A fost odata....

L-am vazut o singura data. Intr-o dimineata de iulie, la usa televiziunii. Ma cauta. Evident, ca doar vorbisem cu el sa fie in platou pe la 9.00. Incntatoare prezenta pentru o dimineata torida: cu tenisii lui rosii, cu blugii lui prespalati si tricoul labartat care ii dadea un sarm aparte. S-a prezentat si mi-a zambit gratios. Am avut timp sa reactionez si sa ii intorc zambetul, pentru ca , pana la urma, e vorba de comunicare non-verbala, fie ea si de complezenta. 5 minute am stat cu el si au fost suficiente pentru a-mi declansa o stare de spirit. Un zambet, o privire usor adormita, o voce deloc acuta si gata! Declickul s-a produs. Alte 10 miute cu el in interviu, alte 20 cu el la telefon, spunandu`i de..bine..de imbulzeala din trafic si de confuzia facuta de el la aeroport. Abia dupa ce a plecat mi-am dat seama cine este...e cel care mi-a smuls cateva suspine cand il vedeam in concerte. Destinul asta....