Cine e Adalbert, dom`le?

"Visul lui Adalbert" este un film despre care veti auzi multe de acum inainte. La scurt timp de la avanpremiera TIFF, Hollywood reporter deja ii facuse o recenzie ca la carte, dandu-i sanse mari de reusita. Romanii nu se feresc nici eu sa estimeze sansele de succes ale filmului pe piata romaneasca si europeana.
Singurul inca moderat este Gabriel Achim, chiar regizorul filmului. Cu el am vorbit indelung despre "Visul lui Adalbert".
Inteviu integral in curand pe www.tomisnews.com

Lumea futaiului sincer

Cand ati tras ultima oara linie si ati analizat ce se intampla cu voi si ce se intampla cu cei din jurul vostru? Eu imi fac update-ul asta zilnic, doar pentru a incerca sa inteleg CUM comunica oamenii si DE CE aleg sa comunice asa, si nu altfel?
 Concluziile pe care le trag sunt din ce in ce mai complicate si ma trezesc de multe ori in acelasi punct 0 in care eram cu numai cateva zile inainte: o suta de intrebari, o mie de necunoscute, zeci de mii de combinatii si permutari. Nu stiu daca oamenii sunt complicati. Cred ca le este frica: frica sa spuna ce gandesc, frica sa isi depaseasca limitele, frica sa zambeasca, frica de a fi respins, frica sa iubeasca. In definitiv, frica sa fie asa cum si-ar dori sau ar trebui sa fie intr-o situatie data, doar pentru ca nu au certitudinea ca cel/cea de langa ii va gasi la fel de interesanti daca vor juca propriul rol si nu pe al altora. Pana la urma, asta nu ar fi o problema foarte mare, daca nu ar interveni ceilalti potentatori, pe care nu ii amintesc aici, pentru ca mai mult ca sigur ca va sunt familiari.
 Eu va intreb acum altceva: ce s-a intamplat cu acea comunicare de dragul comunicarii, ce s-a intamplat cu declaratiile sincere si propunerile indecente, dar la fel de sincere? Ce s-a intamplat cu noi toti de ne ascundem dupa un mare deget, si ala mijlociu? De unde masochismul asta benevol in care ne complacem si la care ne supunem zilnic?
 Mi-as dori cumplit de tare sa intregesc gasca de oameni care au ales sa nu gandeasca asa... care inca mai stiu sa se bucure de discutiile fara perdea in scop stiintific, care inca mai stiu sa exploateze abilitatea unei conversatii reusite, care aleg sa fie prieteni inainte de a fi futaci, amanti, iubiti, soti. Am adunat putini oameni de acest tip pe langa mine si parca acum...as vrea sa ii convertesc pe toti la noua religie. O religie in care lumea, mananca, fute, discuta, bea, se distreaza, se culturalizeaza, dar printr-o sinceritate iesita din comun, care da pe spate pe oricine.
Iar in lumea asta, barbatiii inca mai sunt barbati, iar femeile stiu sa fie femei. Niciodata usoare, mereu pertinente in atitudine.
 Ce ziceti, va bagati?