Tare as vrea sa stiu cum te gandesti la mine si ma intreb cum ti s-au schimbat gandurile de cand ne-am cunoscut. Esti singurul care ma stie dezbracata si mi-a vazut cicatricile pe care le am in etericul corp. Si ai zambit cand le-ai vazut, aratandu-mi cat de adanci sunt ale tale si cati plasturi ai pus peste ele, pentru a le masca cat mai bine.
As vrea sa stiu cand te gandesti la mine, daca primul gand care iti vine in minte de dimineata sunt eu. Da, eu! Nebuna aia pe care ai cunoscut-o total "intamplator", intr-o ciocnire violenta de energii. Aia cu gura mare, care ti-a trantit o injuratura cand te-a vazut, iar apoi ti-a tinut incontinuu in brate umerii apasati atunci cand te-a lovit furtuna intamplarilor egotice. Cea pe care ai scos-o la sucuri, cine deloc romantice si in parc, programandu-te sa o cunosti pe de-a intregul, printre rasete si ironii.
As vrea sa stiu ce e in spatele agitatiei pe care o arati ori de cate ori ne vedem. Si a fastacelii inrosite pe care niciodata nu poti sa o ascunzi, oricat de mult ai incerca.
As vrea sa ma vad prin ochii tai intunecat de verzi, care zambesc mereu. Si care imi zambesc ori de cate ori ma vad. Oare ma vezi slaba, grasa, frumoasa, urata, curajoasa, fermecatoare, femeia pe care vrei sa o tii langa tine pentru tot restul vietii? Stiu ca nu ma vezi ca ceilalti. Nu ma vezi nici macar cum ma vad eu, pentru ca mereu imi zici cat sunt de proasta si ca nu ma uit niciodata in oglinda la cum sunt eu cu adevarat.
Esti primul care a stiut sa nu interpreteze atunci cand i-am spus "te iubesc". Si mi-ai raspuns cu aceeasi masura, in aceeasi neconditionare, cu aceeasi sinceritate accentuata. Pentru ca dragostea noastra e. Pur si simplu e, nu are nevoie de determinanti.
Cel mai mult as vrea sa stiu care din tu-uri esti atunci cand suntem impreuna. Desi stiu si singura raspunsul. Cu mine, tu esti tu. Acel tu pe care l-ai cautat atatia ani si pe care abia acum l-ai regasit. Cu si prin mine.
Asa ca, raspunsul meu e da.
:)
As vrea sa stiu cand te gandesti la mine, daca primul gand care iti vine in minte de dimineata sunt eu. Da, eu! Nebuna aia pe care ai cunoscut-o total "intamplator", intr-o ciocnire violenta de energii. Aia cu gura mare, care ti-a trantit o injuratura cand te-a vazut, iar apoi ti-a tinut incontinuu in brate umerii apasati atunci cand te-a lovit furtuna intamplarilor egotice. Cea pe care ai scos-o la sucuri, cine deloc romantice si in parc, programandu-te sa o cunosti pe de-a intregul, printre rasete si ironii.
As vrea sa stiu ce e in spatele agitatiei pe care o arati ori de cate ori ne vedem. Si a fastacelii inrosite pe care niciodata nu poti sa o ascunzi, oricat de mult ai incerca.
As vrea sa ma vad prin ochii tai intunecat de verzi, care zambesc mereu. Si care imi zambesc ori de cate ori ma vad. Oare ma vezi slaba, grasa, frumoasa, urata, curajoasa, fermecatoare, femeia pe care vrei sa o tii langa tine pentru tot restul vietii? Stiu ca nu ma vezi ca ceilalti. Nu ma vezi nici macar cum ma vad eu, pentru ca mereu imi zici cat sunt de proasta si ca nu ma uit niciodata in oglinda la cum sunt eu cu adevarat.
Esti primul care a stiut sa nu interpreteze atunci cand i-am spus "te iubesc". Si mi-ai raspuns cu aceeasi masura, in aceeasi neconditionare, cu aceeasi sinceritate accentuata. Pentru ca dragostea noastra e. Pur si simplu e, nu are nevoie de determinanti.
Cel mai mult as vrea sa stiu care din tu-uri esti atunci cand suntem impreuna. Desi stiu si singura raspunsul. Cu mine, tu esti tu. Acel tu pe care l-ai cautat atatia ani si pe care abia acum l-ai regasit. Cu si prin mine.
Asa ca, raspunsul meu e da.
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.