Barbatul meu!Heh...Trebuie sa iau o gura lacoma de cafea inainte de a incepe sa vorbesc despre el.Poate asa imimai fac ordine in idei si imi aliniez cuvintele, ca in fata unui pluton de executie.
Barbatul meu nu are acte de provenienta.Este unul dintre cei putini, ca mine si ca tine, care alearga in voia sortii, incercand sa invinga destinul si pecetea ce i-a fost pusa in frunte.Nu-i este frica sa incerca marea cu degetul si e perfect constient de sine suficienta asta.Asta il face irezistibil. Sigur, si zambetul ravasit de dimineata, in fata caruia ai abandona si ultimul dram de constiinta ce ti se maizbate prin maduva spinarii.
Barbatul meu este de o masculinitate efervescenta, care-ti pisca fiecare por, intr-o dulce chinuiala. Te subjuga cu privirea lui, te inlantuie cu vorbele si ii cazi la picioare, epuizata..dupa o privire intensa pe care ti-o arunca...din intamplare.
El e cel care-mi smulge zambetele si reactiile demente in fiecare minut pe care-l petrecem impreuna. Imi intelege nebuniile si imi impartaseste micile placeri, la care se converteste doar pentru a-mi face pe plac.
Barbatul meu isi invinge orgoliul in momente cheie, scrasnind din dinti tot in momente cheie. E cel care nu uita niciodata ca face parte dintre cei putini, asa ca tine cu dintii de pozitia lui privilegiata.
Barbatul meu nu exista inca, dar i-am fabricat atent continutul.Poate asa voi evita imposibilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.