Un domn mi-a zis recent de "dansul creierelor". Ce-i drept, cunosteam si eu termenul, pe care il brevetasem la un moment dat sub numele murdar de "futai al creierelor". Suna mai bine dans, ce-i drept, ca implica doua persoane care se armonizeaza discursiv frumos. In principal. Plus o miscare dute-vino eleganta, pe care amandoi o stapanesc la fel de bine. Ca asta e conditia esentiala. Sa stapaneasca amandoi miscarea la fel de bine. If not, se produce sincopa si apare impiedicatura rupatoare de genunchi. Creiere, in cazul nostru.
Dansul creierelor este exercitiul care scoate mintea din rutina zilnica si o aduce pe culmile extazului verbal, un extaz in care amandoua partile se complac. Si se complac frumos. Atat de frumos, incat esenta conversatiei nici nu mai conteaza practic: poate sa fie politica, filosofie, substrat sexual, propuneri indecente devenite decente. Orice te scoate din maglavaitul tau zilnic si te duce intr-o realitate pe care o construiesti cumva de la zero, rupta de tot ce te inconjoara. Daca vreti, e sinonima cu acele exercitii de imaginatie pe care le aveam atunci cand eram mici si vroiam sa ii atingem pectoralii lui AJ, de la BSB, care mai era si iubitul nostru imaginar. Sau...ma rog..in functie de preferinte.
Practic, in dansul asta, tu il stimulezi pe el, el te stimuleaza pe tine, fix in acel punct in care nu ai mai fost stimulat de mult. Si nu este vorba de punctul G aici. Sau daca vreti, poate fi un punct G. Ala al creierului, care poate fi mai periculos decat toate.
Dansul asta nu este condus de nimeni insa. Amandoua partile sunt egale si isi arunca replici, intr-o chimie cum rar se intampla sa o gasesti. Pentru ca trebuie sa ai un partener pe masura, care sa iti dibuiasca intantionalitatea si sa se lase purtat in joc. Daca nu isi da seama ce ceea ce incerci sa faci, atunci te poate considera doar un ciudat de rahat, care a intrat obtruziv in viata si creierul lui, pe care incearca sa le penetreze gratuit. Si ca tot vorbeam de penetrare, probabil ca dansul creierelor este cel mai intens tip de penetrare, care te duce cel mai rapid la orgasm, odata cu replicile aruncate natural.
Trebuie insa sa stapanesti bine arta conversatiei, pentru ca toata treaba asta poate deveni destul de complicat de implementat pentru un incepator, care vrea doar sa se afirme in fata cuiva.
Intotdeauna, dansul asta se condimenteaza cu mimica. A fetei, a ochilor, a buzelor sau cu miscari de maini, care completeaza gratios si frumos jocul pe care voi incercati sa il faceti. Iar cand atingerile au loc si fizicurile se ciocnesc, inseamna ca preludiul a luat sfarsit si trebuie sa decideti ce faceti mai departe. Zic asta pentru ca nu orice dans al creierelor inseamna o concretizare in ceva. Asa ca nu porniti din start cu gandul asta, ci lasati-va purtati de valul dansului si vedeti unde va duce.
Oricum ar fi, bucurati-va de experienta asta, ca prea des nu o sa va ciocniti de ea.
Astept impresii de utilizare, dupa ce il incercati.
Dansul creierelor este exercitiul care scoate mintea din rutina zilnica si o aduce pe culmile extazului verbal, un extaz in care amandoua partile se complac. Si se complac frumos. Atat de frumos, incat esenta conversatiei nici nu mai conteaza practic: poate sa fie politica, filosofie, substrat sexual, propuneri indecente devenite decente. Orice te scoate din maglavaitul tau zilnic si te duce intr-o realitate pe care o construiesti cumva de la zero, rupta de tot ce te inconjoara. Daca vreti, e sinonima cu acele exercitii de imaginatie pe care le aveam atunci cand eram mici si vroiam sa ii atingem pectoralii lui AJ, de la BSB, care mai era si iubitul nostru imaginar. Sau...ma rog..in functie de preferinte.
Practic, in dansul asta, tu il stimulezi pe el, el te stimuleaza pe tine, fix in acel punct in care nu ai mai fost stimulat de mult. Si nu este vorba de punctul G aici. Sau daca vreti, poate fi un punct G. Ala al creierului, care poate fi mai periculos decat toate.
Dansul asta nu este condus de nimeni insa. Amandoua partile sunt egale si isi arunca replici, intr-o chimie cum rar se intampla sa o gasesti. Pentru ca trebuie sa ai un partener pe masura, care sa iti dibuiasca intantionalitatea si sa se lase purtat in joc. Daca nu isi da seama ce ceea ce incerci sa faci, atunci te poate considera doar un ciudat de rahat, care a intrat obtruziv in viata si creierul lui, pe care incearca sa le penetreze gratuit. Si ca tot vorbeam de penetrare, probabil ca dansul creierelor este cel mai intens tip de penetrare, care te duce cel mai rapid la orgasm, odata cu replicile aruncate natural.
Trebuie insa sa stapanesti bine arta conversatiei, pentru ca toata treaba asta poate deveni destul de complicat de implementat pentru un incepator, care vrea doar sa se afirme in fata cuiva.
Intotdeauna, dansul asta se condimenteaza cu mimica. A fetei, a ochilor, a buzelor sau cu miscari de maini, care completeaza gratios si frumos jocul pe care voi incercati sa il faceti. Iar cand atingerile au loc si fizicurile se ciocnesc, inseamna ca preludiul a luat sfarsit si trebuie sa decideti ce faceti mai departe. Zic asta pentru ca nu orice dans al creierelor inseamna o concretizare in ceva. Asa ca nu porniti din start cu gandul asta, ci lasati-va purtati de valul dansului si vedeti unde va duce.
Oricum ar fi, bucurati-va de experienta asta, ca prea des nu o sa va ciocniti de ea.
Astept impresii de utilizare, dupa ce il incercati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.