Cine este animalul?

Observ cu strangere de suflet si de buze ca am uitat sa fim oameni. Ca ne-am negat conditia si ca am luat locul fiarelor din jungla, care lupta pentru supravietuire. Macar ele au o scuza, ca lupta pentru supravietuire si actioneaza din instinct primar pentru a-si proteja rasa.
Am renuntat la sentimente si am ales sa dam in cap. Oricui, la orice colt. Oricui are alte idei decat ale noastre. Batem, schingiuim, ardem, protestam, scuipam, injuram. Si aruncam mereu vina pe altii, pentru ca asumarea responsabilitatii e un dat pe care nu vrem sa il mai avem.
Am renuntat la iubire si instigam in fiecare milimetru patrat: pe vecinul de bloc, pe amarasteanul care cerseste, pe copilul care nu stie ce i se intampla, pe nefericitul care ne crede si poate mai putin decat noi. Ne place sa vandalizam suflete, ajungem aproape la orgasm cand vedem suferinta cum se prelinge pe trupul plapand al altora. Ne place sa impungem si sa injectam venin. In orice moment, oricui.
Am renuntat la pace, dupa ce atatia ani am blamat razboiul. Acum il construim noi, de la zero, cu arme mortale: vorba si actiunea machiavelica, indreptata gratuit impotriva tuturor. Ne sfasiem hainele, ne sfasiem sufletele, ne sfasiem integritatea pentru a apara cauze care nu ne apartin. Dar ne declaram multumiti, ca schimbam destinul si luptam pentru bine.
Am renuntat la noi pentru altii. Pentru cei rai, care nu mai au scapare. Ne mancam intre noi, ne mancam chi-ul, pe care il rontaim ca un os suculent. Ne mancam eruditia, ne mancam linistea, ne mancam viata. Si ne place, ca asta cica e schimbarea.
Actionam in turma. E suficient un instigator pentru a declansa situatii de masa. Ireversibile si dramatice pentru toate partile. Dar ne simtim bine, ca asta cica e schimbarea.
Cu toate astea, spunem despre ei ca sunt animale. Si ii blamam ca actioneaza primar. Sunteti siguri ca ati pus etichetele corect?