Sa stiti ca nu m-am schimbat. Am redevenit eu si inca redevin. In fiecare zi, putin cate putin, pana cand voi ajunge sa ma recunosc in totalitate. Asa cum am fost in primordialul eu. Acela care ulterior a fost supus pervertirii, angoasarii si innabusirii.Sunt zambitoare, sunt feminina, sunt linistita in tot haosul care ma inconjoara. Zambesc si multumesc pentru ceea ce se intampla, pentru oamenii frumosi din jurul meu (chiar si pentru cei mai putin frumosi, de ce sa nu recunosc?), pentru intamplarile de zi cu zi, pentru oportunitatile care se ivesc, pentru raza de soare de dimineata, pentru muzica de meditatie pe care o ascult. Pentru fiecare sunet, gest, miscare, aparitie, prezenta, cuvant frumos. Am inceput sa multumesc, iar asta a adus propria mea recunoastere si implinire. Ceea ce va doresc si voua.
