Ermetic despre fildes

Inspir si expir sacadat, fara a simti nici macar un strop de placere. Fac asta doar pentru ca este nevoie, doar pentru ca sunt fortata.O singura sincopa si s-a dus totul: ganduri, sperante, emotii, sentimente, vise plasmuite pe ascuns. Un singur aer tras dincolo de linia rosie si totul devine prapastie. Un hau al imaginatiei si al scenariilor sumbre, care ma imping din nou inspre cenusiul cotidianului.
Nu-mi plac limitele, dar mi le impun. Cum altfel sa-mi pot educa simturile, cum sa le pot domestici astfel incat sa nu ceara mai mult decat cere majoritatea? As vrea sa le pun un calus si sa le domin pana la epuizare, doar-doar si-or uita nazuintele de fildes si s-or cobori la modestia perceptiei comune. Mi-ar placea sa le vad atat de anihilate, incat sa pot face ce vreau din ele: sa le musc, sa le scuip sau sa le mangai pe cap dupa ce mi-au inghitit atata amar de nervi. Nu am taria sa le tai din elan insa. Le las sa isi forteze limitele de fiecare data, pentru a se intoarce cu ochii si picioarele invinetite in fiecare seara.
 Fildesul nu este pentru toata lumea, iar neintelesii trebuie sa se inteleaga pe ei insisi inainte de a porni la drum. Transformarea se produce abia dupa.



.