Va tot aud zumzaind, plangang si bombanind despre cat de nasol e sa fii singur. Mai ales acum, de sarbatori! De fapt, nu, in general, inaintea oricarei sarbatori/zi de nastere/ onomastica/ weekend in club si /sau la munte/mare. Cumva, cam in oricare minut al existentei voastre umile este nasol rau sa fii singur. E de rahat. E deprimant. E trist. E apocaliptic si taietor de vene.
Eu nu prea inteleg. Explicati-mi si mie ce inseamna "singur"asta pentru voi, inainte de a ma porni eu sa va zic parerea mea umila, dar pe alocuri taioasa.
A, domnu` din colt, ia spuneti dumneavoastra, ca pareti trecut prin viata. Ce inseamna "singur" asta?
"Pai, vedeti dvs, singur inseamna sa nu aiba cine sa iti faca de mancare. Sa te asculte. Sa te sfatuiasca. Sa meaga cu tine in club".
Bun, dar pentru dvs, doamna din dreapta, de postati pe FB incontinuu imagini insostite de mesaje catastrofic de singuratice, ce inseamna "singur"?
"Inseamna sa nu ai pe nimeni langa tine la greu, sa nu aiba cine sa te tina in brate si sa iti spuna ca esti frumoasa. Sa nu aiba cine sa iti faca ...cadouri, sa te astepte seara acasa, sa te asculte, sa te ajute, sa rada cu tine la filme siropoase".
M-am lamurit.
Sa va zic eu acum. Vedeti voi, "a fi singur" nu inseamna ca esti singur. Nu ai cum, pentru ca tu, de fapt, ramai cu tine. Iar in tine sunt toate resursele sa devii cel mai misto om, cel mai fericit, cel mai bogat, fara a te agata de altii. E o lectie pe care se impune sa o invatam, din cand in cand, dupa atatea dependente, complezente si folosiri meschine ale "aluilalt" din cuplu. Dar asta e o alta discutie.
"Singur" este o alegere pe care fiecare din noi o facem, la un moment dat. Sau care ni se ofera, pentru a constientiza, pentru a analiza, pentru a ne retrage in carapace si a pune lucrurile cap la cap in ceea ce ne priveste pe noi, ca si persoane.
Unii fac asta constient, altii inconstient. Vedeti voi, cand e inconstient e cel mai naspa, pentru ca nu iti dai seama de faptul ca mintea iti spune ceva, iar sufletul altceva. Si tu nu stii pe care sa asculti si ce vrei cu adevarat.
Alegerea asta, ca oricare alta alegere, vine cu scenarii posibile si consecinte, ca orice altceva in viata. Care se impun a fi asumate, tot ca orice altceva in viata. Unii aleg sa si le asume, in timp ce altii se lamenteaza permanent pe marginea lor, ducandu-se in primul club sa isi gaseasca urmatoarea /urmatorul futa...pardon, jumatatea aia care i-ar face pe ei sa se simta impliniti si deloc singuri. Macar pentru o seara, o saptamana, o luna, cat e necesar. Cat e necesar sa le hraneasca iluzia "ce misto e sa fii cu cineva, ce misto e sa nu mai fii singur". Pentru ca este o iluzie.
Completarea nu va veni niciodata din exterior, ci tot din voi. Din acei voi de care fugiti ca al` cu coarne de tamaie, pentru ca va si ne e frica sa ne cunoastem cu adevarat pe noi si sa ramanem singuri in intimitatea noastra. Pentru ca e inspaimantator. Si naspa. Sa fii responsabil, sa iti asumi si sa afli ce iti place cu adevarat. Nu ce place celuilalt, nu ce place gastii. Ce iti place tie si cum esti tu cu adevarat.
De aici porneste acel "mama, ce trist sunt ca sunt singur. e atat de naspa". Din egoismul pe care il avem si din falsul scop pe care ni-l cream: ca salvarea si linistea se afla in altii. Mereu in exterior, de parca noi am fi fix o gluga de coceni, care nu conteaza pentru nimeni, nici macar pentru noi. Newsflash! Suntem creatorii propriei noastre realitati. Noi, cu mintea si cu sufletul care ne-au fost date. Numai ca uneori, mai trebuie sa mai facem si pauze din agitatiile care ne inconjoara si care ne acopera adevaratele probleme, pentru a accepta situatiile, a gasi solutiile si a ne auzi noi pe noi, din nou. Bummer, de rahat, stiu! Prea mare responsabilitatea!
Asa sa scuzati-ma cand va zic: E foarte misto sa fii singur, sa te reintelegi si sa te redescoperi, from time to time. Sa stai tu cu tine, sa iti auzi gandurile, sa le accepti si sa le intelegi. Fara altcineva care te poate abate de la ele. E misto sa experimentezi non-dependenta si detasarea. Libertatea, cu tot ceea ce inseamna ea.
E foarte misto sa reinveti sa ai grija de tine ca intreg. E foarte misto sa regasesti fericirea in orice lucru simplu care ti se arata. E foarte misto sa inveti ca fericirea si bucuria zac in tine, si nu in altii. "Singur=nasol" este doar apanajul verbal al victimelor, care cauta sa ii calareasca pe altii, impovarandu-i cu propriile responsabilitati. Neavand pe cine sa arunce vina si vorbele, se lamenteaza despre nasolismul singuratatii.
Asa ca, ce alegi sa fii?
Pentru mine, "singur" nu e asa nasol. Pentru ca nu e sinonim cu singuratatea. Si nici chiar ea nu e asa nasoala.
Asta pentru ca sunt ferm convinsa ca noi suntem cei care incarcam pozitiv sau negativ toate starile si cuvintele care ne ies din gura. E tot chestie de alegere si de intentie. Le consideri negative, asta iti devin. Le lasi sa te domine,asta se va intampla: te vor domina si coplesi.
Pe final, inca o completare. As vrea sa fiu clar inteleasa. Nu militez pentru sihastrie, incerc doar sa explic ca acest "singur" este conotat negativ total gratuit. Scopul lui singur este intotdeauna nobil, numai ca noi nu ne prea prindem de el, pentru ca tanjim intotdeauna dupa absolutul filmelor siropoase :)
Si inca ceva: Dragostea aia misto, de tot ai auzit de ea, incepe mai intai cu tine. Nu se oglindeste sau rasfrange dinspre ceilalti inspre tine. Daca tu nu esti plin, ceilalti nu au cum sa dea :)
Eu nu prea inteleg. Explicati-mi si mie ce inseamna "singur"asta pentru voi, inainte de a ma porni eu sa va zic parerea mea umila, dar pe alocuri taioasa.
A, domnu` din colt, ia spuneti dumneavoastra, ca pareti trecut prin viata. Ce inseamna "singur" asta?
"Pai, vedeti dvs, singur inseamna sa nu aiba cine sa iti faca de mancare. Sa te asculte. Sa te sfatuiasca. Sa meaga cu tine in club".
Bun, dar pentru dvs, doamna din dreapta, de postati pe FB incontinuu imagini insostite de mesaje catastrofic de singuratice, ce inseamna "singur"?
"Inseamna sa nu ai pe nimeni langa tine la greu, sa nu aiba cine sa te tina in brate si sa iti spuna ca esti frumoasa. Sa nu aiba cine sa iti faca ...cadouri, sa te astepte seara acasa, sa te asculte, sa te ajute, sa rada cu tine la filme siropoase".
M-am lamurit.
Sa va zic eu acum. Vedeti voi, "a fi singur" nu inseamna ca esti singur. Nu ai cum, pentru ca tu, de fapt, ramai cu tine. Iar in tine sunt toate resursele sa devii cel mai misto om, cel mai fericit, cel mai bogat, fara a te agata de altii. E o lectie pe care se impune sa o invatam, din cand in cand, dupa atatea dependente, complezente si folosiri meschine ale "aluilalt" din cuplu. Dar asta e o alta discutie.
"Singur" este o alegere pe care fiecare din noi o facem, la un moment dat. Sau care ni se ofera, pentru a constientiza, pentru a analiza, pentru a ne retrage in carapace si a pune lucrurile cap la cap in ceea ce ne priveste pe noi, ca si persoane.
Unii fac asta constient, altii inconstient. Vedeti voi, cand e inconstient e cel mai naspa, pentru ca nu iti dai seama de faptul ca mintea iti spune ceva, iar sufletul altceva. Si tu nu stii pe care sa asculti si ce vrei cu adevarat.
Alegerea asta, ca oricare alta alegere, vine cu scenarii posibile si consecinte, ca orice altceva in viata. Care se impun a fi asumate, tot ca orice altceva in viata. Unii aleg sa si le asume, in timp ce altii se lamenteaza permanent pe marginea lor, ducandu-se in primul club sa isi gaseasca urmatoarea /urmatorul futa...pardon, jumatatea aia care i-ar face pe ei sa se simta impliniti si deloc singuri. Macar pentru o seara, o saptamana, o luna, cat e necesar. Cat e necesar sa le hraneasca iluzia "ce misto e sa fii cu cineva, ce misto e sa nu mai fii singur". Pentru ca este o iluzie.
Completarea nu va veni niciodata din exterior, ci tot din voi. Din acei voi de care fugiti ca al` cu coarne de tamaie, pentru ca va si ne e frica sa ne cunoastem cu adevarat pe noi si sa ramanem singuri in intimitatea noastra. Pentru ca e inspaimantator. Si naspa. Sa fii responsabil, sa iti asumi si sa afli ce iti place cu adevarat. Nu ce place celuilalt, nu ce place gastii. Ce iti place tie si cum esti tu cu adevarat.
De aici porneste acel "mama, ce trist sunt ca sunt singur. e atat de naspa". Din egoismul pe care il avem si din falsul scop pe care ni-l cream: ca salvarea si linistea se afla in altii. Mereu in exterior, de parca noi am fi fix o gluga de coceni, care nu conteaza pentru nimeni, nici macar pentru noi. Newsflash! Suntem creatorii propriei noastre realitati. Noi, cu mintea si cu sufletul care ne-au fost date. Numai ca uneori, mai trebuie sa mai facem si pauze din agitatiile care ne inconjoara si care ne acopera adevaratele probleme, pentru a accepta situatiile, a gasi solutiile si a ne auzi noi pe noi, din nou. Bummer, de rahat, stiu! Prea mare responsabilitatea!
Asa sa scuzati-ma cand va zic: E foarte misto sa fii singur, sa te reintelegi si sa te redescoperi, from time to time. Sa stai tu cu tine, sa iti auzi gandurile, sa le accepti si sa le intelegi. Fara altcineva care te poate abate de la ele. E misto sa experimentezi non-dependenta si detasarea. Libertatea, cu tot ceea ce inseamna ea.
E foarte misto sa reinveti sa ai grija de tine ca intreg. E foarte misto sa regasesti fericirea in orice lucru simplu care ti se arata. E foarte misto sa inveti ca fericirea si bucuria zac in tine, si nu in altii. "Singur=nasol" este doar apanajul verbal al victimelor, care cauta sa ii calareasca pe altii, impovarandu-i cu propriile responsabilitati. Neavand pe cine sa arunce vina si vorbele, se lamenteaza despre nasolismul singuratatii.
Asa ca, ce alegi sa fii?
Pentru mine, "singur" nu e asa nasol. Pentru ca nu e sinonim cu singuratatea. Si nici chiar ea nu e asa nasoala.
Asta pentru ca sunt ferm convinsa ca noi suntem cei care incarcam pozitiv sau negativ toate starile si cuvintele care ne ies din gura. E tot chestie de alegere si de intentie. Le consideri negative, asta iti devin. Le lasi sa te domine,asta se va intampla: te vor domina si coplesi.
Pe final, inca o completare. As vrea sa fiu clar inteleasa. Nu militez pentru sihastrie, incerc doar sa explic ca acest "singur" este conotat negativ total gratuit. Scopul lui singur este intotdeauna nobil, numai ca noi nu ne prea prindem de el, pentru ca tanjim intotdeauna dupa absolutul filmelor siropoase :)
Si inca ceva: Dragostea aia misto, de tot ai auzit de ea, incepe mai intai cu tine. Nu se oglindeste sau rasfrange dinspre ceilalti inspre tine. Daca tu nu esti plin, ceilalti nu au cum sa dea :)
