Vomel nu mai poate sa vomite. Este acum in expectativa. Asteapta, asteapta, bate cu degetele in masa si isi repeta incontinuu ca el nu trebuie sa isi piarda cumpatul. Mai mult, nu trebuie sa deconspire nimic din manariile al caror martor este. Si mai mult, nu trebuie s auite ca TREBUIE sa aiba rabdare, pentru ca..la un moment dat, se va agata de cineva care sa il ajute si pe el..acel cineva care ii va observa valoarea. Niciiodata nu e prea tarziu. Nici macar atunci cand ai 50 de ani. E bine ca te observa cineva, ca iesi din anonimat si ca cineva vine si iti cere autografe. De un singur lucru ii e frica lui VOmel. Ca tine atat de multe in el si a adunat atat de mult intr-un interval scurt de timp, incat ii e frica sa nu ajunga sa vomite in nestire, imprastiat si inutil. Pentru asta..si-a luat rola de leucoplast si banda adeziva, sa isi taie orice elan pionieresc in a deconspira totul. In fond, el stie ca e doar o unealta de care se folosesc toti. In fond, el mai stie si ca personalitatea lui s-a pierdut printre nemultumiri, replici, antipatii sociale si singurataturi. Cu toate astea, el nu abandoneaza niciodata lupta. Va trai mereu cu impresia divinitatii din care se trage. Va trai mereu cu impresia nemuririi sale.
NR: Vomel uita insa ca realitatea lui nu este nemuritoare, iar gloantele destinului il pot ciurui intr-o clipita. Neaga ziua in care va cadea la pamant, atins de ele. DE gloantele muritorilor abjecti ce il inconjoara.
Hmmm, Vomel trebuie sa realizeze ca asta e viata si ca nu se poate intampla doar odata sa fie ciuruit de gloantele destinului, ci se intampla in fiecare zi, in fiecare clipa. Daca destinul te va ataca cu o arma, va lovi cu o bazooka.....Cred ca vomel abia incepe sa scoata capusorul de sub plapumica de unde visa asa de frumos si vedea oamenii altfel decat pana acum...... ce urati sunt oamenii, chiar si aia frumosi! Se simte folosit? E o unealta? Traieste intr-o lume unde fiecare e unealta celuilalt, si tot asa, difera doar modul in care uneltesti, cu cine/pe cine uneltesti si cum te uneltesc celalalte unelte, doar atat in fond este doar o uneltire, si aia tine doar de imprejurari. Vomel cred ca uita sa traiasca, vede viata cand in roz, cand in gri,cand in negru. Sa se opreasca o clipa, sa traga aer adanc in piept si sa se orienteze, sa se agate de ceva neimportant, ca sa vada simplitatea vietii, sa vada dincolo de uneltele ce il inconjoara. Si in fond poate lui vomel ii e rau de inaltime dat fiind faptul ca personalitatea i-a tras un sut in fundulet si l-a propulsat mai repede decat se astepta. Ciao vomel, si plm viata e relativa.
RăspundețiȘtergere