Dupa o noapte care mi-a stors glandele lacrimare pana la ultima picatura, a venit acalmia. Nu e cea de dinaintea furtunii, asa ca nu va panicati, dragi prieteni. Nu voi avea prea curand iesirile din tipar pe care le-am avut zilele trecute.
Da, am o problema cu schimbarea, pe care o accept in faza initiala si dupa aceea ma tot intorc la deciziile care au dus la instalarea ei, gandindu-ma ca poate era mai bine daca as fi facut asta in loc de astalalta si invers.Iar cand ma intorc asupra deciziilor, e buba, ca inevitabil ajung in momentul in care imi analizez si ras-analizez viata:profesional, emotional, sentimental, social.In cele mai multe cazuri, comparatia acum-atunci iese cu minus pentru acum si incep sa tanjesc dupa atunci.FAra a ma gandi ca atunci nu insemnau oportunitatile de acum si ca atunci nu mi-a adus prietenii pe care ii am acum.Prea putin conteaza in mintea mea lucrurile astea atunci cand incep sa fac comparatii. Detaliile ma sufoca, iar analizele involuntare imi dau acute dureri de cap.De fiecare data, solutia este sa vorbesc despre ele. Cu cineva care le intelege.Iar azi acel cineva a fost Mishu, unul dintre putinii care imi inteleg dementa si trairile.Vorbind cu el,mi-am raspuns la cateva intrebari esentiale, iar asta mi-a readus zambetul.It`s good to have such friends!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.