Ora 9.30,intr`un mijloc de transport in comun in Constanta. Agitatie mare, imbulzeala, mirosuri care mai de care mai originale si mai... duhnitoare(cu toate astea, toate mijloacele de acces ale aerului in autobuze erau sigilitate..mereu se gaseste cate o duduie sa comenteze ca o trage curentu` sau ca o sa raceasca daca se deschide vreunu`)Pe banchetele din prima jumatate ale 40`ului, 3 indivizi: un nene care citeste ziarul si doi rromani cu priviri jucause, cu hainele ponosite si cu ceva zile in spate de cand nu au mai folosit apa si sapunul. Sunt de-ai nostri din Constanta, rromani turcizati, cu shalvari. Pe partea cealalta, jumatatea tanara a familiei minoritare: copiii si nepotii, cu aceeasi atitudine nonsalanta ca si a celor mai mari. Le observ cu atentie comportamentul, e un defect de-al meu..sa vaz cat de marginalizati sunt si care le este atitudinea. Nu observ nimic neobisnuit, doar tipare: discuta intre ei in rromani, sunt ganditori, se uita de jur imprejur la cei care nu sunt de aceeasi etnie cu ei. Pana cand, la un moment dat, zaresc in privirel batranelului rroman, shucar si cu ochii vii, o urma de interes...pupile mici si negre i se deplaseaza in ritm alert pe prima pagina a ziarului domnului din fata sa. Era ziar de sport. Nu stiu act d emulte intelegea sau daca se uita numai la poze, dar interesul era maxim. M-am uitat in continuare la el, sa vad ce se intampla. Cu si mai mult interes, si o usoara rusine in glas, il intreaba pe domnnul de langa el: "Nu va suparati, imi spuneti si mie, va rog frumos, cat a facut Dinamo aseara?" am ciulit mai bine urechile sa aud raspunsul, pe care batranelul il astepta de parca asta era rostul vietii lui. Raspunsul a venit foarte repede si...politicos: A fost egal...Vazand ca are in fata pe cineva ca el, adica microbist, shucarelul isi mai incearca o data norocul: Si a fost la televizor, nu? Dar Milan ce a facut, nu stiti? Stateam si ma uitam cu admiratie, atat la el, cat si la interlocutorul lui, dintr`un simplu motiv: au reusit sa depaseasca barierele intrerculturale si sa stabileasca un dialog. Incredibil! Chiar mai mult, cel aflat in minoritate a primit si un cadou...ziarul pe care il citea noul sau..amic de bancheta. Era atat de fericit ca a primit o bucata de hartie, ca nici nu mai conta daca stie sa citeasca sau nu. Ochii ii sclipeau pe prima pagina a ziarului, nu inainte de a zice "caritsoului" un "Va multumesc frumos!" din toata inima.
S-a dat de gol la sfarsit ca se uita numai pe poze, dar chiar nu mai conta, cu toate ca gasca de langa el il lua peste picior evident. Chicotelile si uitaturile piezise ale lor treceau bariera de limba si puteau fi interpretate de oricine. Dar omu` vroia sa se simta si el important si vroia sa afle ceva! Era pasionat. Incredibil cum o simpla intrebare poate rupe o caruta de prejudecati! Incredibil cum un simplu "multumesc" te poate face sa dai un bun personal, de care..ce-i drept, te poti lipsi...dar pe care il dai pentru ca cineva s-a interesat de ceea ce citeai tu acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.