Covrigii Cornelius sunt smecheri. Atat de smecheri, incat se pare ca au suprasaturat piata cu aromele si "crocantenia" lor. Ii vezi peste tot: in mainile copiilor care ies de la scoala, in mainile patate de ani ale batranilor si la subratul infriguratilor de birou care au coborat 2 minute pana la magazinul din colt sa-si ia ceva de rontait. Astia din urma suntem noi. Adica, Telliso-istii si Mediascop-istii.
Flama covrigilor Cornelius ne-a luat atat de tare incat in fiecare zi ne deplasam fie la Cin Cin, fie la magazinul "baiatului care are curea cu tinte" sa ne facem alimentarea. Nu ma intrebati de unde si pana unde pasiunea pentru covrigi aromati. Mie nici nu imi placeau inainte, dar cum dependenta de transmite si se savureaza in grup, nu am putut sa zic nu. Stiu doar ca acum..daca imi zici de covrigii Cornelius, ciulesc urechile, maresc pupilele si intreb: "unde?"
Ce-i drept, sunt buni. Iti aduc aminte de momentele alea din copilarie in care te tranteai cu fundul de bordura sau in iarba din fata blocului..ca aveai treaba cu...copiii. Sau si mai rau, te laudai copiilor ca tu ai covrigi si ei nu.
Nu stiu cum de au ajuns covrigii Cornelius au ajuns un bun de pret, la care mai nimeni nu da share. Probabil amintirea vremurilor de odinioara trezeste si pofta rontairii lor.
Stiu doar ca sunt buni si ii cere toata lumea.
(N.B. Am dat o scurta cautare, sa vad daca gasesc ceva informatii despre Cornelius astia, dar se pare ca sunt ceva mai vechi decat Google, pentru ca nu prea apar indexati. Sunt ceva mentionari prin forumuri, dar nimic care sa ateste istoria brandului. Sincer, ar merita un loc printre brandurile romanesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.