Pe minus...cu plus

Daca ar fi sa trag linie cu tot ceea ce am facut anul asta, probabil ca as bifa o mare parte dintre toate lucrurile pe care mi le-am propus. Nu toate, pentru ca as tinde foarte mult sa exagerez, dar o mare parte: am inceput cu Bucuresti-ul si colaborarile lui, am cunoscut oameni cat se poate de influenti(cu ...care pastrez legatura),fie din media, fie din dj`ing... mi-am facut prieteni cat se poate de reali , pe care ii ador(si ei stiu asta), mi-am schimbat locurile de munca(nu intocmai cum am planuit, dar nici nu am de ce sa ma plang, pentru ca fac ce imi place)..cu toate astea, mika puff a si dat`o prin aratura anul asta..nu profesional, ci sentimental. Probabil ca a fost anul marilor aventuri , ale saruturilor furate pe ascuns si a refuzului de a face publica orice relatie. A fost o decizie proprie si personala ..si daca ar fi sa o iau de la capat..tot asa as face, pentru ca totul a decurs intr`o normalitate molcoma, care sa echilibreze agitatia profesionala. Ce regret cel mai mult e ca am inceput sa imi schimb atitudinea abia dupa primavara 2007, cand pentru unele lucruri era deja prea tarziu. Pana in primavara, am luat deciziile cele mai stupide, am dat peste nas tuturor si mi s-au scos ochii ca nu am venit la evenimentele la care trebuia. Si acum regret chestia asta, pentru ca lucrurile puteau avea o cu totul alta turnura decat cea de acum. Nu imi pare ingrozitor de rau, pentru ca toate au un rost. Refuzul de a veni la eventuri s-a echivalat vara, cand nu am mai scapat de ele(ba la Neptun, ba la Eforie, ba la cele din Mamaia). toti s-au mutat la Mamaia, care a devenit resedinta permanenta pentru 3 luni..si asa mi-a fost mult mai usor sa sortez evenimentele. A fost anul marilor deziluzii, a fost poate anul marii iubiri pierdute printre replici, a fost anul in care am reusit sa ma emancipez spiritual. Plecarile la Bucuresti si-au avut rostul lor, la fel ca si munca la SK, care mi-a adus satisfactii pe plan personal> am cunoscut cele mai kul pers pe care puteam sa le cunosc vreodata. Cu ce raman in urma? Cu niste prietenii solide, reale, cu amintirea noptilor de la Neptun cand la 4 dimineata stateam si barfeam cu baietzii la Km0, cu Liberty Parade si serile petrecute cu Gasca, dar si cu amintirea unei dimineti pe plaja de la Kudos cu un distins domn. Amintirile se duc, le pastrezi doar the fragrence, putin rasuflata. Ramai cu prietenii, cu adevaratii prieteni. Si asta nu o voi trece niciodata la minusuri.

A fost odata...

Am auzit prima oara track`ul asta la MTV, cand l`am prins pe jumatatate doar si m-am ofticat.Lasand deoparte subiectivismul, pe baietii de la Shuie i-am auzit punand inca de la Virus Nights si am ramas cu paparuda in cap de atunci. Stiu ca merita, asa ca ii recomand mai departe, pentru ca sunt ORIGINALI

Ia de citeste!

Jurnalul lui Dracula- Marin Mincu
Dracula are jurnal! Miturile draculiene ale voievodului român Vlad Țepeș sunt distruse în cel mai nemilos mod cu puțință într-un roman subțirel, dar de esență, care a făcut înconjurul Europei și s-a întors în țara de origine, pentru a oferi o alternativă și un puternic contra-argument la tot ceea ce înseamnă mitul vampirului- voievod. Un jurnal personal iese la iveală, un jurnal pe care Țepeș îl scrie încarcerat fiind în castelul Visegrad. Jurnalul dezvăluie un alt Țepeș, cât se poate de uman și de filosof, plin de trăiri și fantasme exitențiale, jubilant și nevrotic, dar mereu om de acțiune. Condamnat la viața în tenebre, Țepeș ticluiește un plan prin care să iasă din anonimat și să îi transforme pe toți în marionete de ocazie, victime ale propriilor minciuni. Așa că face jocul prea înalților care l-au întemnițat, numai că duce totul la extrem. Afli cum numai citind cartea, că nu are rost să stricăm surpriza.

Templul de aur- Yukio Mishima
Se dă un tănăr preot din Kyoto, rămas orfan de tată și un Templu de aur, celebrul Templu de aur de lângă Kyoto. Rezultatul este unul cât se poate de ciudat, la fel ca și amestecul, de altfel. Și asta pentru că ciudățenia și măcinarea de suprafață a băiatului transformă relația cu templul sacru într-un lucru cât se poate de ciudat. Nu mai există limite, nu mai există morală, există doar inadaptabilitate socială și nebunie în fază de început. Atât! Un amalgam de ciudățenii, persoane dubioase, un Babel al loviților de soartă și al esteticii urâtului, care poate irita un pesimist și îngrijora un optimist. Până unde duce relația blasfemică dintre băiat și templu, cum se transformă legătura lor și ce crime ciudate (care nu sunt crime) se petrec într-un loc sacru? La foc, sacrilegii și sinucideri. Le afli pe toate din carte.

Tribute

Cei de la Mattafix spun ca este un tribut adus masacrului din Lumea a III-a. Eu zic ca este mai degraba un semnal de alarma catre tehnocrati pentru a-i face sa inteleaga cu adevarat rostul vietii lor si valorii bunurilor materiale pe care le adunam ca hamsterii, uitand ca asa murim pe interior.

Sooner or later we must try...living!

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise x2

There's disaster in your past
Boundaries in your path
What do you desire will lift you higher?
You don't have to be extraordinary, just forgiving.
And those who never heard your cries,
You shall rise x2
And look toward the skies.
Where others fail, you prevail in time.
You shall rise.



Auzisem demult de Mattafix..cred ca acum cateva luni de zile, cand acaparasera piata cu Big City Life. Recen t insa, am descoperit ca oamenii chiar au potential si nu este o afirmatie gratuita. Living Darfur este un track cat se poate de inteligent si atent construit, pentru cei care inteleg. Este una din putinele incercari de a trafge un semnal de alarma muzical pentru masacrul din lumea a treia. E imposibil sa nu te puna pe ganduri dupa ce o asculti sau dupa ce vezi videoclipul. Incepi sa te gandesti ca ar trebui sa te consideri norocos ca ai haine, ca stii ce mananci si ca o sa mananci, ca iti poti permite luxul de a-ti cumpara cate ceva. Ei, nu. Lumea a treia e inca la stadiul simplist de supravietuire, in care nu lupsa pentru bani, pentru faima, pentru glorie, in care lupta doar pentru SUPRAVIETUIRE de pe o zi pe alta. Nu au bunuri de pret decat valorile pe care si le-au transmis din generatie in generatie, nu au palate sau masini, au doar colibe darapanate, in fata carora zgarma pamantul cu mainile sa puna arbusti. Li se citeste tristetea in priviri, dar cu toate astea lupta pentru supravietuire nu le-a stirbit respectul ca natie sau zambetul dezgolit de dinti pe care il afiseaza cateodata. E imposibil ca videoclipul sau insasi ideea sa nu iti starneasca ganduri, reactii, sentimente, pentru ca realitatea din Lumea a III a deja a ajuns o problema a tuturor: inegalitate de sanse, selectie naturala, primitivism in gandire si actiune, mod de rationare incipient dezvoltat. Asa ca data viitoare cand te gandesti ca nu ti-ai luat adidasii aia misto de la mall sau de pe net, gandeste-te ca altii umbla inca desculti. Data viitoare cand te gandesti ca nu ti-ai luat o delicatesa de mancare, gandeste-te ca EI se lupta pentru o simpla bucata de paine uscata. Data viitoare cand spui te afisezi in fatza tuturor cu masina ta ultimul rtacnet(luata de parinti sau de iubit), gandeste`te ca cei de acolo nu stiu si nici nu vor sa stie despre bogatiile materiale. Ei nu isi permit nici macar o cana cu apa, pentru ca ei lupta pentru supravietuire si pentru valori mult mai curate si mai inalte: cele spirituale. Au ramas inocenti si puri, pentru ca tehnologia nu i-a transformat in prostituate care lucreaza cu si pentru bani si bogatie materiale.