There`s no such thing as coincidence!

Exista coincidente? Eu zic ca nu.Trag linie, la sfarsit de an si ma gandesc cum tot ce a fost pana acum au fost un sir lung de aparente coinciente. Nu-i adevarat. Au fost decizii asumate responsabil si cu totul voit. Numai ca utilitatea si scopul lor real au parvenit mai tarziu: da, am ales jurnalism, da..sunt pasionata de ocultism si esoterism, da..sunt pasionata de antichitati, da..am ales sa lucrez in tv..indeplinindu-mi un vis de cand eram copil. Sunt prea multe sa fie concidente si prea profunde pentru a fi aleatorii. Sunt consecinte ale legii universale a atractiei, sunt consecinte ale liberului arbitru, sunt reactii normale ale unei dorinte mainifestate acut. Dar SUNT. Si ma bucur ca sunt asa si nu altfel.

Cadoul perfect

Am primit un cadou. Nu credeam ca voi zambi atunci cand primesc cadouri. Gestul in sine este timid si abia sesizabil. Nu pentru cel ce il da, ci pentru cel care il primeste..si nu stie cum sa il primeasca, ce sa faca, ce sa zica, daca sa zambeasca, sa pupe sau pur si simplu sa spuna multumesc. Asa l-am primit eu..cu un multumesc si cu bratele deschise..E genul de cadou simbolic, care iti va starni amintiri de fiecare data cand te uiti la el. Si acum ma uit la post-iturile prinse in clemele de metal din pomul de pe biroul meu si zambesc. Pentru ca asta am primit: post-ituri si un mecanism care sa le fixeze. Poate asa imi adun si eu mintile odata pentru totdeauna si le permanentizez. Multumesc, Mishu!

Franturi de frumusete

Putine femei isi pastreaza senzualitatea atunci cand isi dau jos machiajul. Pentru cele mai multe, machiajul a devenit apanajul unei fumuseti fabricate, care transforma si modeleaza dupa standarde de catwalk. Putine sunt constiente ca senzualitatea emana frumusete si frumusetea se inspira din senzualitate, manifestate fie printr-o suvita rebela, fie prin ochi somnorosi, fie printr-un zambet nud, dezbracat de ternul fals cotidian. Nuditatea formelor, a culorilor, a esentelor si balsamurilor dezbraca orice senzor si stimul la nivel mental si ii transforma in naivi si inocenti jucatori de piata a frumosului. De ce uitati mereu asta?

Copilul Vomel

Copil fiind, Vomel nu cutreiera padurile. Ai lui l-au ferit de oameni, de societate, de natura. VOmel nu putea sa se joace, Vomel nu putea sa rada, VOmel nu putea sa se bata(nici acum nu poate). VOmel trebuia sa isi faca mereu lectiile, sa si le faca la timp..si sa faca si aprofundeze dupa..sa nu il ia viata pe nepregatite. De mic, Vomel citea mult. Asa a inceput sa creada ca e zmeu, ca mai apoi sa continue cu Harap Alb, pentru a termina cu ELiade si Steinhardt. Mereu s-a crezut erou..erou civilizator si mereu a crezut ca asta il considera si ceilalti. A crezut ca daca iti duci viata ca in carti, deznodamantul trebuia sa fie acelasi. Habar nu avea VOmel pe atunci ce palma zdravana avea sa ii rezerve viata, ani mai tarziu. Mai exact, atunci cand a inceput sa creada ca viata e un teatru..a inceput sa dramatizeze. Acum a ajuns intr-un teatru de viata, invatand inca sa traiasca SOCIAL si EMOTIONAL. TOate i se trag lui VOmel de cand era mic. De cand copii faceau bascalie de el, la ora de sport, pana cand colegii il bateau pe holurile scolii, amemintandu`l ca daca vomite pe ei, il vor bate si mai tare. Vomel nu era placut de nici unul dintre copii. Toti il ocoleau. Ori de cate ori copiii lucrau in grupuri, VOmel era lasat pe dinafara. Era cel care statea la catedra si lucra asiduu, cu lacrimile de copil in coltul ochilor, pentru ca nimeni..in afara de doamna...nu vroia sa vb cu el. Poate de aceea e asa taciturn. Mama insa ii zice ca nu e nimic in regula cu el...Defectii astia de muritori sunt de vina, zice ea. Mangaindu`l pe crestetul de copil de 30 de ani. In fiecare zi, Vomel realizeaza ca e nevorbit..si de fiecare data cand i se intampla asta..se aseaza in fata oglinzii si incepe sa vorbeasca de unul singur cu prietenii sai: pieptenul, foarfeca si hartia, pe care le detesca ca sunt asa absurde si lipsite de viata. De fapt, copilul VOmel nu a crescut deloc. Iar de evoluat, nici atat. A ramas acelasi Vomel izolat, complexat si mut..pe care vecinii si soferii din cartier s-au saturat sa il vada.

VOmel e amenintat

Vomel a mai realizat un lucru, odata ce si-a dat seama ca faza cu invidia nu pare a-i trece atat de usor. A incercat sa ia pastile, a incercat sa se duca la doctor, insa fara rezultat. BOala lui e incurabila. VOmel sta deprimat acum si se intreaba ce i`o lipsi organismului sau...pe parte de agenti patogeni, de a reusit sa contracteze o astfel de boala incurabila. In sinea lui, Vomel spera sa nu moara, pentru ca a auzit el niste zvonuri(nu ale lui, de data asta)..cum ca boala asta ar putea fi fatala. Asa ingandurat si abatut cum sta el, Vomel mediteaza la sensul vietii:"Am mai scapat un porumbel pe gura. Se pare ca voma asta imi tot vine pe trahee..si nu reusesc sa o potolesc. Ard toate madularele in mine, numai la gandul ca EU stiu ce nu stiu altii. MA extaziez numai cand primesc un telefon si toate glandele imi tremura frenetic atunci cand imi aud numele susurat puternic de la capatul celalalt al firului. Sunt sclavul miselesc al informatiei si detest caracaterul ingrat al ei..ca nu se lipeste niciodata de mine. Poate ma vede invidios si considera ca nu sunt demn de onoarea ei. Sau poate ca si-a dat seama ca o intrebuintez altfel decat ar vrea ea si ar fi firesc. De fapt, mie mi-e frica de ea..cum mi-e frica se de oameni. Cica se numeste sociopatie..dar eu nu o inteleg prea bine. Pentru mine, sociopatie e atunci cand chiar fugi de oameni..nu cand ii ignori si nu comunici deloc cu ei. E o diferenta enorma. Ieri, cineva mi-a spus ca sunt marioneta. Ma simt onorat ca cineva crede ca sunt CEVA. Mai putin conteaza ceea ce sunt, atata vreme cat eu SUNT. As vorbi in aforisme, dar ma impiedica fandosita asta de limba, care imi susura gales ca s-a saturat de gustul maroniu pe care i l-am dat sa il digere. Ma ameninta, nemernica! DAca nu incetez cu scatofiile, cica se razbuna si imi declanseaza o avalansa de voma. Doar eu sunt obisnuit cu gustul ei. Doar ma cheama Vomel. "

Si dupa ce termina cugetarea, VOmel se gandeste odata in plus la faima pe care ar fi putut sa o aiba, daca in universul pe care el il troneaza..in nemurirea lui, valorile nu ar fi fost atat de rasturnate. Sa fie un semn ca trebuie sa se schimbe? Nu...universul va trebui sa se schimbe pentru nemuritorul VOmel, care abjecteaza informatii in infinitatea vomei ideatice

Vomel refuza sa vomite.

Vomel nu mai poate sa vomite. Este acum in expectativa. Asteapta, asteapta, bate cu degetele in masa si isi repeta incontinuu ca el nu trebuie sa isi piarda cumpatul. Mai mult, nu trebuie sa deconspire nimic din manariile al caror martor este. Si mai mult, nu trebuie s auite ca TREBUIE sa aiba rabdare, pentru ca..la un moment dat, se va agata de cineva care sa il ajute si pe el..acel cineva care ii va observa valoarea. Niciiodata nu e prea tarziu. Nici macar atunci cand ai 50 de ani. E bine ca te observa cineva, ca iesi din anonimat si ca cineva vine si iti cere autografe. De un singur lucru ii e frica lui VOmel. Ca tine atat de multe in el si a adunat atat de mult intr-un interval scurt de timp, incat ii e frica sa nu ajunga sa vomite in nestire, imprastiat si inutil. Pentru asta..si-a luat rola de leucoplast si banda adeziva, sa isi taie orice elan pionieresc in a deconspira totul. In fond, el stie ca e doar o unealta de care se folosesc toti. In fond, el mai stie si ca personalitatea lui s-a pierdut printre nemultumiri, replici, antipatii sociale si singurataturi. Cu toate astea, el nu abandoneaza niciodata lupta. Va trai mereu cu impresia divinitatii din care se trage. Va trai mereu cu impresia nemuririi sale.

NR: Vomel uita insa ca realitatea lui nu este nemuritoare, iar gloantele destinului il pot ciurui intr-o clipita. Neaga ziua in care va cadea la pamant, atins de ele. DE gloantele muritorilor abjecti ce il inconjoara.

Destul de simplu un film simplu. Simplu!

Odata in plus, marea (si enervanta) familie a PRO TV-ului a demonstrat ca stie sa faca produse media..si mai mult decat atat stie sa le si vanda bine. O dovada in plus ca sistemul functioneaza la ei, sistemul produce, mecanismele si elementele sistemului se inmultesc...si se inmultesc intre ele, in mediu exclusivist, nu cu cei din exterior. Zic asta pentru ca m-am uitat la UN FILM SIMPLU, strategie de imagine foarte bine pusa la punct pentru a marca un alt spot esential in evolutia trupei cu acelasi nume. Daca acum cateva luni, astia mici de la SIMPLU isi schimbau stilul cu 180 de grade si casa de productie odata cu el, acum isi schimba compoenenta..dar foarte ingenios: printr-un film in care personajele principale sunt nimeni altele decat cele fabricate de strategii ambitiosi si marketosi ai PRO`ului. Dupa ce le-am vazut produsul anuntat cu surle, trambite si over-mediatizat, am realizat un lucru: nimeni nu a urmarit calitatea productiei, ca si esenta. A fost un film in care s-au pompat multi bani, un fiml cu un script deplorabil..dar destul de realist si cu personaje mediocru interpretate de oameni care nu sunt actori(Ce chesttie!) Nu pot sa neg insa faptul ca realizarea lui..ca si productie si post productie a fost impecabila: cadre curate, cadraturi perfecte, filtre de lumina, ambiante relevante.Singurul scop ...evident al filmului a fost de a promova odata in plus niste imagini ale brandului PRO. Practic, Pro-ul si-a pus labelul taios pe tot c einseamna SIMPLU< CONNECT R, MOGA, ALEX, MARUTA, COSOI..and so on. Nu e rau. PEntru asta ii aplaud. Stiu sa isi promoveze oamenii.

PS: Amuzant este ca urmarind filmul, mi-am revazut 2 prieteni nevazuti de aproape un an. Macar asa. Macar arat!

Viata printre beepuri

La 5.15 suna.E alarma. La 6.00 suna soferul. E jos, ma asteapta. La 6.30 suna Baran. Ma intreaba daca vreau energizant. La 6.50 suna Elena. Intarzie la munca. La 7.10 suna MArian. Nu a reusit sa se trezeasca. Iar incep matinalul din doi operatori. La 8.20 suna primul invitat. Nu gaseste intrarea. La 9.20 suna al doilea. E la emisiuni, ma asteapta. Nerabdator. La 9.30 il sun eu pe Raduku. Vreau sa imi dea o telefonica: iar au spart astia casele de bani din Constanta. La 9.40 il sun pe Ghita. Imi spune ca tocmai ce a iesit din tura, dar pentru mine mai poate sa reziste inca 5 min. La 10.00 ma suna Hutu. Ce dracu` a fost cu cele 2 comentarii? Ati innebunit? La 10.20 suna Bogdan. Hai la cafea, zice. La 10.50 suna Tzache...imi spune sa nu ma mai maimutaresc la telefon(`te`n gura, Andrei..completeaza) si sa cobor. De data asta, ceai. La 11.00 ma suna Andreea: hai sa iti spun ideile de materiale..ma anunta. La 11.30 ma suna unul dintre invitati..sa ma intrebe de DVD. La 11.40 ajung din nou...sus. PE putin trei ma iau inca de la intrare cu intrebari. Le fac semn sa astepte. Macar sa ma dezbrac si sa imi aprind o tigara. La 12.30 vine ELena. Are o problema. Sedinta. Pana la 14.00. Urlete. Tipete. Situatii rezolvate. Bun...Imi suna telefonul. Ma intreaba Popeasca ce dracu facem cu abonamentele pentru concurs. 14.30 . Incep sa sun invitatii pentru ziua urmatoare. 4 imi spun ca nu pot, 2 sunt in concediu, 1 imi spune ca e prea de dimineata, 3 nu raspund. Ma enervez. Imi aprind o tigara. Sun din nou. Da, Ramona..stii ca invitatia ta are prioritate. Ora 15.00 . Incep sa ma sune cei care nu au raspuns la telefon. Ii las sa sune. E prea tarziu acum. Am rezolvat. ora. 16.00. AStept un raspuns. Ora 16.30..sun eu. Mi se spune ca nu se poate. Eventual in ziua de dupa urmatoarea. Avem conferinta maine, zic ei. Ora 16.40. Ma suna Andreea de pe teren. A facut asta..nu a facut cealalta. ce face in continuare. Vreau cadre de strada, zic. Dinu..bolboroseste pe fundal. Ora 16.50. Iar nu am dormit azi. Ora 17.00. Ma suna ADriana. Imi corectezi si mie materialele, zice. ORa 17.20. Ma suna ELena. E bine daca fac asa? Dar materialul ala cum il vrei?. Ora 17.30 . Ma imbrac si plec acasa. Pe drum, imi suna telefonu`. Hutu..unde ai plecat, mah?TE mai intorci? Raspund in doi peri. Nu. Urc in microbuz. Suna iar. Andreea a ajuns la munca si ma intreba din ce perspectiva face materialele. INghit in sec si incep sa ii explic...cu juma` de microbuz..holbandu`se la mine. In timp ce explic, ma uit la ecran. Baran pe cealalta linie. RAspund si ii zic ce are de facut pentru maine, cine ii vine in emisiune, ce vorbeste cu ei. Inchis. Suna iar. Andra. Ma intreaba de un numar de telefon. Inchid. Klein, suna. Nu raspund. Suna pe cel personal. Nu raspund. Suna iar. MA incumet si zic alo. Nu poti sa intermediezi tu legatura cu un invitat? Ca tie iti raspunde si vine in emisiune daca il rogi tu. Zic Ok. Dau telefon. Mi se zice da, vine. Ajung acasa. Andreea suna. Imi corectezi si mie materialele? Zic.Da. Primesc mesaj de la Matz. Porto? Raspund. Nu, maine. imi spune: ok, kid. Suna tel personal. S-a intors bogdan din voiaj. Inchid. Suna laur. Inchid. Suna unul dintre cei care nu au raspuns la telefon. Cam intarziat. Ma uit la ceas. Nu raspund. FAc dus, mananc, ma pun in pat, citesc, beau un ceai. Imi pun ceasul sa SUNE. 5.20. Iar m-am trezit.

PS: Si zici ca e usor?

REACTIA LUI P

Iata ce scria dl Baran, in exercitiul functiunii, acum doua zile, profund motivat de marirea de salariu pe care i-am promis`o. 10% e cam mult, as zice..mai ales in criza financiara..si daca ar fi un - in fata la cei 10, ar fi taman bine, ca doar scriai in timpul programului, a scrie este un hobby, munca nu este un hobby si nici nu e loc de hobby la munca(poate doar de lobby), drept pentru care ai incalcat prevederile contractuale. Stai jos, 10% din salariu!

"Ii multumesc mult producatoarei mele ca m-a impulsionat sa scriu(10% din salariu la criza asta,sunt un impuls bun)"

REPLICA LUI P: E bine ca impulsionarea si-a facut efectul la o luna de la impulsul propriu-zis. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Ai noroc ca te salveaza energizantele de dimineata, ca altfel..acei 10% se transformau in 20%.

"Am inteles ca pot sa scriu orice..."
REPLICA LUI P: Unde te crezi, baiete? In democratie? Cum adica ai voie sa scrii orice. Cred ca nu ai lucrat suficient de mult in presa. Sau ai lucrat prea mult si te-a lovit amnezia..oboseala si jucatul cu bidonul cu apa(ca doar anxietate se numeste, asa ti-a zis cineva)

As putea sa povestes intamplarea aia jenanta cu... colega care s-a dus la baie...
In general ma enerveaza sa scriu,la felde mult cum ma enerveaza sa sun pe cineva si sa vorbesc cu robotul,care imi spune ca abonatul nu raspunde,da sa vorbesc eu ca ma asculta el mai incolo...Era si un banc..."fa tu in cana ca beau eu dimineata.Oare pe blogam voie sa fac aluzii porcoase?Personal(si accelerat)nu vad ce e asa de porcos in a spune "cana"dar...


REPLICA LUI P: DAca tot suntem la partea asta, as putea sa zic si eu de milioarde de ori de ritualurile de dimineata si de urletele in casca. Mai ales de invitatiile delicate de introducere in absconsul originar. Cu toate astea, zic doar de intervalul oral in care se desfasoara totul si de faptul ca mintile noastre sunt extaziate si orgasmate in fiecare dimineata, numai la gandul ca Marian adoarme in platou..din nou.

"Eu in momentul de fata sunt la munca ceea ce va doresc si voua,si imi place foarte mult la munca...nu sunt sigur ,trebuie sa imi intreb producatoarea...
*pauza ,timp in care ma intorc si o intreb pe P daca imi place munca*
*P ridica privirea dintr-un morman de ziare,cu tigarea in coltul gurii,mormaie ceva si imi arata semnul international al pacii*
Am inteles ,imi place la munca,daca nu ma ia mama dracu'...revin la stiri,seifuri furate,carnagii rutiere,violatori de septuagenare...cum sa nu imi placa la munca?

REPLICA LUI P: Multumesc, distinse domn Baran..ca ma faci P..care sper eu ..spre binele urechilor tale, ca vine de la producatoare..si nu de la un cuvant denigrant pentru rasa umana...si femei..deopotriva. Cat despre munca si placutul ei, manipularea mea da roade(aviz sefilor sa imi mareasca salariul), ceea ce imi ridica(nu degetu, de data asta) , ci colturile lasate ale buzelor mele..intr-un suras inghetat, mai ceva decat cel al alexei de la stomatolog. Cum ziceam...eu nu fac nimic fara producatoarea mea..e replica ce trebuie sa te ghideze in viata, ori de cate ori de gandesti la P(si P aici nu e nici p*** , nici p****). Partidul si-a facut , odata in plus, datoria, prin reprezentantul de congres, Crangasescu.


Toata lumeamunceste aici la noi...inclusiv cei care nu muncesc,fac ceva...ca de,nu o sa stai aiurea-n tramvai pe banii institutiei,nu?

REPLICA LUI P: Evident..si zvonistica..e tot o munca. Iar cei care zvonesc si zvonacesc depun efortul cel mai mare..de cele mai multe ori. Cumplit s ascoti o fraza..odata la trei luni..sa aiba doua informatii..dar alea doua informatii sa ii agite pe cei din jur. Cum o fi sa nsati zvonuri. Vreau si eu sa nasc zvonuri. Nu..ca pentru asta, am nevoie de o defecare mentala puternica si de neuroni asfixiati, care sa imi urle dupa ajutor. Nu prea cred ca pot. Pas.
Glumesc,noi nu avem tramvai.

Cu gandul la femeile dezbracate din cancan,va salut,

REPLICA LUI P: Sa fiu a dracu`(si pot sa fiu, care sunt eu)..de nu ti le tai pe toate , sa citesti doar gaurile din ele..si cand zic ele..zic ziare.

hai pa!
.......................postat de ALEX BARAN, pe www.primaoractv.blogspot.com

REACTIA LUI P

Discutii de...mancatorii

"Peese, iti sugerez eu ce sa faci. Iei frumos o vaza...si il lovesti miseleste pprin spate. si ti-as zice ca vaza sa fie si din fonta..sa fie impactul mai mare"...la care eu il intreb "Pisi, tu esti cam praf cu nervii"; la care el incepe sa rada. il aud in telefon cum chicoteste si isi aprinde tigara nervos, spunand ca nu mai suporta si ar vrea sa plece pe o insula pustie..unde sa se hraneasca cu scaieti..macar asa stie sigur ca fundu` lui nu e principala tentatie a gurilor altora. "Macar cealalta era rea si desteapta. Asta e proasta si rea. Combinatie letala..Nu pot sa fac nimic constructiv cu ea." Judecand dupa ritmul neologismelor din conversatie...imi dau seama ca pisi e ciufut rau. Atipic, as spune, in conditiile in care il stiam dominat de un miserupism si optimism iesite din comun. Spunand asta nu ai cum sa nu te intrebi. Pisi, crezi ca 13 il surclaseaza pe 3 la impact? Nu ca am vrea sa ne aruncam sau sa instigam, evident.

PS1: e bine sa rezonezi pe teme de probleme existentiale cu cineva, pentru ca asa iti dai seama ca poti sa faci haz de necaz in cel mai simplist mod cu putinta. chiar si atunci cand arde...sau doare..sau ti s-a pus nodul in gat. and that`s why i love my peesee.
PS2: Peese e termen ironic, adoptat din limbajul pitiponcesc. Cu toate astea, e independent de plamadeala spirituala a interlocutorilor. E doar un apanaj al ironiei subtile si intelectuale.

Eliberare..dar nu la Guerilla

Stii ce cred? Cred ca , la un moment dat, suntem sortiti esecului. Numai ca suntem prea lasi sa recunoastem. Cu toate astea, ne agatam de orice replica, de orice sfat, intr-o permanenta vanzoleala, care ne agita pana si cea mai mica molecula a corpului in care cu greu ne mai suportam. E teama de accepta o neputinta, de altfel umana, dar pe care nu multi o inteleg si pe care si mai putini o recunosc. (Scriu din inertie, ceea ce inseamna ca sunt destul de nervoasa...si e abia ora 10.00). Astept un deznodamant, astept ca cineva sa ma ilumineze, astept un semn care sa imi demonstreze, ca de fapt...nu Eu sunt cea care are probleme, ci eu sunt doar un produs de moment al circumstantelor atenuante pe care le plasmuiesc cei din jurul meul.CAt de afectata sunt..se vede cu ochiul liber. Asta pana cand pornesc revolutia, de data asta nu interioara. Eliberarea sta intr-un singur racnet, care trebuie sa se auda, cu ecou, in sufletele tuturor plasmuitorilor si vanzatorilor de promisiuni. Numai asa poti obtine eliberarea si libertatea, in limitele impuse de abjecta conditie umana.

Se spune....

Se spune ca problemele ti le faci cu mana ta. Se spune ca Tu esti cel de la care porneste schimbarea. Se spune ca daca gandesti pozitiv, atragi lucruri pozitive si daca gandesti negativ, viceversa. Se spune ca tu esti stapanul propriei vieti, si cu toate astea, nu ai dreptul si puterea de a invinge destinul si charmele. Se spune ca nimic pe lumea asta nu e mai important d ecat tine..si cu toate astea exista altruism. Se spune ca atunci cand ai nevoie de o pauza, opreste-te, fa un pas in spate si respira adanc..sa vezi ce ai creat. Se spune ca poti avea euri dedublate si ca poti fi invins de viata. Se spune ca un profesionist adevarat nu abandoneaza lupta. Viata vine cu instructiuni de folosire. Important e sa stii sa citesti in limbajul ei, pentru ca o simpla litera iti poate schimba perceptia si evolutia. Nimeni nu spune insa CUM trebuie sa faci totul. Poate de asta exista liberul arbitru.

Clipul zilei

U see, the problem is.....

Stii care e explicatia pentru angoasa mea? Am gasit-o ieri, inotand printre gandurile negre si grele, care ma apasa. Ratacesc de ceva timp printre ele, si se pare ca nu le dau de cap. Dar uite ca incepe sa se faca lumina in casa mea neuronala. Am gasit ca nu ma regasesc in prietenii ce ma inconjoara, nu ma regasesc in gesturile lor, nu ma regasesc in ei, nu ma regasesc in cuvintele si actiunile lor. Odata cu plecarea si mutarea, permutarea vechilor prieteni, au plecat si eurile mele, au plecat obiceiurile mele, glumele si sclipirea. Acum doar bajbai in intuneric, in speranta si ideea ca ma voi acomoda. Nu imi vine bine, nu mi se potriveste, inghit in scarba.Imi vreau vechii prieteni inapoi, poate asa o sa imi regasesc si eul pe care l-am pierdut demult. Da-o dracu` de evolutie si maturizare.

Vomel face adunarea

Lui VOmel ii tataie curul. Si se intampla destul de des in ultima perioada. Pana si o modificare a directiei din care bate crivatul il face pe Vomel sa urle si sa se gandeasca de trei ori inainte de a-si activa sursele. Oare mai sunt sursele lui? Oare mai e necesar sa isi activeze sursele? Oare sursele cui sunt mai puternice? A inceput jocul. CArtile au fost facute, iar lui VOmel inca ii tataie curul, pentru ca nu a demonstrat ce poate si cat poate. DIsperat, cu mainile tremurande, Vomel pune mana pe telefon si..afectat de decizii de deasupra lui, incepe sa sune, poate-poate o gasi intelegere la muritorii care i se cred superiori. Numai ca nimeni nu il baga in seama pe Vomel, iar Vomel..de la invidie, trece repede la depresie. Pilele lui nu il ajuta cu nimic, poate doar sa ii sporeasca angoasa existentiala in care se scalda. E tipic lui, ar zice unii, numai ca Vomel nu crede asta. El inca vrea sa dea autografe, el inca vrea sa demonstreze ca intr-adevar POATE, el vrea sa fie si sa se transforme intr-un adevarat guru al meseriei din care face parte. Spera si vrea ca sortii si charmele sa fie de partea lui. Altfel, o sa stea din nou cu ochii lipiti de calculator si va comenta, odata in plus, public, cat de patetice sunt vietile celor din jurul lui. Asa, spera ca va trage niste semnale de alarma. Pana atunci insa, Vomel isi aduna discipolii si urzesc de un plan. Care este el, afli numai urmarind blogul

Angoasa post-campanie

Mereu ma intreb cum ar fi fost daca...as fi luat la timp decizia de a pleca inspre Bucuresti. Cum ar fi decurs lucrurile, care ar fi fost turnura mea profesionala si existentiala, cum si daca as mai fi avut angoasele astea de care nu reusesc sa scap in nici un fel in perioada asta. Nu imi place sa am intrebari fara raspunsuri, la fel cum nu imi place sa ridic intrebari atunci cand nu e cazul si situatia nu o cere. Cu toate astea, intrebari exista, introspectii exista..si mai mult decat atat exista mustrari si indoieli. Eh..cu astea doua din urma e mai greu, pentru ca abia pot fi controlate. Atunci cand presiunile exista, atunci cand deciziile de ultima ora si modificarile de ultima ora exista. Se poate numi, cu usurinta, angoasa de post-campanie, numai ca de data asta decizia de a iesi cu fruntea sus din tot kktul ce ma inconjoara va fi cu totul alta. Chit ca asta implica schimbari radicale. Nu mi-a fost niciodata frica sa o iau de la zero, nu am de gand sa incep sa fac asta de pe acum.

Do i really?

Cineva imi spunea..la un moment dat..sa incerc putin de anger management. Nu sunt nervoasa. Sunt doar satula si am nevoie de o pauza..o mare pauza. E acelasi simtamant de nou si de schimbare care imi pune in miscare sangele de fiecare data. Si mi-e frica de consecintele lui..acum..la sfarsit de an. Si mai mult decat atat, am nevoie de provocare.

Tu cat de treaz esti?

Daca stai sa asculti atent si sa vezi, intelegi dincolo de imagine. Videoclipul este unul plin de simboluri.Daca stau bine sa ma gandesc, P!nk a mai avut la un moment dat un astfel de videoclip ... parca sa zic ca dihotomiile astea sunt prezente cam in toate videoclipurile ei. Poate nu atat de pregnant ca in Sober, dar se regasesc. Ziceam de videoclip. Aici, eurile sunt multifatetate, la fel ca si gandurile , la fel ca si complexitatea umana. E eterna opozitie bine-rau, in incercarea de a ajunge la un numitor comun, de a ajunge la eul instalat inaintea procesului de schimbare. VErsurile iti creaza o oarescare angoasa, mai ales daca stai prost cu nervii sau te regasesti in situatia descrisa(generala si generalizata, de altfel.)Esenta: este descris intreg procedeul de regasire pe sine, intregul mecanism prin care totul TREBUIE sa devina armonios, pentru a crea echilibrul natural. E dihotomie, e opozitie, e speranta care iti ramane in suflet de fiecare data. E tentatia si obsesia de a te regasi pe tine, ca si vechi eu, intr-o complexitate de situatii noi..in care modul in care reactionezi nu iti este specific. Nu te regasesti in nimic, nu te identifici cu nimic, simti ca te pierzi si te alienezi chiar si fata de tine. Plus ca mai poate fi adusa in discutie si tentatia..utopica..de a te analiza la RECE, absolut obiectiv. Si gandeste-te si asa: tentatia exista si ea..si ti-e dezvaluita in final Dastept cel care a gandit scriptul.

Printre picaturi

"Ce vrei sa iti aduc din Amsterdam? Iti aduc prezervative..ca alea sunt moca!" zice el si incepe sa rada la telefon, in timp ce imi bolboroseste ca stie el de ce m-am ingrasat. De la militienii aia ti se trage totul, completeaza el si incepe sa rada..din nou. Printre picaturi, imi zice ca abia asteapta sa vina acasa, sa ma vada, ca ii e dor de mine de moare. Si de mine..si de fratii lui, care m-au facut baietel aproape un an intreg..pentru ca inca nu erau convinsi ca sunt femeie. Tot printre picaturi, ii zic ca tanjesc sa ii vad fata, dupa ce ii zic sa nu se mai cupleze cu prietenele mele. Poate din cauza replicilor, poate din cauza zambetului subtil de pe fata...lumea din jur incepe sa se holbeze la mine cand vorbesc la telefon. "Daca pana si cei care sunt pe mare isi dau seama ca te-ai ingrasat..e grav", zice Flaviana din colt. Zambesc subtil si incep sa rad, pentru ca la telefon, el ma alinta asa cum m-a obisnuit:varzo, tu`tzi fata aia!. Printre picaturi, apuc sa ii mai zic si despre mine, ca nu mai stia nimic de cand a plecat. Hua.."te ubec, varza"... si imi inchide telefonul. Stie ca am o gramada pe cap. Te ubesc si eu, am replicat. Prea tarziu.Era doar tonul.

Advices

Cand sunt nervoasa, nu e bine sa te pui cu bine. Cel mai bine e sa ma lasi in pace. Asa sunt eu...imi vin dracii dintr-o data si imi trec la fel de repede...numai daca sunt lasata in pace. Orice tentativa de zgandarire a orgoliului, orice gluma care nu e la locul ei, orice insinuare nu sunt bine venite..si asta pentru ca imi sporesc starea de draci. Ceea ce s-a intamplat..ceea ce continua sa se intample si probabil se va intampla pana cand toti cei din jurul meu vor intelege acest lucru marunt..dar esential. Putin ma intereseaza ca asta ma urateste, putin in pasa ca lumea nu vrea sa ma vada asa, putin ma intereseaza ca asta imi afecteaza phihicul intr-un fel sau altul. Cand ma trec starile astea, cel mai bine e sa ma lasi in pace si sa nu alimentezi cu nimic gradul meu de iritare. Fiecare are pasarile lui, ale mele sunt un stol. Si da, din cauza faptului ca probabil ma complac intr-o situatie care ar putea fi rezolvata foarte repede. Coarnele mele nu se dezmint..si pot impunge tare.

pentru cei care inca mai simt

Confession

Am momente in care mi-e dor. Asta este unul dintre ele..si am inceput sa le am destul de des in ultima perioada..ori de cate ori imi aduc aminte ca inainte AVEAM timp de ei. Aveam timp sa ii scot la un suc, aveam timp sa radem in The Doors, aveam timp sa mancam ciocalata si sa ne uitam la filme, aveam timp sa radem, aveam timp sa ne plimbam de nebuni cu masinile, aveam timp sa ii ascult. AVEAM TIMP de toate. Acum, imi aduc aminte un singur lucru: ca ma afund in intuneric si sa ii pierd, incet..dar sigur. Au fost ai mei..acum sunt ai lor.

Sunt oameni...

Sunt oameni care iti marcheaza viata. sunt oameni dupa care suspini. sunt oameni pe care ii iubesti. sunt oameni cu care te contopesti spiritual atat de bine, incat intrebarile incep sa curga in firul gandirii. sunt oameni pe care nu ii suporti. sunt oameni pe care nu ii inghiti. sunt oameni care ar face orice sa te vada zambind. sunt oameni pentru care chipul tau reprezinta o intreaga viata.sunt oameni care te dezamagesc. sunt oameni care sunt infranti. sunt oameni care se ridica. sunt oameni care abandoneaza lupta si se lasa sfasiati. sunt oameni depresivi. sunt oameni cu sentimente. sunt oameni care uita cine sunt. sunt oameni care nu se cunosc. sunt oameni apropiati. sunt oameni care iti intra pe sub piele. sunt...OAMENI.

Asteptare

Am nevoie de o pauza. O pauza din tot. Absolut tot. O pauza de Vomel, o pauza de munca, o pauza din relatii, o pauza din gandit. Mai ales o pauza din gandit. Simt cum ma furnica degetele si limba, simt cum nervii imi rascolesc din nou toate madularele si sinapsele pocnesc de atata chin. E momentul sa zic STOP si sa o iau de la capat. Cu tot. E momentul sa imi dau un reboot, pentru ca sistemul meu nu mai functioneaza altfel. Astept concediul. Inca astept.

Infranti...

Un om infrant de viata il recunosti dupa umerii apasati si pasul greoi. E omul cu uitatura piezisa, in ochii caruia licarirea de speranta a murit demult. Si nici nu va reinvia. Pentru ca infrantul a pierdut pana si ultima reduta in lupta cu viata. Cu aripile frante, ingerul decazut la stadiul de pesimism sumbru, nu are ce sa faca. Din acest moment, singura lui alternativa e calea pribegiei mintale, a sihastriei fizice si a alienarii sociale. Mai mult decat atat nu poate. Da, infrantul starneste reactii in jurul lui, starneste priviri miloase, starneste tot ce e uman in cei din jurul lui. Din acel moment, infrantul pierde orice farama umana si se transforma treptat, dar sigur, intr-un robot manat de impulsuri electrice. Odata cu terminarea bateriilor, se termina si viata lui. Subit si tragic, ca intr-o drama de prost gust si ieftina. La atat se reduce viata lui. Nici macar lacrimile nu mai alina. E prea tarziu.

Vomel si alegerile

Vomel nu vrea sa voteze. Niciodata. El e romanul tipic, pentru care nu exista viitopr, clasa politica fair play, bunastare. El e pesimistul care nu numai ca nu vede dincolo de gura neagra a paharului, dar care refuza sa creada ca exista alta realitate decat cea a lui. Pentru ca a lui e cea mai buna. Are control asupra ei. Se simte bine cand isi plasmuieste reveriile. Pentru ca asa e el. Asa ca Vomel a stat de alegeri acasa. Ca e weekend si el nu munceste pe gratis pentru patron. SI-a luat un pahar de vin..alb..ca rosu oricum nu are cu cine sa il imparta...si a stat in pat, criticand..cand PNL, cand PD-L, cand PSD, cand UDMR, uitand ca el nu si-a castigat dreptul de a critica. Romanii sunt prosti, romanii sunt lingai, romanii isi merita soarta. ASta isi zice Vomel in timp ce incearca sa ticluiasca planuri machiavelice. Pentru ca atunci cnd vine vorba de urzit, Vomel e profesionit. Macar acolo sa fie si el...daca in alta parte nu are unde. La exitpolluri, Vomel statea in pat, cu pixul si foaia in mana, pentru a vedea rezultatele. Nu ca ar intelege mare lucru despre alegeri, dar incearca sa faca scheme, posibile aliante, posibile permutari, poate ca o sa inteleaga si el sistemul. VOmel crede ca ..oricum, politica romaneasca, in afara de mici, bere, blonde si combinatii de amante, nu reprezinta mai nimic. Pe undeva, stie ca are dreptate. Prea multe a vazut el la tv despre grosolaniile astea electorale si nu mai vrea nici sa auda de promisiunile politice, cel putin pana cand nu i se face una serioasa, pe care nu o poate refuza. (doar e si el om, de ce sa nu aiba ca altii..apartamente, masini, bani, obtinute intr-o secunda?). Vomel insa are principii..sau cel putin asta crede. Poate din cauza lor isi roade in fiecare zi unghiile de invidie.