Filosofii la ceas de noapte.Despre barbati si femei

Sunt unii barbati care iti intra in suflet de la prima vedere, cu tot cu aerul lor boem si taciturn, cu tot cu replicile bine intolite, cu tot cu zambetul cu subinteles. Ei sunt barbatii care vor disparea cel mai repede din viata ta si pe care ai face bine sa nu ii retii. Sunt oameni care traiesc pentru ei si nimic altceva. Sunt jucatori de nivel inalt, care nu lasa garda jos din acelasi motiv pentru care nici tu, cateodata, nu lasi garda jos:se tem de consecinte.Sigur, sunt cazuri si cazuri. Exceptii exista si e posibil ca una dintre ele sa te loveasca la un moment dat in moalele capului:Sa gasesti un boem taciturn, gata sa se converteasca la religia ta. Nimic de zis, bravo tie ca l-ai facut sa se converteasca.Posibil sa nu dureze insa mult, pentru ca meandrele lui sunt mai importante ca ale tale.
Mai sunt barbatii care te cuceresc treptat:prin ceea ce fac, prin ceea ce zic, prin cum arata si prin modul protector in care te tin langa ei. Poti avea impresia ca libertatea ta de miscare este imensa, insa e doar o aparenta. La momentul (ne)potrivit, sar la gatul celor care le ameninta integritatea bunului, adica a ta.Iti pot fi frati, veri, tati sau foarte buni prieteni.Atentie insa la ultima categorie, care se poate transforma oricand din amicitie in dragoste carnala. My advice would be sa cantaresti de doua ori inainte de a lua o astfel de decizie. Pana la urma, prieteni adevarati gasesti mai greu decat poti gasi o aventura de-o noapte.Dar tine de alegerea fiecaruia.
Barbatii indiferenti sunt placerea mea.Sunt cei care, prin natura orgoliului, par a te ignora cu desavarsire. De fapt, vor doar sa ii lasi sa se manifeste si sa fie ei primii. In orice. Sunt cei care decid si odata ce le intri in joc, ai parte de un rollercoaster de senzatii. Placerea adevarata consta insa in decojirea lor treptata. Strat peste strat, strat sub strat, ii descoperi in toata complexitatea lor.Plus ca ii poti castiga ca si prieteni veritabili, odata ce le demonstrezi capacitatile tale.
Personal, ii gasesc irezistibili pe barbatii care stiu cum sa fie barbati:pe cei care te sorb din priviri, pe cei care isi arata potenta intelectuala, pe cei care nu uita niciodata de micile placeri ale vietii, pe cei care suna in miez de noapte sa intrebe o simpla prostie si sa completeze cu "Vroiam doar sa te aud...", pe cei care te intampina cu un zambet si stiu sa plaseze complimentele unde trebuie, la momentul potrivit.Si, bineinteles, pe cei care isi calca pe orgoliu pentru a-ti face mici surprize, doar in ideea de a-ti castiga interesul si prietenia.
Nu credeam sa o zic vreodata, dar ...da, a fi barbat poate fi o arta, la fel cum femeia poate fi o opera desavarsita. Ideal cand stau unul langa altul, tragic cand se cauta o viata intreaga si nu se gasesc.

Manualul de instructiuni pentru Ramona.

Am inceput sa lucrez la un manual de instructiuni. Al meu. Probabil ca ii voi da drumul pe piata online in momentul incare este definitivat. Manualul va cuprinde sfaturi pentru dummies in ceea ce priveste manevrarea brandului personal Ramona Crangasu. Sau mai pe scurt, do`s and dont`s in ceea ce ma priveste. Am ales varianta asta pentru ca m-am saturat sa explic fiecarui nou individ care se intersecteaza cu mine cam cum functionez eu si care sunt regulile de aur ale convieturii sociale sau profesionale cu mine.

Back on track.

Dupa o noapte care mi-a stors glandele lacrimare pana la ultima picatura, a venit acalmia. Nu e cea de dinaintea furtunii, asa ca nu va panicati, dragi prieteni. Nu voi avea prea curand iesirile din tipar pe care le-am avut zilele trecute.
Da, am o problema cu schimbarea, pe care o accept in faza initiala si dupa aceea ma tot intorc la deciziile care au dus la instalarea ei, gandindu-ma ca poate era mai bine daca as fi facut asta in loc de astalalta si invers.Iar cand ma intorc asupra deciziilor, e buba, ca inevitabil ajung in momentul in care imi analizez si ras-analizez viata:profesional, emotional, sentimental, social.In cele mai multe cazuri, comparatia acum-atunci iese cu minus pentru acum si incep sa tanjesc dupa atunci.FAra a ma gandi ca atunci nu insemnau oportunitatile de acum si ca atunci nu mi-a adus prietenii pe care ii am acum.Prea putin conteaza in mintea mea lucrurile astea atunci cand incep sa fac comparatii. Detaliile ma sufoca, iar analizele involuntare imi dau acute dureri de cap.De fiecare data, solutia este sa vorbesc despre ele. Cu cineva care le intelege.Iar azi acel cineva a fost Mishu, unul dintre putinii care imi inteleg dementa si trairile.Vorbind cu el,mi-am raspuns la cateva intrebari esentiale, iar asta mi-a readus zambetul.It`s good to have such friends!:)

Zilele in care puteam sa scriu si frumos.

Uite ca erau si momente in care puteam sa scriu frumos:

Pentru asta, presimt eu ca o sa fiu nitelus injurata, dar nu conteaza...vreau sa vorbesc!!!Lasati`ma se vorbesc, brutelor!! Stii cand va ziceam eu ca sunteti nebuni cu totii? Bine, tot ati ramas asa...dar va iubesc, mah! Pa fiecare in parte! :))
Am inceput colaborarea cu Sk radio cred ca...acum ceva luni, cand Andrei(aka Fratelo) m-a descoperit. Intamplare sau nu..asta nu mai stiu..ideea e ca de atunci suntem nedespartiti..Vorba vine, nedespartiti, ca unul e in New YOrk..celalalt, in Romania, Constanta. Dar merita spusa chestia asta. Sa ma abat putin si sa spun ca Sk radio(hai ca deja suna a material publicitar)..ma rog..e un radio online, in principiu...daca dati click pe titlul materialului, o sa va duca direct aclo. Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre oamenii de acolo. Nominal, despre cei care au atins intr-un fel au altul o coarda sensibila in sufletul meu hain:))) Uki, de Andrei am zis, el e tartoru`..el m`a convins sa colaborez cu Sk radio, el e cel mai aproape de sufletul meu de acolo. Noah..Andrei asta e mare figura ..si el stie asta. Ii place sa faca radio si cred ca daca nu l`ar opri celalalt loc de munca..ar face asta incontinuu(asta si alte activitati, pe care nu le aduc la lumina). Dupa Fr3cky Mania, unde faceam stirile.. am trecut in paralel, la Be crazy..despre Be crazy, o noua incercare a 2 nebuni sa schimbe lumea si formatul de show radio. Cu tot tacamul..cu certuri, cu injuraturi si cu Ba nu aia! Ba aialalta! Cred ca ne-am scos putin peri albi unul altuia, dar macar a meritat si inca merita...macar daca murim, sa murim unul cu mainile infipte in gatul celuilalt. Fratelo e baiatul meu de suflet(el si ala micu, Cristi): stie tot despre mine si stiu tot despre el, si cel mai important are gura aia mare pecetluita!:D Ca altfel nu i-as fi suflat nimic...
El e cel care imi spune cat de bivol sunt cand gresesc ceva, el e cel care imi zice congrats! cand fac ceva bine. Mai multe nu zic despre el, ca deja il vad cum isi umfla narile alea si urla un JEEETTT, mah!!! Pe langa Andrei, mai e cineva..ala micu`...Alexu, sau colegu`...e celalalt nebun care ma suporta. Alexu e cel care imi aduce aminte in fiecare miercuri ca trebuie sa iau COTIDANUL, dar uita de fiecare data ca am licenta pe 18 iunie. A....si da..are fumuri de shaf, asa ca de fiecare data trebuie sa iau pozitia cu mana la chipiu in fata domniei sale(stii ca glumesc, da?)Boonn...cine mai e Alexu? Cel cu un superb accent ardelenesc, dupa care pur si simplu sunt topita. Parca il si aud..Noah, ziua buna, colega...puszy! , asta daca nu vorbeste incontinuu la telefon si nu imi da buline rosii..sau albe...ca nu mai stiu(dar cred ca alea albe erau ale lui Turcescu) Un singur lucru am sa ii zic, mrauuuu..simbah! Stie el de ce.
Chiar daca nu tot din radio SK, ala micu- Cristi, tot aici l-am cunoscut, cand a vorbit fara intrerupere la un Fr3cky Mania. Imi venea sa il pocnesc prima data, ca mi se parea nitelus impertinent, dar acum ii zic doar isteric mic si il calmez! Daca nu merge nici asa, recurg la amenintari : Mori! sau anathema Love ya!. Cristi e cel care in mod ciudat a reusit sa ma pondereze(hai, nu te umfla atat in pene!) si unul dintre putinele persoane cu...care as putea sa ma inteleg din priviri. Foarte interesant ca persoana, agitat incontinuu si cu o voce radiofonica eterna, mi-a intrat la suflet dupa putin timp de cand l-am cunoscut. Ba pe mess, ba pe Skype, ba in person(no more mitziii for u , ca te sparg!), e exact genul de om cu ...care as putea sa vorbesc non stop, fara sa ma plictisesc..Bine, discutii alternate cu niste batai, cu niste glume, cu niste "bai, ce e cu astia doi de se poarta asa..ce e intre ei?". Si mai e Danut. Personaj aparte, el asa...nebun, cu ranjetu` pana la urechi si o replica pregatita mereu...de m-am saturat de cate capace mi`am luat de la el. Cu toate astea, si el mi`i drag, mai ales cand...tace:D..desi recunosc ca nici cand vorbeste nu imi displace, ca ma fascineaza vocea lui. Danut e mare ...e verde...e DAn..si cu asta zici totu`..aaa...si frumos..si chiparos...si dejtept(multumit, mah) Si mai e si CAT, dragutul de el, pe care nu il stiu atat de bine...dar in 5 min a fost evident ca era cel mai sanatos din gasca mare de la Otopeni. Despre CAt nu pot sa zic prea multe, doar ca am impresia ca la angajare a gresit casa de productie...daca ne luam noi asa dupa prenumele lui :D. E baiat de treaba, un pic prea normal poate, dar cu siguranta are tot ce ii trebuie sa ajunga un nebun veritabil:D...CAt e echilibrul, daca ar fi sa o luam asa si i se potriveste rolul asta de minune.
Sunt ai mei si ii iubesc asa, cu nebuniile lor de moment, cu injuraturile lor, pentru ca pe fiecare il iubesc altfel. Daca ma iubesc si ei? Neah! Daca ar fi fost asa, cu siguranta aveam un Porche pana acum:)

Cafeaua cu tutun nu mai exista.

Nu mai am de ce sa scriu despre iubire.Cafeaua cu tutunul au disparut, la fel ca si zambetele printre in ocheadele aruncate peste fumul de tigara.Am intrat in starea de indolenta care mi-a mancat cu nesat trairile. Mancat nu e cuvantul potrivit, sincera sa fiu. Mai degraba anihilat. Nu simt nici cald, nici rece, nici zambet, nici ura. Noptile lungi si povestile spuse de prieteni mi se par atat de intangibile, incat nu reusesc sa le ating nici macar din mers.Amintirile nechibzuintelor facute din impuls si a nebuniilor care mi-au adus linistea odata sunt si ele departe.Nu-mi mai aduc niciun zambet, nici un ras, nicio stralucire in ochi. Sunt atat de departe, incat parca nu au fost parte din mine niciodata.Am pierdut la Bursa Fericirii toate investitiile facute in sentimente. Acum stau si ma gandesc cum pot cuantifica simtamintele ramase, cum pot scormoni dupa lacrimi si zambete, doar pentru a fi umana din nou. La modul real al cuvantului. Nici vise nu mai am. Nu stiu pentru ce sa lupt, pentru ca nu stiu incotro ma duc. Unii spun ca asta se numeste eliberare. De trecut si de chingile amintirilor. E supra-apreciat. E doar detasare care nu aduce liniste, ci constrange.