doresc ca iubirea dintre noi sa nu fie ca in povesti, ci ca in realitatea pe care noi singuri ne-o creem.
Stii, cumva, am senzatia ca esti atat de aproape, dar ti-e teama sa inaintezi. Si o sa te rog sa ai mult curaj si multa rabdare, pentru ca te vreau, dar numai in conditii optime.
Cam atat.
Crangasha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.