Imi place de Harap Alb.

Si tocmai cand am inchis zgomotos laptopul, dupa ce m-am uitat pentru a doua oara la "Secretul lui Adaline", m-a lovit. Am pufnit zgomotos din nari si m-am ridicat sa iau din nou laptopul, de data asta pentru a-l deschide. M-a lovit inspiratia, lucru care nu mi se mai intampla deloc in ultimele luni. Mi-am aprins o tigara si mi-au pornit degetele pe tastatura. Inca nu m-am hotarat daca asta este confesiunea unui om nebun, o refulare sau pur si simplu o constatare, dar m-a lovit. 
.....
Bai, cred ca intr-un mod ciudat, m-am indragostit de Harap Alb. Nu stiu daca datorita efortului pe care l-a facut pentru a ne reintalni intr-un nebasm, in viata asta, stangaciei in a face glume si a-si pune masti sau o ochilor negri cu gene lungi. Desi as putea sa jur ca Harab Alb era blond cu ochi albastri. Ei bine, eu am schimbat putin povestile si l-am inlocuit cu un barbos cu ochii negri.
Ceea ce stiu sigur este ca atunci cand l-am vazut la poarta castelului, mi s-au taiat picioarele. Si suflul. Ca o Ileana Cosanzeana veritabila, l-am ignorat cu succes vreo 2 zile, moment in care ne-am intalnit la un ospat cu ceilalti curteni. Mi-a dat cu pretiozitatea de pamant, incepand sa faca glume, de parca o printesa s-ar preta vreodata la glumele unui razboinic milenar.
 El ma petea si s-a asigurat ca toti cei de la masa isi dau seama de asta. Si ceilalti, de pe o raza de 10 km de jur imprejur. Na, castelul e mic.
 Nu numai ca si-au dat seama, dar deja incepusera sa susure-n barbi: Uite-i si pe astia doi, continua de unde au ramas in viata ailalta. Am mai vazut asta. Si pe asta, oare reusesc sa treaca de ultimul hop?
Trei zile si 3 nopti a durat tarasenia, timp in care i-as fi dat pace, de m-ar fi lasat. M-am rasucit si pe o parte, si pe alta, tot incerc sa evit si sa fug din calea vorbelor lui copilaresti, poate-poate s-o plictisi si o pleca acasa. A facut-o, doar pentru a se reintoarce pe calul lui alb negruliu batos. Atunci i-am auzit pe curteni urland ca din gura de sarpe: Ileaaanoooo, vine dupa tine! Deschide poarta castelului!
Nu m-am indurat, decat in ultima secunda, cand i-am vazut incapatanarea. Nu planuia sa opreasca, ci sa mearga inainte, asa ca m-am inarmat cu vorbe, clipit din gene si ceva parfum, pentru a vedea unde duce amuzamentul. A functionat. De ambele parti.
L-am acuzat dupa ca nu este sincer, fata de el in primul rand. Si ca ii place sa fuga. Si lui. si sa se mascheze mai mult decat e necesar la fiecare bal. Si l-am rugat sa facem un exercitiu de sinceritate, in care toate mastile cad. De tot.  A functionat pret de o ora, suficient cat sa imi dau seama de sufletul frumos pe care si-l ascunde bine de tot sub ele.
Iar apoi s-au inventat telefoanele. Si job`urile, Harap Alb si-a luat laptop si a inceput sa imi citeasca postarile:)

The end.