Omul orchestra.Alex Baran

"Îmă" este noua lui porecla si probabil ca va ramane ceva timp cu ea, pentru ca inca mi se pare amuzant felul in care suna. Alex este el, Baran ca si completare, Piti pentru prieteni. Pentru mine, "îmă". Din cate imi aduc aminte, el este cel care si-a inventat propria porecla, incercand sa o rasfranga asupra-mi, drept pentru care am ajuns sa ne taraim unul pe celalalt verbal, intr-un mare exces de zel.
Despre Piti as putea sa zic multe, dar prefer sa zic putine. Pentru ca, in fond, sunt si lucruri care trebuie sa ramana dupa perdeaua sinceritatii si a transparentei. Piti e cel care dimineata, la 7, facea drifturi in Mamaia. E cel care m-a invatat ca rocku` nu e rau, iar combinatia rock-simfonic poate fi una de mare angajament. Piti e cel care urla si se calma, iar dupa spunea o gluma, pentru a destinde atmosfera. Este una dintre persoanele de la care am avut ce sa invat in materie de arta si muzica, atat cat s-au lipit de mine.
E un om pasionat, pasionat de muzica, pasionat de vioara, pasionat de TV, pasionat de radio, pasionat de femei frumoase. Fara a da in patima ultimelor.E o pasiune a contrastelor, dar care da, in final, un tot frumos, pe care doar cei care-l cunosc il apreciaza la adevarata valoare.
Cafelele, tigarile, energizantele si ticurile verbale le-am impartit impreuna dimineata, inainte de directuri. Dupa, mic dejunurile la Vlas si mult dupa alte cafele la terasele din Mamaia. Multe mai sunt, putine mai pot fi zise. "Îma" are si el un loc in inima mea mare.
..........................
Next in line: Este o ea. Ne cunoastem de 3 ani si continua sa ma minta ca nu stie ce e ala souvlaki. Nu ne vedem foarte des,ne auzim insa ori de cate ori putem.De vreo cateva luni, incercam sa ne sincronizam programele sa ne reunim nebunia.O las pe ea sa se ghiceasca singura.

Andreea noastra, producatoarea

La ora la care scriu postul asta, probabil ca Andreea este inca in montaj, adauga niste burtiere sau alearga intre Antene si TVR-uri pentru a pune voce pe materiale. E innebunita dupa meseria asta epuizanta, iar eu o inteleg perfect. Poate de aia nici nu comentez nimic cand ea ma prezinta sub titulatura "producatoarea de la Constanta".
Andreea a fost in prima faza a Sarmiziei,apoi am transformat-o in bun comun odata cu venirile mele la Bucuresti. Oricat de urat ar fi sunat ce am spus mai devreme, asta e realitatea: suntem deja trei intr-una si nici dracu` nu ne mai poate desparti acum.
Pisica Andreea este un om frumos.Isteric, dar frumos. Este atat de pasionata de ceea ce face, ca uita sa doarma, sa manance, sa vorbeasca cu Tzupelmanu` ei de acasa. Nu sunt inca pe deplin convinsa ca poate sta locului vreodata, asa ca meseria pe care o face i se potriveste de minune. Andreea e dementa intruchipata, mai mult decat a suratelor ei la un loc si reprezentant de seama a Sisterhood-ului `n Cur. Noi o iubim, asa dementa cum e. Ne place ca ne face sa radem, ne place cand ne face idioti, ne place cand ne vorbeste de esarfe Burberry si de spectacole de teatru. Ne place frumusetea ei si ii adoram pasiunea, pentru ca ne-o transmite si noua.Tuturor.Si nu e usor sa faci asta.Dar pisica noastra poate.Si ii si iese.
....................
Next in line: Iubeste rockul, iubeste sa se certe de dimineata si sa`si bea cafeaua la o tigara.E taratoare, dupa porecla.Si eu la fel.

Seicul care-avea o pasiune

A venit si vremea in care vorbesc despre el, despre Seic. Ii pun numele cu majuscula pentru ca merita si pentru ca de un seic cu "s" oricum nu s-a auzit pana acum. A fi seic nu este usor in zilele noastre, cand printesele s-au transformat in nebune depravate, iar printii le ridica poalele peste garduri de bambu. A fi seic este o adevarata provocare, iar provocarea devine si mai mare in momentul in care iti numesti/denumesti cadanele. Pentru ca si ele, cadanele...sunt specimene rare:nu sunt domesticite, tachineaza si stiu sa poarte discutii interesante(ce chestie!), dincolo de banalitatile zilnice. Asa ca..vedeti voi, relatia dintre un seic si cadana lui este una speciala de la bun inceput. Iar inceputul debureaza mereu cu o tachinare.Verbala.Sau o injuratura prieteneasca. Asta a fost inceputul intre Seic si mine. Care inceput s-a dezvoltat, s-a consolidat, a crescut mare si pufos, dar pare-se ca nimic nu poate lua locul tachinarilor vremelnice.
Lasand generalismele la o parte, Seicul face parte din categoria oamenilor la care tin. Si la care nu voi renunta prea usor, pentru ca atunci cand gasesti acel "comun" in marea amorfa de dezolari, depravari si orizontalitati, iti vine greu sa-l lasi din maini. Pe el, pe comun. Si nici nu merita, ca parca prea mult ai cautat "comunul" in anonimatul depravant si uniformizant. Si daca tot vorbeam de comun, sa va zic putin din comunul nostru: tigarile de foi, vazele de smoothies, discutiile despre pasiuni, tachinarile la ceasuri tarzii(despre gazele),intalnirile cu prieteni deloc comuni si discutii despre ce va sa vie.
Dincolo de nebunie, Seicul este un om normal, cu o mare pasiune, ca doar vorbim de oameni pasionati. Pasiunea lui e radio-ul. E pasiunea omului care nu uita sa traiasca, dar care mai mereu va trai prin pasiunea ce il face sa se simta viu.
Partial, ii impartasesc pasiunea. Partial, ii impartasesc si visele. Total, ii impartasesc dragostea pentru frumos si goana dupa liniste. Poate ca asta face ca relatia seic-cadana sa fie atat de interesanta si stimulanta. Iar pentru asta, ii multumesc.
Din sufletul meu hain de cadana.
..............................
Next in line: Vorbeste mult. Vorbeste de esarfe.Burberry, chiar. N-ar face nici moarta altceva in afara de televiziune. Are acasa un super-erou si e fericita detinatoare a unui grup frumos de prieteni. Cat despre prietene, ar putea cu siguranta sa faca un sitcom impreuna cu ele.O iubesc pentru ceea ce este si pentru pasiunea din ochi.