Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

vineri, 22 martie 2013

El si ea: povestea ratata

Ea in camasa lui. E dimineata devreme si isi savureaza cafeaua pe un scaun din metal, tragand cu nesat din prima tigara de dupa seara plina de adrenalina, pe care au consumat-o amandoi cu aceeasi placere. Parul ii este ravasit, iar cearcanele discrete o fac si mai frumoasa in razele delicate ale soarelui timid. Picioarele desculte si fine i se sprijina de un perete zgrunturos, incordandu-se din fiecare fibra.
Deschiderea camasii lasa sa se intrevada pielea pangarita de degetele lui lungi cu numai cateva ore inainte. E ingandurata si se uita pierduta in soarele ce abia se mijeste printre nori. In timp ce gandurile ii alearga haotic prin minte, sufla in cafeaua pe care si-a pregatit-o singura. Pentru ca el doarme. Inca. Nu stie ce sa faca. Daca sa il trezeasca sau nu. Daca sa ii zica sau nu ce simte. E prea devreme. E prea intens. Ii e prea frica. Sinceritatea a facut intotdeauna mai mult rau decat bine. E prea speriata de ceea ce ar putea el zice. E prea speriata ca visul ei sa devina, in sfarsit, realitate. In plus, el e atat de liber si burlac in credinte, incat stie ca nu poate intra cu bocancii in obisnuintele lui. Nu ii poate pune lesa de gat, din senin.
In reluare, isi da camasa lui jos, la care se uita contemplativ cateva secunde. Cu aceeasi lentoare, isi trage hainele pe ea si se uita la el cum doarme, pentru ultima oara. Cu un oftat prelung, iese pe usa, ferm convinsa ca nu il va mai vedea niciodata. 
In spatele ei, usa se inchide violent, iar el se trezeste brusc de zgomotul facut. Speriat, se ridica din pat, alergand catre usa care s-a inchis cu numai cateva secunde in urma. Ar fi vrut ca ea sa nu faca asta, pentru ca i-ar fi placut sa ii vada chipul in fiecare dimineata langa el. Era convins ca ea putea sa il faca sa fie altfel, sa fie cel la care a renuntat acum catva timp. Ar fi vrut sa isi bea cafeaua impreuna, sa se iubeasca nebuneste, sa se certe, sa o arate tuturor, ca e a lui si va ramane a lui. 
Pune mana pe telefon si o suna. Liniste. Prea liniste. Cu un oftat, arunca telefonul si isi promite ca va ramane acelasi burlac pe care il stie toata lumea. Sansa lui de a fi fericit a fugit miseleste, lansandu-l mai gol ca niciodata. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.