Guidelines in dating a Tv Producer

Ca tot se poarta, luati de aici regulile de aur in combinatiunea cu producatorul tv, fie el barbat sau femeie:

1. Invata ce sunt alea incadraturi, ce e ala sharf, ce sunt mandarinele, tunul si difuziile. Vei auzi cuvintele astea de atat de multe ori, incat e mai bine sa fii pus in tema. Nu de alta, dar n-am vrea sa se intample sa intrebi de ce n-ar fi o idee buna sa bagi mandarinele in tun atunci cand dai REC la camera.
2. Producatorii si-au dezvoltat propriul lor limbaj pe teren. "Mortii" si "Dumnezeii" au fost intrecuti de combinatiuni de cuvinte ce intrec cu mult capacitatea de intelegere a urechilor cuminti. Exista o posibilitate ca si la intalnire, producatorul sa foloseasca gama intreaga de organe, futetiuni si cristosenii pe care nu le-ai mai auzit niciodata iesind din gura cuiva. E de la stres, sa intelegem.
3. Echipa e intotdeauna importanta, iar relatiile din echipa sunt din cele mai apropiate. Cand se petrece (prea) mult timp pe teren, echipa devine a doua familie. Asa ca nu te enerva cand o/il auzi pe a ta/al tau ca schimba glume nerusinate si declaratii cu cei din echipa. Relatia dintre ei e sfanta. Sa nu care cumva sa indraznesti sa te bagi in glumele lor, ca atunci iese sigur urat.
4. Povestile din delegatii sunt alt lucru sfant. Lasa-ti producatorul sa ti le zica pe nerasuflate, cu lux de amanunte. Nu pune intrebari. Nu manifesta dragalasenii cand ti le spune. E o favoare pe care el o face.
5. Sub nicio forma nu pune intrebarea :"Dar explica-mi exact ce faci". E cea mai grea intrebare pe care i-o poti pune unui producator, pentru ca il fortezi sa iti raspunda in termeni tehnici. El nu stie sa vorbeste pe intelesul tuturor cand vine vorba de munca lui. Asa ca risti sa te bage in ceata si mai mult cand iti zice de coordonare, continut, respectarea liniei emisiei. Roaga-l pe Sf google sa te ajute aici.
6. Producatorul nu e vedeta, asa ca nu-l intreba daca s-a gandit vreodata sa fie moderator. De aia sta in spatele camerelor, in the first place.
7. Cadru de doi nu este si nu va fi niciodata ceva romantic. Dar e intotdeauna mai bine decat cadru de unu`. Tine minte asta.
8. Nu te lauda cu ceea ce face producatorul tau. In primul rand, pentru ca nu vei povesti bine, in al doilea rand, pentru ca producatorilor nu le place ca altii sa ii vada sau creada  zei. Nu ii vei face niciodata un bine povestind asta. Limiteaza-te la esential.
9. Nu-l suna cand e la munca si mai ales nu te enerva cand nu raspunde. Un om care filmeaza 14 ore pe zi chiar nu are timp sa vb la telefon. Nu insista cu telefoanele cand vezi ca nu iti raspunde. Mai mult ca sigur ca nu se fute in timpul serviciului, asa ca relaxeaza-te.
10. Nu exista duminica pentru un producator tv. Nici sambata. Pleaca de acasa cand ti-e lumea mai draga. Get used to it. Nici lui nu ii place asta, but it`s his job. Nu il freca la icre cu intrebari de tipul "da` de ce azi?"

Vine Apocalipsa!

Problema mea? Sa va zic eu care e. Am descoperit ca sufar de sindromul care afecteaza mai mult de jumatate dintre umanoizi. Iar asta e "lipsa de atasare". As putea sa jur ca nu sufeream de asta acum cativa ani, cand zen-ul ma cucerise pe deplin, iar eu paream a nu mai avea scapare din el. Insa iata-ma in momentul  judecatii(din fericire, nu de apoi), in care ma vad nevoita sa recunosc ca nu ma pot lega sufleteste: nici cu funie ,nici cu ata, daramite cu lanturi sau lacate. Sunt o salbatica scapata in jungla junglelor urbane, care ajunge sa se sperie la cel mai mic semn de afectiune si apreciere din partea celorlalti. Pana si un simplu "te sun sa vorbim, ca nu mi se pare ca esti ok" a inceput sa ma sperie. Asta pentru a nu mai vorbi de sentimentalisme de tipul "vreau sa te tin in brate", "imi place de tine, as vrea sa te descopar", "vreau sa fim mai mult decat suntem acum" sau chiar "mi-ar placea sa iesim cu prietenii mei, sa te cunoasca".
Problemele mele au inceput sa devina doar ale mele, iar cei care vor sa treaca peste gardul ghimpat au de cazna serios pentru a reusi sa scoata un inexpresiv "ok" de la mine. Telefoanele am inceput sa le dau doar in interes de orice fel, numai de tip amicalo-sentimental nu, iar iesirile cu altii decat cei cu care ma simt confortabil au inceput sa se rareasca din ce in ce mai mult. Exista o posibilitate ca intr-un viitor cat se poate de apropiat sa inchid tot ce inseamna canale de comunicare dinspre si inspre mine, sa raman in grota neluminata a blazarii emotionale.
"Nu e in regula ce se intampla cu tine", aud vocile cum ar rasuna in jurul meu. "Nu lasi pe nimeni sa te cunoasca cu adevarat", ar veni altele in completare. Cat se poate de adevarat. Ma simt legata de maini si de picioare...si mai ales de gura, pentru ca nu am chef sa fac nimic pentru a redresa lucrurile si a ma arunca in tumultul social. Nu ma mai emotioneaza nimic, nu mai simt niciun fior, dar cu toate astea, caut. Ce caut? Dracu` stie! Aparent, ceva sau cineva care sa ma aduca din nou in stadiul de... nesalbaticie.
Pana una alta, mi-am inchis cu un lacat, intr-un cufar grosolan, tot ceea ce ar putea sa ma categoriseasca drept umana. Sunt un mic robotel, cu excese de zel si de nebunie, care nu mai da doi bani pe nimic. Plutesc in deriva, in asteptarea sticlutei salvatoare.
E clar, vine Apocalipsa!