Vreau sa fiu ca ceilalti?

S-a uitat Claudiu la mine lung si mi-a spus, dupa un moment de concentrare: "Tu o sa ai un copil pana la finalul anului. Simt asta. O sa fie baiat si o sa il cresti singura, pentru ca asa vrea copilul, nu tu. El te alege pe tine si el asa vrea sa fii, e tema ta". Era sa ma buseasca plansul cand mi-a spus asta. am inghitit in sec si i-am explicat ca m-am saturat, intr-o refulare absolut coplesitoare. M-am saturat sa alerge lumea dupa mine, sa primesc propuneri, sa incerc, sa experimentez, in speranta ca poate se leaga ceva. Si ca m-am saturat de pronosticuri si preconizari,  eu vreau sa fiu ca ceilalti.
Atunci mi-a zis: "Tu esti si proasta, pe deasupra si ma superi. Cum vrei tu sa fii ca ceilalti? Tu nu vezi cum arati si cum te comporti? Nu vezi ce personalitate ai? Cum crezi ca ar putea vreodata cineva sa tina pasul cu tine? Accepta-ti conditia, accepta cum esti si nu incerca sa fii ca restul, nu e cazul." Si iar era sa ma buseasca plansul, simteam nodul cum imi sta in gat si incercam sa ii evit privirea sfredelitoare, pentru ca stiam ca are dreptate.
 Dar...cum adica eu nu sunt ca altii? Dar vreau si eu povestile alea frumoase, in care el ii pune inelul pe deget si ea suspina, si se uita gales, si fac nunta si aia e, traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Povestile alea de adormit copiii, in care toata lumea e fericita, lucrurile sunt simple si merg de la sine. Dar ce sunt eu, gluga de coceni? Eu de ce sa nu am asta?
Dupa pronostic, am stat si am rumegat putin lucrurile si am realizat ca are dreptate. De fapt, comparatia e cea care ne omoara spiritul si sufletul. E cea care te face sa devii frustrat, fara a avea neaparat vreun motiv. E cea care te face sa vrei ce are celalalt, chiar daca tu stii ca poate ce are celalalt nu este inspre binele tau neaparat.
Asa ca am lasat-o mai usor si am zis sa vina catre mine ce e benefic pentru mine. Dupa care au venit:oameni,povesti,trairi,experiente. Si mi-am dat seama: Eu chiar sunt proasta.Pierd cele mai misto lucruri, focusandu-ma pe o singura treaba,care nici nu ma ajuta in vreun fel.
Ce-i drept, toti oamenii aia erau casatoriti, iar copiii misunau prin jur la discutii, chiar daca nu erau ai lor. Asa ca ceva-ceva, tot e la mijloc, ii dau eu de cap.