Cumva,cei putini ajung intotdeauna unii langa altii, indiferent de cat de departe sunt in limitele lor fizice. Oceanele, marile, muntii, raurile, nici macar regatele viciate nu pot impiedica inevitabilul sa se intample.
Intotdeauna, invariabil, in astfel de situatii, se instaleaza ceea ce noua nu ne place sa numim "coincidenta". Ce-i drept, coindidentele nu exista decat la nivel conceptual. In spatele conceptului sta insa atractia, care se manifesta la intensitati mari, pentru a infuenta cursul viitor al actiunilor.
Iar atractia asta face pe dracu`n patru si isi impune de fiecare data punctul de vedere, indifent de orgoliile care sunt puse in joc. E nostim sa analizezi asta de undeva din afara, unde neutralitatea te leaga de maini si de picioare.
Pentru cineva intrat in cavalcada toanelor unei legi universale, este insa bulversant. De fiecare data, cei implicati trec prin toate starile: nervi, dezolare, resemnare, agitatie, angoasa, neliniste, pentru a ajunge la un echilibru pierdut prin uz uman de orgolii.
Ala e momentul regasirii normalitatii pierdute si dual consimtite:momentul in care inca unul dintre cei putini se alatura grupului mic si sinistru de outsideri ai contemporaneitatii.
De-am invata numai regulile jocului astuia, pentru a putea pastra echilibrul celor putini si mai aproape!
cei putini sunt mult mai valorosi decat cei multi
RăspundețiȘtergere