Initial, am vrut sa scriu despre moarte. Parea un subiect potrivit, luand in considerare contextul de azi, in care aproape 40 de oameni si-au pierdut viata intr-un club din Bucuresti. Despre moarte, ca statistica insa, vorbeste toata lumea. Iar eu nu sunt toata lumea. Sa facem cunostinta, insa: sunt acest Keanu Reeves dubios si atipic, pe care lumea in catalogheaza ca ciudat, de cele mai multe ori...si greu de integrat intr-o societate de consum. Imi pare bine.
Voi, insa, cine sunteti? Sunteti printre cei care isi plang mortii? Sau poate printre cei care invenineaza blogurile, televizoarele si online-ul cu ura suprema? Sau poate printre pareristii care le cunosc pe toate, brusc? Sau sunteti OAMENI?Ca eu despre oameni vreau sa vorbesc. De fapt, despre cum am uitat sa fim ca ei.
Inainte de a arunca fel si fel de invective, cum ca s-a trezit si asta sa vorbeasca, respira putin si lasa-ti sentimentele de inversunare sa se domoleasca. Doar asa putem vorbi. Dupa care, pune-ti intrebarea: sunt OM?
***
Recunosti ca esti om cand inca mai ai lacrimi sa iti plangi mortii.sau viii. Te eliberezi si pe tine, si pe ei.
Sau cand spui o rugaciune sau cand aprinzi o lumanare pentru oricine altcineva in afara de tine.
Atunci cand empatia te cuprinde si sari sa ajuti, cum poti(nu cum impune turma), inseamna sa fii om.
La fel si atunci cand cuvinte frumoase iti ies pe gura, in locul mortilor,ranitilor,ambasadelor si injuriilor catre ceilalti. Tot om esti cand te uiti la cer, la o frunza, la iarba, la alti oameni si le vezi ca sunt atat de simple, frumoase si neconditionate, incat te apuca un zambet stupid si detasat in coltul gurii.
Stiu, e greu sa te dezbari de lucrurile nocive care te macina pe interior, de furie, de teama, de frica, dar incearca exercitiul asta macar o zi si vezi ce schimbare iti aduce.Pana la urma, linistea ta e singura care iti mentine sanatatea si echilibrul.
Cu totii avem frustrari. Vrei sa iti povestesc de ale mele si de cum este sa te descurci o luna fara bani, in care toate cheltuielile vin peste tine? Nu! Stiam eu, ca si tu ai trecut prin ele, ce Dumnezeu!
Dar nu lasa frustrarile sa te defineasca, pentru ca tu nu esti frustrare. Nu esti bani. Nu esti teama. Nu esti ura. Stiu ca iti aduci aminte de tine si altfel, poate ca usor in ceata, dar iti aduci aminte ca nu erai asa. Si acum ca am stabilit ce nu esti, incearca sa descoperi singur ce esti. Esti un OM. Fara alt determinant. Ca de fapt, de la determinantele astea, ne apuca spumele.
***
Acestea fiind zise, raspanditi bunatate si frumos prin toti porii!
PS: Si legat de cazul de azi, sigur, lansati acuze si gasiti vinovati, daca a preveni este ideea din spate... daca a salva alte vieti..este ideea din spate. Dar daca ideea din spate nu este altceva decat o refulare cumulata si colectiva (iertat sa-mi fie cuvantul), opriti-va. Intentia nu este benefica pentru nimeni: nici pentru cei care au murit, nici pentru cei vii, nici pentru noi, astia de langa ei.
Ca sunt vinovati si ca trebuie luate masuri, stim cu totii. Ca trebuie semnalizate prin constrangeri vizuale sau verbale, si asta stim. E de dorit sa fie facut. Dar impartirea in tabere extremiste nu reprezinta decat un mare pas catre autodistrugre. Si mai si condamnati islamistii, cand voi...voi, va apropiati de ei ca si manifestare.
Love and peace.
Voi, insa, cine sunteti? Sunteti printre cei care isi plang mortii? Sau poate printre cei care invenineaza blogurile, televizoarele si online-ul cu ura suprema? Sau poate printre pareristii care le cunosc pe toate, brusc? Sau sunteti OAMENI?Ca eu despre oameni vreau sa vorbesc. De fapt, despre cum am uitat sa fim ca ei.
Inainte de a arunca fel si fel de invective, cum ca s-a trezit si asta sa vorbeasca, respira putin si lasa-ti sentimentele de inversunare sa se domoleasca. Doar asa putem vorbi. Dupa care, pune-ti intrebarea: sunt OM?
***
Recunosti ca esti om cand inca mai ai lacrimi sa iti plangi mortii.sau viii. Te eliberezi si pe tine, si pe ei.
Sau cand spui o rugaciune sau cand aprinzi o lumanare pentru oricine altcineva in afara de tine.
Atunci cand empatia te cuprinde si sari sa ajuti, cum poti(nu cum impune turma), inseamna sa fii om.
La fel si atunci cand cuvinte frumoase iti ies pe gura, in locul mortilor,ranitilor,ambasadelor si injuriilor catre ceilalti. Tot om esti cand te uiti la cer, la o frunza, la iarba, la alti oameni si le vezi ca sunt atat de simple, frumoase si neconditionate, incat te apuca un zambet stupid si detasat in coltul gurii.
Stiu, e greu sa te dezbari de lucrurile nocive care te macina pe interior, de furie, de teama, de frica, dar incearca exercitiul asta macar o zi si vezi ce schimbare iti aduce.Pana la urma, linistea ta e singura care iti mentine sanatatea si echilibrul.
Cu totii avem frustrari. Vrei sa iti povestesc de ale mele si de cum este sa te descurci o luna fara bani, in care toate cheltuielile vin peste tine? Nu! Stiam eu, ca si tu ai trecut prin ele, ce Dumnezeu!
Dar nu lasa frustrarile sa te defineasca, pentru ca tu nu esti frustrare. Nu esti bani. Nu esti teama. Nu esti ura. Stiu ca iti aduci aminte de tine si altfel, poate ca usor in ceata, dar iti aduci aminte ca nu erai asa. Si acum ca am stabilit ce nu esti, incearca sa descoperi singur ce esti. Esti un OM. Fara alt determinant. Ca de fapt, de la determinantele astea, ne apuca spumele.
***
Acestea fiind zise, raspanditi bunatate si frumos prin toti porii!
PS: Si legat de cazul de azi, sigur, lansati acuze si gasiti vinovati, daca a preveni este ideea din spate... daca a salva alte vieti..este ideea din spate. Dar daca ideea din spate nu este altceva decat o refulare cumulata si colectiva (iertat sa-mi fie cuvantul), opriti-va. Intentia nu este benefica pentru nimeni: nici pentru cei care au murit, nici pentru cei vii, nici pentru noi, astia de langa ei.
Ca sunt vinovati si ca trebuie luate masuri, stim cu totii. Ca trebuie semnalizate prin constrangeri vizuale sau verbale, si asta stim. E de dorit sa fie facut. Dar impartirea in tabere extremiste nu reprezinta decat un mare pas catre autodistrugre. Si mai si condamnati islamistii, cand voi...voi, va apropiati de ei ca si manifestare.
Love and peace.